Sau ceva despre mitologia moldovenească actuală
Am mai scris despre miturile contemporane legate de Republica Moldova. Printre acestea pot fi evidențiate câteva:
1. Republica Moldova
– „istorie de succes” a Parteneriatului Estic: în condițiile în care țara
Moldovei este cel mai sărac, respectiv cel mai corupt stat din Europa, din care
o mare parte a populației apte de muncă deja a emigrat pentru a-și găsi de lucru
peste hotare, deci pentru a scăpa din/de istoria de succes, a vorbi despre „RM
ca istorie de succes” pare deplasat.
2. Republica Moldova
poate adera la UE
după precedentul Ciprului – fără zona nistreană [controlată de armata rusă,
nota mea, A.L.]. Mesajul că Ciprul nu este un precedent pentru RM – adică
faptul că țara noastră nu poate adera cu un conflict teritorial nesoluționat
[cu Rusia!, nota mea, A.L.] – a fost transmis în mai multe rânduri de la Bruxelles. Cu
3. Este posibilă
reintegrarea zonei nistrene în Republica Moldova la etapa contemporană
(eventual, în urma retragerii armatei ruse din zonă). Se știe că actualmente
pensiile din zona nistreană sunt mai mari decât în teritoriul aflat sub
jurisdicția autorităților publice centrale de la Chi șinău, iar tarifele și prețurile la toate
tipurile de produse – mai mici. Populația din zona respectivă, indiferent de
apartenența etnică, nu dorește și nu poate să dorească – dacă acceptăm ideea că
acolo locuiesc persoane raționale, nu imbecili – să se integreze într-un spațiu
în care pensiile, alocațiile pentru copii, ajutoarele de la stat sunt mai mici.
Până când statul Republica Moldova nu își va îmbunătăți indicatorii privind
nivelul de trai, eficiența funcționării instituțiilor statului (incapacitatea
alegerii șefului statului timp de 2 ani și jumătate a fost o lovitură aplicată
imaginii țării: populația din zona nistrană nu vrea să facă parte dintr-un stat
de care râde, legat de alegerea, prestația și credibilitatea actualului
președinte), reintegrarea nu este posibilă. Cred că ministrul E. Carpov și
colegii săi, inclusiv ceilalți negociatori în formatul 5+2, își dau bine seama
de aceasta și „se prefac” că negociază – că se află în treabă, fără să creadă
în rezultatul pozitiv al negocierilor – reintegrarea zonei nistrene în RM.
4. Un alt mit, care
este utilizat mai rar în talk show-rile televizate – dar prezent în spațiul
public informațional moldovenesc – este cel cu privire la faptul că Republica
Moldova, datorită dimensiunilor sale mici, ar fi mai ușor de absorbit de UE, de
aceea se poate integra mai ușor în spațiul comunitar european – poate adera mai
ușor la respectiva uniune de state. Într-adevăr, bugerul RM este mai mic decât
bugetele celor mai titrate echipe de fotbal din statele UE. Iată de ce logic ar
fi ca un stat ca RM să nu aibă nici o problemă în demersul său de integrare
europeană, în condițiile în care Bruxelles-ul își dorește stabilitate în
sectorul sud-estic al granițelor sale. Dar realitatea cruntă din RM a arătat
deja că din cauza mentalității populației, respectiv din cauza calității (atât
morale, cât și profesionale a) personelor însărcinate de popor cu efectuarea actului
guvernării – țara se află într-o cădere liberă, într-un proces avansat de
degradare. Populația nu mai are încredere în instituțiile statului (inclusiv în
justiție), deoarece instituțiile statului, în urma acordului AIE de departajare
a funcțiilor, au fost capturate: nu servesc poporul – societatea țării, ci
partidele de la guvernare, mai exact – pe șefii (sau finanțatorii) acelor
partide. Iar în aceste condiții au loc lupte intestine virulente între cele
trei entități politice (chiar dacă din când în când câte două se unesc
împotriva celei de-a treia).
În aceste condiții, pe acest fundal (al atâtor mituri
vehiculate la Chi șinău),
din păcate apare o întrebare: nu este oare Republica Moldova un mit, care din
cauza degradării sale ce pare inevitabilă, se apropie de momentul adevărului –
trezirea la crunta realitate?...
[Articol scris pentru portalul Moldova.org:]
