Articol scris pentru Moldova.org:
Întotdeauna m-a interesat cum văd Republica Moldova conaționalii noștri de pe teritoriile istorice moldovenești trecute prin abuz, la 4.11.1940, de autoritățile sovietice de ocupație,la Ucraina. Ieri am comunicat pe o
rețea de socializare cu un prieten din satul Colincăuți, raionul Hotin,
regiunea Cernăuți (satul de unde este originar și Înalt Preasfințitul Vladimir,
mitropolitul Chișinăului și al Întregii [Republici] Moldova). Este singurul sat
moldovenesc din raionul Hotin. Poate din această cauză, școala din sat a fost
ucrainizată încă în perioada sovietică – obiectele sunt predate în limba
ucraineană. Totuși, prietenul meu, deși a studiat în școală în limba
ucraineană, a absolvit Facultatea de Filologie Română la Universitatea din
Cernăuți și este în prezent un scriitor de limbă română cu câteva cărți
publicate.
Întotdeauna m-a interesat cum văd Republica Moldova conaționalii noștri de pe teritoriile istorice moldovenești trecute prin abuz, la 4.11.1940, de autoritățile sovietice de ocupație,
Și iată că ieri, discutând
diferite subiecte – am ajuns și la cel privind calitatea politicienilor din Republica Moldova. Recunosc, nu știu
dacă replica sa a vizat și cazul dezmățului din rezervația Pădurea Domnească din
Fălești, de la 23.12.2012. Cert este însă că, cu referire la politicienii
moldoveni, mi-a scris: „ Au făcut din Moldova o cârpă!”. El a pus
semnul exclamării.
Desigur, un prim sentiment a
fost cel de rușine pentru cei care ne conduc și cărora nu le pasă de țară – de
poporul acestei țări. Totuși, pot afirma că replica respectivă m-a și bucurat:
dacă a scris cu pasiune, înseamnă cu nu e indiferent cu privire la Republica Moldova.
Ca unui prieten, i-am scris mai demult despre cum vedeam soluționarea
conflictului din zona nistreană a Republicii Moldova: localitățile populate de
ucraineni și rusofoni să revină la
Ucraina , iar localitățile moldo-române de pe teritoriile
istorice moldovenești din Ucraina să revină la Moldova. Mi-a scris că se
îndoiește de fezabilitatea unui asemenea scenariu: în Colincăuți sunt o mulțime
de milionari, care știu despre nivelul de trai, fiscalitatea, atitudinea
autorităților față de proprii cetățeni în Republica Moldova. Mai mult: prin
diferite rețele de traficanți, oamenii de afaceri din Colincăuți aduc clandestin
lucrători fără pașapoarte (pentru că din cauza sărăciei – nu le au) ca să
muncească la culesul merelor, prunelor ș.a.. Întrucât colincăuțenii i-au văzut
pe acei bieți cetățeni ai RM, nu prea ar vrea să fie parte a țării de unde au
venit acei sărmani.
Și el (prietenul din
Colincăuți), printre alții, m-a readus cu picioarele pe pământ: într-adevăr există
precedente internaționale de schimburi de localități: Cehia și Slovacia în
1993, România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor în 1924, România și
Cehoslovacia în 1919 ș.a.. Dar un schimb de localități între Ucraina și
Republica Moldova – chiar dacă dreptul internațional oferă precedente în acest
sens – nu este posibil atâta timp cât țara noastră este „o cârpă”, adusă în
această stare de către politicieni, atâta timp cât populația aptă de muncă din
RM care încă nu a plecat peste hotare, abia așteaptă să o facă. În condițiile
monopolurilor instituite de guvernare, care fac ca prețurile în RM să fie de
câteva ori mai mari decât în Ucraina (comercianții moldoveni cumpără marfa în
piețele din Odesa, Cernăuți și din alte orașe), moldovenii și românii din
Ucraina nu numai că nu vor să facă parte din statul moldovean, dar probabil
mulțumesc lui Dumnezeu pentru că i-a ferit de cele ce se întâmplă în RM și de
cei ce conduc această țară.
Și totuși, tragedia din
rezervația Pădurea Domnească pare să producă un reviriment în politica
moldovenească: după reacția societății, există o vagă speranță că în cei care
au făcut din Moldova o cârpă și și-au șters până acum picoarele de ea se
va trezi conștiința datoriei, slujirii și respectului față de popor. Iar dacă
nu se va trezi, ei vor fi incompatibili cu acest popor și vor trebui să
plece.