Un post TV din Chișinău difuzează serialul turcesc
„Suleiman Magnificul”. Realizatorii acestuia menționează înaintea fiecărui
episod că filmul este bazat pe fapte istorice (le putem găsi
confirmarea și în letopisețele moldovenești). Pe parcursul unui șir de episoade
singurul factor extern care crează probleme „măritului sultan otoman” este
domnitorul Moldovei, Petru Rareș. La început el a refuzat să trimită lotul
convenit de berbeci în metropola imperială înaintea ramazanului (postului la
musulmani). Moldova și Valahia furnizau numărul necesar de ovine Istanbulului.
Valahia trimitea ceea ce se cuvenea, însă deoarece Petru Rareș nu „și-a
îndeplinit obligațiunile pe care și le-a asumat”, Constantinopolul s-a
confruntat cu o criză acută de carne. Apoi Petru Rareș a refuzat să plătească
tributul, fapt care l-a scos din sărite pe sultan (s-a răstit la pașa-lele sale
în divanul imperial). Întrucât de nicăieri dintr-un alt colț al imperiului,
care se întindea peste părți din Europa, Africa și Asia, o asemenea sfidare nu
a mai venit în acea perioadă de timp, se profilează caracterul plin de
demnitate al Domnului Moldovei, os din marele Ștefan. De altfel, suzeranul a
ordonat ca o forță militară expediționară să meargă să-i ceară socoteală lui
Petru Rareș: „ori plătește tributul, ori să-i fie tăiat capul”. Și asta în ajunul
pornirii unei campanii militare asupra Romei. Cum Roma nu a mai fost cucerită,
reiese din faptele expuse că domnitorul Moldovei a contribuit la slăbirea
forței militare otomane. Astfel, Petru Rareș (domn al Moldovei în anii
1527-1538, 1541-1546) a continuat îndeplinirea misiunii asumate (și formulate)
de înaintașul său Ștefan al III-lea (cel Mare): de a apăra Creștinătatea.
Bine, îmi va replica o voce (minte) critică, dar de ce
privitorul de astăzi al serialului „Suleiman Magnificul” ar trebui să fie
mândru, pătruns de sentimentul demnității, pentru că este Moldovan. Se știe că
Petru Rareș și-a apărat poporul de jaful din exterior (de exemplu, al
turcilor), în timp ce astăzi grupări de șmecheri, cu pașapoarte moldovenești,
jefuiesc, fură de rup societatea moldovenească, fără să aibă vreo remușcare de
conștiință sau fără să se gândească la faptul cât de mult au putut să degradeze
moral unele specimene contemporane, din neamul lui Petru Rareș.
Accept această replică. Moldova este într-o stare de
degradare morală. Dar să nu uităm ce-am fost. Să ne raportăm la ceea ce am fost și
atunci vom putea să redevenim ce și cum ce am fost. În acest context, rămân
nemuritoare cuvintele lui
Petru Rareș: „Vom fi [iarăși] ce am fost și mai mult decât atâta”. În pofida
oricăror hoți idioți.
