Privind în
urmă, la ce mi-a fost dat,
Văd cum
prin izbânzi și prin tristeți,
Școala ca o
stea mi-a luminat
Calea de lungimea
unei vieți.
Pretutindeni
pe unde am mers
Am păstrat
și prețuit ca pe-o comoară
Al
învățătorilor mei sens,
Ce l-au
sădit în mine-odinioară.
Amintirile
îmi dau fiori
Și mi-e dor
de școala drochiană,
Mi-e dor de
dragii mei învățători,
De anii
care-mi sunt ca o icoană.
