Articol scris pentru Moldova.org:
Cazul omorului la vânătoarea din Pădurea Domnească, din raionul Fălești (23.12.2012) este simptomatic pentru starea lucrurilor din Republica Moldova. Fostul șef al statului Vladimir Voronin a declarat de mai multe ori că se îndeletnicește cu vânatul (la fel ca sus-pușii din actuala protipendadă). În fond, printre multele (dacă nu toate) aspecte care constituie continuitatea în politica moldovenească (în pofida schimbării partidelor de la guvernare) se înscrie și acesta: „clasa politică” din Republica Moldova este iubitoare de vânători (acțiunea de a vâna). Am mai spus că nu folosesc expresia „clasă politică” cu referire la oamenii politici (putere și opoziție) din Republica Moldova. Chiar dacă nu sunt marxist – după părerea mea, principiul marxist al luptei de clasă este un indiciu al faptului că este vorba de o ideologie teroristă, care trebuie scoasă în afara legii și condamnată – consider că termenul „marxist” de clasă poate fi utilizat. Sunt o realitate comunitățile celor care au diferite ocupații profesionale. Astfel, avem o clasă a intelectualilor (profesori, medici ș.a.), a agricultorilor, a muncitorilor (din întreprinderi industriale ș.a.), o clasă de mijloc – a micilor proprietari: cu cât mai numeroasă este această clasă într-un stat, cu atât mai bogat este statul respectiv (din păcate, autoritățile moldovenești nu fac nimic pentru creșterea ponderii clasei de mijloc, tot mai mulți membri ai căreia își transferă afacerile peste hotare – deci, autoritățile moldovenești nu vor ca RM să devină un stat prosper).
Cazul omorului la vânătoarea din Pădurea Domnească, din raionul Fălești (23.12.2012) este simptomatic pentru starea lucrurilor din Republica Moldova. Fostul șef al statului Vladimir Voronin a declarat de mai multe ori că se îndeletnicește cu vânatul (la fel ca sus-pușii din actuala protipendadă). În fond, printre multele (dacă nu toate) aspecte care constituie continuitatea în politica moldovenească (în pofida schimbării partidelor de la guvernare) se înscrie și acesta: „clasa politică” din Republica Moldova este iubitoare de vânători (acțiunea de a vâna). Am mai spus că nu folosesc expresia „clasă politică” cu referire la oamenii politici (putere și opoziție) din Republica Moldova. Chiar dacă nu sunt marxist – după părerea mea, principiul marxist al luptei de clasă este un indiciu al faptului că este vorba de o ideologie teroristă, care trebuie scoasă în afara legii și condamnată – consider că termenul „marxist” de clasă poate fi utilizat. Sunt o realitate comunitățile celor care au diferite ocupații profesionale. Astfel, avem o clasă a intelectualilor (profesori, medici ș.a.), a agricultorilor, a muncitorilor (din întreprinderi industriale ș.a.), o clasă de mijloc – a micilor proprietari: cu cât mai numeroasă este această clasă într-un stat, cu atât mai bogat este statul respectiv (din păcate, autoritățile moldovenești nu fac nimic pentru creșterea ponderii clasei de mijloc, tot mai mulți membri ai căreia își transferă afacerile peste hotare – deci, autoritățile moldovenești nu vor ca RM să devină un stat prosper).
Refuzam să folosesc expresia „clasă politică” deoarece nu există în
Republica Moldova, așa cum există în Occident, o comunitate de oameni care,
fiind implicați (dedicați) domeniului politic, s-ar afla în serviciul
societății. În primul rând, deoarece – spre deosebire de clasa agricultorilor
sau clasa intelectualilor – politicienii nu sunt constanți. Astăzi sunt la
putere, mâine (asemenea celor din PPCD sau din alte partide uitate) – sunt în
afara domeniului politic (cu toate că, atunci când se află la putere sau în
opoziția parlamentară, cu toții se cred veșnic în instituțiile statului). În al
doilea rând, fiindcă spre deosebire de aceleași clase tradiționale – care dau
rod – politicienii nu numai că nu se preocupă de ceva concret: creșterea
puterii de cumpărare, a veniturilor (salariilor și pensiilor) cetățenilor, dar
nici măcar nu le e rușine de faptul că Republica Moldova este cel mai sărac
stat din Europa (de faptul că în zona nistreană, aflată în afara jurisdicției
RM, pensiile sunt mai mari, iar prețurile la produse, tarifele la utilități
sunt mai mici). În al treilea rând, pentru că se crează impresia că își doresc
să ajungă și ajung la guvernare nu pentru ca să servească societatea, ci pentru
ca să-și rezolve problemele personale și pentru ca să fie ei slujiți de
societate: or, salariile și veniturile lor devin tot mai mari în condițiile
sărăcirii societății.
Deci, neavând la îndemână o
expresie mai adecvată pentru Republica Moldova, care să-i desemneze pe
politicieni, întâmplarea nefericită din pădurea din Fălești ne-a oferit una:
conștientizând una dintre îndeletnicirile favorite ale politicienilor (inclusiv
a celora din puterea judecătorească) putem spune că avem în RM o clasă
a vânătorilor (persoane care vânează). Aceștia se află la putere în RM.
Despre ceea ce vânează aceștia ne-a spus încă Mihai Eminescu în Scrisoarea a
III-ea: „Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă”. Poetul a adăugat:
„Prea v’ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de
rușine și ocară”.
„Clasa vânătorilor” se
descurcă în orice situație: este fidelă principiului lui Niccolo Machiavelli
(sec. XVI): scopul scuză mijloacele.
Cum scopul vânătorilor este să
vâneze, atunci când aceștia ajung la putere se profilează pericolul ca întreg
teritoriul RM să devină o Pădure Domnească: domeniu de vânat. Problema care a
fost ridicată de cazul din 23.12.2012 este aceasta: cum am face ca la
conducerea țării Moldovei să nu avem „o clasă a vânătorilor”, ci o clasă
politică; cum am face ca vânătorii să plece din funcțiile în care ar trebui să
ajungă persoane care să se sacrifice pentru această țară, nu să vâneze în ea ca
în pădure…
