Ieri Gérard Depardieu a prezentat jurnaliștilor pașaportul
său de cetățean al Rusiei. Tot ieri, posturile rusești de televiziunile au
prezentat imagini de la întâlnirea (calda îmbrăţişare) de la Soci , a lui Gérard Depardieu
cu președintele Rusiei Vladimir Putin. După aceea, ziariștii au reflectat
vizita actorului la Saransk
– capitala Mordoviei. Mass-media au informat că, supărat pe impozitele prea
mari din ţara sa (75% din venit), Gérard Depardieu a hotărît să ceară cetăţenia
Rusiei (stat care pentru el pare un Paradis fiscal).
La aflarea acestor informații, m-am gândit că se va repeta
povestea scriitorului român de limbă franceză, Panait Istrati, care, în
perioada 15 octombrie 1927 – 15 februarie 1929, a călătorit în URSS, la
invitația autorităților comuniste de acolo, pentru propaganda ulterioară, în
scrierile sale, a modului sovietic de viață. Revenit de acolo după şaisprezece
luni, în ciuda promisiunilor că se va stabili definitiv în ţara sovietelor,
Panait Istrati a publicat în Franţa, la scurt timp, o carte despre cele văzute
în URSS. În România ea apărut în 1938, la Editura Cugetarea ,
Bucuresti, cu tutlul „Spovedania unui învins”. Cartea
a provocat în epocă un mare scandal, care l-a zdruncinat serios pe Panait
Istrati (deoarece cercurile intelectuale din Franța și din Occident erau de
orientară pro-sovietică, aflându-se în neștire cu privire la gulag-uri și
lipsurile mari pe care le înfrunta populația URSS), însa i-a asigurat un loc
demn în panteonul culturii europene, în primele rânduri ale intelectualilor
care şi-au păstrat conştiinţa în secolul XX.
De altfel, Gérard Depardieu nu va putea repeta destinul lui
Panait Istrati, din simplul motiv că actorul francez nu are de gând să se
stabilească în Rusia (chiar dacă va avea o adresă de reședință acolo), deoarece
va locui, totuși, în Belgia (țară care a ezitat să-i acorde cetățenia). De altfel,
Gérard Depardieu a declarat posturilor rusești de televiziune că este „un
cetățean al planetei”, diminuând într-o oarecare măsură efectul de imagine
„pozitivă” pentru Rusia, scontat, probabil, de V. Putin atunci când a decis
să-i acorde cetățenia statului pe care îl conduce. Din toate aceste informații,
privitoare la acțiunile lui Gérard Depardieu, câteva concluzii pot fi
trase.
1. Observăm un paradox: în prezent Franța este un stat
socialist (un stat social veritabil),
în timp ce Rusia pare mai degrabă o zonă de refugiu pentru cei care vor să
scape de plata impozitelor în țara lor de origine. Rusia este un stat
capitalist, cu un regim autoritar, în care un cetățean bogat dintr-un stat al
lumii se poate înțelge cu „șeful” și poate scăpa de plata impozitelor în țara
sa.
2. Numai un stat cu un sistem politic democratic și
capitalist (al economiei de piață) poate asigura un stat social – un stat în
beneficiul cetățenilor. Faptul că în Rusia timp de 74 de ani s-a menținut
regimul totalitar comunist a făcut ca Rusia astăzi să fie rămasă în urmă în
dezvoltarea firească spre instituirea statului
social – în care valorile supreme sunt: asigurarea unui trai demn
cerățeanului și solidaritatea socială.
3. Dacă regimul din Rusia de astăzi, a lui V. Putin, la fel
ca cel din perioada sovietică, are nevoie de
acțiuni de propagandă – în prezent ele se numesc: de PR – înseamnă că și
în zilele noastre treburile nu merg bine în statul rus. Istoria însă ne învață
că adevărul nu poate fi ascuns prin PR (propagandă). Condițiile grele de viață
– în afara Moscovei, Sankt Petersburgului și a altor câtorva orașe (eventual –
Saransk și alte capitale ale republicilor autonome) – nu pot fi camuflate prin
acordarea cetățeniei Rusiei persoanelor care nu vor să-și achite impozitele în
țara lor.
4. Este greu de spus în ce măsură banii lui Gérard
Depardieu sunt la adăpost prin deținerea de către celebrul actor a cetățeniei
Rusiei. Într-un stat autoritar legile adoptate de regim sunt imprevizibile, de
aceea o persoană înțeleaptă nu poate exclude, și în acest context, cunoscuta
expresie: „Cașcavalul pe gratis este numai în capcana de șoareci”.
5. Probabil, oligarhii de la Chi șinău au râs în hohote de decizia și acțiunile
lui Gérard Depardieu. Și pentru cetățenii Republicii Moldova poate părea
neclară decizia actorului francez. Or, aici este deosebirea dintre mentalitatea
moldovenească și cea franceză. Cu banii pe care îi deține, Gérard Depardieu ar
fi putut să-și cumpere un partid în Franța, să cumpere alegători plătindu-i
pentru participarea la mitinguri electorale în centrul Parisului, șă-i plătească
(cu produse alimentare) pentru ca să-și dea voturile la alegeri, obținând
astfel funcția de prim-ministru sau pe cea de vicepreședinte al Parlamentului.
Iar odată ajuns la putere, Gérard Depardieu ar fi putut să evite plata celor
75% – prin promovarea unor anumite proiecte de legi cu privire la impozitare –
și ar fi putut să-și sporească averea (s-o dubleze sau s-o tripleze pe durata
unui mandat – și, după logica politicienilor moldoveni, nimeni nu vine la
putere pentru ca să se afle acolo doar pe durata unui mandat). Chiar dacă și
unul și ceilalți sunt latini, actorul de pe malurile Senei are o cu totul altă
mentalitate decât unii bogați de pe malurile Bâcului. Acest fapt arată o dată
în plus că, din păcate, valorile europene – despre care trâmbițează liderii AIE
– sunt departe de ceea ce există acum în Republica Moldova.
6. Spre cinstea autorităților moldovenești am putea afirma
că dacă Gérard Depardieu nu a cerut cetățenia Republicii Moldova – pentru a
scăpa de impozitele mari din Franța – înseamnă că nici țara noastră nu este un
loc bun pentru cei care vor să scape de plata impozitelor. Și această idee ar
fi fost valabilă dacă, la fel ca Gérard Depardieu, nu ar emigra din țara
noastră noi și noi investitori străini și oameni de afaceri autohtoni, care
pleacă în alte state în încercarea de a scăpa de sistemul fiscal și „persecuțiile”
Fiscului moldovenesc. Ei pleacă și se stabilesc în Rusia, România, în alte
state, unde obțin sprijin financiar din partea guvernelor acelor state și
condiții normale de lucru, plătind impozitele acolo. Dar între Franța și
Republica Moldova este o prăpastie mare.
