Republica Moldova: sensul de a fi și misiunea moldovenilor

 

În perioada de la Paște la Înălțarea Domnului, în pravila Rugăciunilor de dimineață, în locul rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat...” de la sfârșitul pravilei, se citește Irmosul 9 din Canonul Paștilor „Îngerul a strigat Celei pline de dar: curată Fecioară, bucură-Te și iarăși zic bucură-Te, că Fiul Tău a înviat a treia zi din mormânt. Luminează-Te, luminează-Te, noule Ierusalime (subl. A.L.), că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum și te bucură, Sioane; iar Tu curată, Născătoare de Dumnezeu, veselește-Te întru Învierea Celui născut al Tău”. De asemenea, în prefața la psalmul 112, este inserat comentariul Sfântului Atanasie: „În acest psalm poporul nou (subl. A.L.) se învață să-L slăvească pe Izbăvitorul său neîncetat”. Este „un psalm prorocesc”, așa cum scrie și în preambulul la psalmul 116: „Apostolul Pavel menționează că psalmul cheamă păgânii să-L slăvească pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. (Rom. 15, 11)”.

Care este „poporul nou” și care este „Ierusalimul nou”? Este unanim acceptat că poporul nou sunt creștinii (ortodocși), iar Ierusalimul nou este întreg spațiul țărilor/popoarelor creștin-ortodoxe. Totuși, poate fi luată în considerare și o interpretare cu un sens mai îngust a celor două noțiuni. În volumul său „De-a dacii și romanii”, Dan Alexe a emis ipoteza foarte judicioasă a originii denumirii „Moldova” ca provenind de la un cuvânt dintr-un dialect slav: „mold – de unde poate: Moldova, Țară Nouă” [Dan Alexe, „De-a dacii și romanii”, Humanitas, București, 2023, p. 140.]. Într-adevăr, cuvântul propus de Dan Alexe „mold”  poate fi o prescurtare (cu un „o” pierdut) a cuvântului din limbile slave est-europene „molod”. Versiunea are tot dreptul la existență dacă ținem cont de faptul că și alte hidronime sunt de origine slavă: Prah-ova ș.a. În spațiul moldovenesc și în cel românesc există numeroase toponime cu terminația „ova”: Cricova,  Leova, Sadova, Lozova, Cotova, dar și Craiova, Rahova, Racova, Hârșova, Orșova, Tutova ș.a. La fel ca în cazul „молодой месяц” = „lună nouă”, avem „мол[о]дова река” = „râu nou” și „мол[о]дова земля” = „țară nouă”.

Așadar, există în istoria de la 1359 încoace o țară și un popor cu denumiri (etnonim și toponim/denumire a țării) care efectiv corespunde prorocirilor privind „Ierusalimul nou” = țară nouă: literalmente „Moldova” și „poporul nou”: literalmente „moldovenii”. Este interesant și faptul că denumirea țării Moldovei în limba turcă – în timpul Imperiului Otoman era „Bogdania” (Boğdân Devlet) – după numele primului domnitor al țării, Bogdan I. În traducere, Bogdania înseamnă: țară „dăruită de Dumnezeu” sau „darul lui Dumnezeu”.

Meditând la aceste descifrări de hidronim și toponime, cu sensuri pe care, poate, unii nu le-au cunoscut până acum, ne putem întreba: care este misiunea moldovenilor? Cu siguranță – nu cea de a se naște în țara dăruită de Dumnezeu – Țara Nouă, Noul Ierusalim, de a frecventa o școală, eventual o universitate și de a pleca peste hotare, în căutarea unui salariu mai mare decât cel de acasă, contribuind la prosperarea altor țări. Tema misiunii moldovenilor merită a fi dezbătută mai amplu decât în limitele acestui articol. Sporadic, unii intelectuali moldoveni se referă la acest subiect și vin cu contribuții interesante, dar nu există o abordare la nivelul întregii societăți.   

Personal, consider că misiunea moldovenilor – a porului celui nou, din țara nouă, cea dăruită de Dumnezeu – ceea ce înseamnă „Moldova”, trebuie examinată din perspectivă geopolitică. Prin pronia dumnezeiască, actualmente spațiul creștin-ortodox mondial se constituie din două părți componente: spațiul Balcanic (câteva țări sunt în UE: Grecia, Bulgaria, România, altele – nu: Serbia, Muntenegru, Macedonia de nord, Republika Srpska din Bosnia) și cel Est-European (Rusia, Ucraina, Belarus, Georgia). Privind la harta Europei, vedem că actualul stat Republica Moldova se află chiar între cele două părți componente ale lumii creștin-ortodoxe. Republica Moldova este puntea de legătură și centrul marelui spațiu Creștin-Ortodox.

O confirmare a importanței poziției geografice a interfluviului pruto-nistrean, ca punte de legătură între spațiul Estic și cel Balcanic, o reprezintă faptul că în perioada 969 – 971 cneazul Rusiei Kievene, Sveatoslav a stabilit capitala statului său în zona actualului sat (din Republica Moldova) Giurgiulești, într-un efort de a uni spațiul creștinilor ortodocși din Balcani cu spațiul Est-European în cadrul unui stat/imperiu. A se vedea o hartă postată pe 11 mai 2025 de InfoInsight pe Facebook (https://www.facebook.com/photo?fbid=122234134520221106&set=a.122126356070221106):

Din așezarea sa geografică reiese misiunea Moldovei de a contribui la unitatea statelor creștin-ortodoxe, de a fi un mediator între părțile beligerante (mai ales cu referire la războiul dintre țările cu popoare creștin-ortodoxe Rusia și Ucraina, dar poate fi examinată și posibilitatea oferirii de servicii de mediator și în celelalte conflicte și războaie din întreaga lume), după porunca lui Hristos din Predica de pe munte, în care a expus cele nouă Fericiri, una dintre care fiind „Fericiți făcătorii de pace”.

Această misiune a moldovenilor rezultă și din componența religioasă a populației țării: la recensământul din 2024, 94,3% s-au declarat creștin-ortodocși. Este una intre cele mai mari rate înregistrate la nivel mondial. A se vedea infograficul de pe site-ul Biroului Național de Statistică (https://statistica.gov.md/ro/rezultatele-finale-ale-rpl2024-caracteristici-etnoculturale-10123_62044.html#gallery-27):

           

Concluzii

De ce este important ca în spațiul public al Republicii Moldova să se vorbească despre sensul de a fi al statului moldovenesc și despre o misiune a moldovenilor? Pentru că tinerii vor sens. Asta le lipsește. Conducerea țării trebuie să ofere sens. Mass-media trebuie să comunice în spațiul public astfel de sensuri, făcând apel la intelectualii poporului nostru (care au ceva de spus în acest sens). Este important ca leadership-ul Republicii Moldova să înțeleagă pentru ce există/trebuie să existe statul Republica Moldova și să explice poporului, oferind prin aceasta o motivație de a rămâne/reveni acasă și de a contribui la realizarea cauzei/misiunii Neamului și Țării, cum au făcut-o moldovenii – oștenii (boierii și țăranii) lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

Republica Moldova ar trebui să înainteze inițiative de creare a unei organizații internaționale a statelor creștin-ortodoxe, cu sediul la Chișinău, pentru a oferi o platformă noului popor cel mare – creștinilor ortodocși de pretutindeni, de a coopera și a se ajuta, de a răspunde mai eficient provocărilor lumii globale actuale.

Este clar că pentru a avea un asemenea statut, Republica Moldova trebuie să acumuleze și să dispună de resurse: atât umane (să-și redreseze situația demografică), cât și materiale (să-și dezvolte o economie performantă). De altfel, statutul de punte de legătură între spațiile creștin-ortodoxe Balcanic și Estic poate contribui și la atragerea de investiții, respectiv dezvoltarea organică pe toate planurile.

Acesta poate fi un proiect de țară, dacă va exista o forță politică ce va fi capabilă să și-l asume și să-l promoveze. Un stat moldovenesc consolidat, la marginea/frontiera Uniunii Europene, care va proiecta în jurul său stabilitate, cu siguranță va fi susținut și de Bruxelles, dar și de ceilalți poli de putere ai lumii multipolare de astăzi (Pekin ș.a.). Nu în ultimul rând, un stat moldovenesc de o asemenea factură ar putea fi ajutat în reintegrarea zonei nistrene (estice), de către factorul de putere din Est, care este și el parte a lumii ortodoxe (Moscova). În definitiv, reieșind din poziția sa geografică – punte de legătură între partea Balcanică și Estică a spațiului Creștin-Ortodox mondial și din statistica referitoare la apartenența religioasă a populației (94,3% creștin-ortodocși, reprezentanți ai mai multor etnii), Republica Moldova poate fi „o împărăție a lui Dumnezeu pe pământ”: un stat în care sunt la loc de cinste, sunt respectate valorile tradiționale, bazate pe învățătura Mântuitorului Iisus Hristos, respectiv a Sfinților Părinți ai Bisericii Universale Creștin-Ortodoxe, care ne-au lăsat moștenirea lor patristică fiind inspirați de Duhul Sfânt.

 

Cum a fost anul 2021 pentru părintele Vasile Garbuz, paroh al bisericii din Peresecina

 Cu bune și cu rele, 2021 se încheie și tot ce a zămislit lasă o urmă în destinul omului, familiei, țării. Despre victorii și rateuri eșecuri, despre speranțe și dezamăgiri, achiziții și pierderi, am vorbit cu preotul Vasile Garbuz, paroh al bisericii Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul din satul Peresecina, raionul Orhei.

„Cel mai fericit moment în viața locuitorilor din tot cuprinsul Moldovei a fost faptul, că pe lângă toate greutățile pe care le-am întâlnit, pentru agricultori anul acesta a fost de mare succes, așa cum nu am mai văzut de peste 30 de ani. Am avut cea mai mare roadă de grâu, porumb, floarea soarelui, legume și fructe. Prin intermediul sfintelor noastre biserici, cu rugăciunile preoților, și a tuturor credincioșilor, Dumnezeu a trimis asupra noastră cea mai bogată roadă”, a menționat părintele Vasile.

Pandemia a influențat atât starea materială, cât și starea spirituală a credincioșilor. În opinia părintelui pandemia este „o pedeapsă care a venit asupra omenirii”. „Mulți dintre credincioși s-au speriat de acest virus și nu au frecventat biserica. Cei mai credincioși, mai devotați fii și fiice ale Bisericii și-au păstrat credința strămoșească și s-au împărtășit regulat. Cel mai bun vaccin pentru credincioși este Sfânta împărtășanie. De la împărtășania nu s-a îmbolnăvit nimeni și n-am folosit nicio metodă de dezinfectare. După sursele ecleziastice pe care le cunosc și de la multe persoane remarcabile, care în prezent au și peste 90 de ani, și de la care am avut ocazia să învăț, și eu la timpul meu, toți mi-au spus în unison, că numai credința personală în puterea divină, rugăciunile fierbinți la biserică și acasă, respectarea condițiilor sanitare – sunt metodele care o să salveze omenirea”, a subliniat părintele Vasile.

La întrebările credincioșilor îngrijorați, referitoare la pandemia coronavirusului, părintele Vasile a explicat că „din punctul de vedere al învățăturii creștine, indiferent de proveniența virusului (naturală sau artificială), aceasta este o încercare îngăduită de Dumnezeu, din care vom putea ieși cu bine dacă ne vom pocăi, ne vom schimba gândirea și faptele, ne vom întoarce la Dumnezeu, ne vom ruga pentru izbăvirea de molimă”.

Majorarea tarifului la gaz a reprezentat un motiv de îngrijorare pentru părintele Vasile, întrucât biserica este încălzită în sezonul rece cu o instalație care funcționează pe bază de gaz. „Biserica din Peresecina este monument istoric, aflată la evidență la Ministerul Culturii, ca monument istoric. Lăcașul datează din anii 1895-1910. Are o istorie bogată. Unul dintre ctitori este țarul Nicolai al II, care a vizitat județul Orhei în 1912 și, la rugămintea unui grup de credincioși din sat, a donat o sumă de bani cu care s-a făcut iconostasul. Avem picturi murale, avem icoane valoroase, care necesită o anumită temperatură pentru a fi păstrate în siguranță. Dacă clădirea bisericii este ocrotită de stat, statul ar trebui să ajute bisericile – monumente istorice”, a remarcat părintele Vasile. Ca urmare a propunerii făcute de părintele Vasile prin intermediul IPN, ca guvernul să aplice compensații bisericilor în aceleași condiții ca și persoanelor fizice, Mitropolia Moldovei a făcut un apel către Guvern cu aceeași solicitare, care a rămas fără răspuns.

„Având în vedere că mănăstirile și bisericile din Republica Moldova sunt parte a patrimoniului cultural național, ar fi foarte bine ca Guvernul să contribuie la rezolvarea problemelor cu care se confruntă comunitățile bisericești”, susține părintele Vasile. Or, bisericile care sunt monumente istorice pot contribui la promovarea turismului în Republic Moldova. „Mânăstirile și bisericile vechi din Republica Moldova sunt obiective care prezintă interes pentru turiștii care ne vizitează țara. De aceea autoritățile trebuie să ajute la reparația și întreținerea lor”, a menționat părintele Vasile, care a propus ca Guvernul să adopte un program de stat prin care să finanțeze lucrări de reparație a edificiilor de cult, așa încât acestea să poată fi incluse în circuitele turistice din țară, „fără să ne fie rușine în fața străinilor, de felul cum arată”.

Este știut faptul că acolo unde este moralitate, este mai puțină corupție și în general mai puține crime. Pentru ridicarea nivelului moralității în societate este nevoie de o educație morală. În acest sens, părintele Vasile consideră că disciplina academică „Morala” trebuie predată nu numai în seminarele și academiile teologice, ci în toate instituțiile de învățământ din țară.

La cei 78 de ani ai săi, preotul Vasile Garbuz, este o personalitate mai rar întâlnită în tagma bisericească din Republica Moldova. Are peste 50 de ani de preoție în cadrul Mitropoliei Bisericii Ortodoxe din Moldova. A absolvit Seminarul Teologic din Leningrad, unde a fost coleg de grupă cu actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse Kiril (pe atunci – Vladimir Gundeaev). Relațiile bune cu colegul său le-a păstrat până în prezent. După studiile de la Leningrad, și-a făcut studiile universitare și doctorale la Academia Teologică din Moscova, obținând titlul de doctor în Teologie (1977). Pe parcursul anilor, părintele Vasile i-a cunoscut personal și a comunicat cu patriarhii României Iustin, Teoctist și Daniel, personal a slujit cu patriarhii Rusiei Alexii I, Pimen și Alexii al II. Actualul patriarh Kiril l-a vizitat pe părintele Vasile la Peresecina. Prima parohie a părintelui a fost cea din satul Isacova, Orhei. În 1980 a devenit paroh al catedralei Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul din Peresecina, unde slujește până în prezent. Este unicul preot cu titlul științific de doctor în Teologie – obținut la Academia Teologică din Moscova – care slujește într-o parohie rurală din Republica Moldova. În 1990 a devenit prorector și profesor la Seminarul Teologic de la Chițcani, mutat mai târziu la Chișinău. În această calitate, a editat un manual intitulat „Morala divină și firească”. Are mai multe decorații de stat și bisericești. Are titlul de Om emerit al Republicii Moldova. 

Patrioți versus globaliști

Mulți l-au plăcut pe fostul președinte american Donald Trump când a declarat de la tribuna Adunării Generale a ONU că viitorul omenii aparține patrioților, nu globaliștilor. Au luat-o de bună. Fără să se gândească, că pentru a fi realizat un asemenea deziderat, este nevoie de acțiuni din partea tuturor celor care se regăsesc în noțiunea de „patrioți”.                                                                                                             

             

Or, un patriot se manifestă în acțiuni. Prin comportamentul său, un patriot își va susține Patria. De exemplu, un patriot nu va face cumpărături în supermarket-uri, ci în piețe și în magazinele mici (de la colț) – care se aprovizionează de la producătorii locali și unde (atât în piețe, cât și în magazinele mici) se achită decât cu bani cash, nu cu carduri bancare. În general, va achita cu bani cash, nu cu card bancar. Prin aceasta, patriotul va susține agenții economici autohtoni, nu rețelele comerciale care scot (sub formă de profit) banii din țară, păcălindu-i pe cei înceți la minte cu „reduceri”.

 

Trump n-o să vină să salveze Patriile celor care se cred patrioți ai statelor lumii. Este treaba patrioților, zi de zi. Pentru că globaliștii, fie și cei inconștienți – „idioții utili” ai sistemului (după o vorbă atribuită lui Lenin, cu referire la un alt context istoric) – își fac treaba de ruinare a țărilor și de impunere a statului global clipă de clipă. Iar conform proorocirilor din scrierile Părinților creștin-ortodocși, statul global este pregătit pentru a fi condus de antihrist (cel care îi va pecetlui pe cei care i se vor închina cu semnul fiarei). Deci un patriot este și un creștin. Iar apărarea Patriei și apărarea Credinței se suprapun. Un creștin își va apăra libertatea, pe care o are ca pe un dar neprețuit de la Creatorul său. Un creștin – patriot va rezista în fața sistemului global, care vrea să-l înrobească. 

Astăzi creștinii ortodocși o cinstesc pe ocrotitoarea Moldovei, Sfânta Cuvioasă Parascheva

 

Creștinii ortodocși de stil vechi o sărbătoresc astăzi pe Sfânta Cuvioasă Parascheva – ocrotitoarea Moldovei, cunoscută și sub numele de Paraschiva. În bisericile din întreaga țară sunt oficiate liturghii, iar multe localități își marchează hramul. Printre acestea se numără Strășeni, Ialoveni ș.a.. Aceasta este a doua sărbătoare importantă а lunii octombrie, după Acoperământul Maicii Domnului, din 14 octombrie. În limba greacă „Παρασκευή” înseamnă „a cincea zi a săptămânii”, adică vineri. De aici şi numele Paraschiva. Cuvioasa mai este numită în popor Sfânta Vineri. Este cinstită pe 14/27 octombrie, când a adormit întru Domnul, în secolul al XI-lea.

Moaștele Sfintei Paraschiva se păstrează în Catedrala Mitropolitană din orașul Iași. Ele au fost aduse la Iași în 1641, pe vremea domnitorului Vasile Lupu, fiind depuse inițial, pe 14 octombrie, la Biserica Sfinții Trei Ierarhi. După construcția Catedralei Mitropolitane din Iași, moaștele Cuvioasei au fost mutate acolo în 1889. Sfânta Parascheva sau Paraschiva, a devenit ocrotitoarea Moldovei. Creștinii s-au convins de-a lungul secolelor de puterea moaștelor Sale de a face minuni. Aducerea moaștelor Cuvioasei la Iași a fost un gest de recunoștință din partea patriarhului Constantinopolului de atunci, Partenie I, și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că Vasile Lupu a plătit toate datoriile pe care le avea Patriarhia Ecumenică, cu 300 de pungi de galbeni.

Până în 1641, în Moldova erau cinste  moaștele Sfântului Ioan cel Nou, aduse la Suceava, capitala țării, de la Cetatea Albă, de domnitorul Alexandru cel Bun şi care erau depuse în Biserica Sfântul Gheorghe. El era considerat ocrotitorul Moldovei. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, reședința domnească se mută la Iași. În anul 1686, moaștele Sf. Ioan cel Nou au fost furate de polonezi, cu prilejul unei expediții militare conduse de regele Ioan Sobieski, și duse în Polonia, în orașul Zolkiew. Au fost readuse la Suceava un secol mai târziu. Între timp, pentru moldoveni ocrotitoarea țării devenise Sf. Parascheva de la Iași.

Sfânta Parascheva s-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivata, astăzi Boiados, nu departe de Constantinopol, într-o familie bogată și importantă, având un frate episcop. A intrat la o vârstă fragedă într-o mănăstire de lângă Constantinopol şi tot la o vârstă tânără, de 27 de ani, a trecut la cele veșnice. Descoperindu-se faptul că rămășițele ei erau în realitate moaște emanând o bună mireasmă specifică sfinților, acestea au fost așezate mai întâi, în secolul al XII-lea, la Târnovo, în Bulgaria, pentru a fi strămutate mai apoi la Belgrad. Biserica Sveta Petka, care a adăpostit-o, se mai păstrează și astăzi intactă în capitala Serbiei. De acolo, moaștele au fost strămutate în biserica Patriarhiei din Constantinopol, de unde domnitorul Vasile Lupu le-a adus în Moldova, după ce a plătit datoriile Patriarhiei Ecumenice.

Ziua de 27 octombrie este considerată în popor început al iernii pentru îngrijitorii de vite.

Pe 9 octombrie creștinii ortodocși de stil vechi îl pomenesc pe Apostolul iubirii

 Pe  9 octombrie creștinii otodocși de stil vechi din Republica Moldova îl pomenesc pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, care mai este cunoscut drept „Apostolul iubirii”. Sfântul Ioan a fost unul din cei 12 apostoli și a scris Evanghelia care îi poartă numele, trei epistole canonice și Apocalipsa. În Evanghelia sa, el se prezintă ca fiind „ucenicul prea iubit al lui Iisus”. A fost prezent la schimbarea la față a Mântuitorului pe muntele Taborului, împreună cu Petru și cu fratele său Iacov, un alt apostol. El este cunoscut drept „Apostolul iubirii”, datorită cuvintelor sale memorabile: „Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. (1 Ioan. IV, 7-8).

În multe locașuri din satele și orașele Republicii Moldova în această zi se sărbătorește hramul bisericii și al localității. Prăznuirea sa principală este pe 21 mai, apoi împreună cu Cei Doisprezece Apostoli este prăznuit la 13 iulie, iar adormirea este pomenită la 9 octombrie.   

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a fost fiul Salomeei mironosița și al lui Zevedei, un pescar din Betsaida Galileii. El a fost cel mai tânăr dintre cei 12 Apostoli și foarte apropiat Domnului. Spre sfârșitul vieții sale pământești a fost exilat în insula Patmos de către împăratul Domițian între anii 90-95 d. Hr. și acolo a avut revelația Cărții Apocalipsei. Printre alte minuni în legătură cu Sf. Apostol și Evanghelist Ioan, se cunoaște una care a avut loc la mormântul său. Când avea peste o sută de ani, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a luat șapte ucenici în afara Efesului și i-a pus să sape un mormânt în formă de cruce. Apoi, Sfântul Ioan s-a așezat în mormânt și ucenicii l-au îngropat acolo de viu. Mai târziu, când mormântul său a fost deschis, trupul Apostolului nu mai era acolo. În fiecare an, la 21 mai, din mormântul său se ridică un praf cu care bolnavi de diferite boli se vindecă. 

De ce catedrala din Peresecina (r. Orhei) este un monument istoric ce merită renovat

 

Statul Republica Moldova (autoritățile și societatea) trebuie să conștientizeze care sunt valorile sale ce prezintă interes pentru turiștii din străinătate, fiind o carte de vizită a Țării. Mănăstirile și bisericile vechi sunt asemenea valori – atât materiale, dar fiind și o expresie a valorilor imateriale, care însuflețesc poporul țării. Iată de ce se impune elaborarea și implementarea unui program de stat, care să vizeze finanțarea renovării edificiilor de cult din puținul pe care reușim să-l adunăm în bugetul de stat, iar ulterior valorificarea obiectivelor istorice prin stabilirea unor trasee turistice de vizitare a acestora de către turiști și pelerini.

Un exemplu de un asemenea edificiu cu valoare istorică deosebită este catedrala Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan din satul Peresecina, raionul Orhei. Probabil, puțini locuitori ai Peresecinei cunosc faptul că localitatea lor se regăsește pe o hartă reprezentând starea lucrurilor din secolele VII-VIII (Славяне и их соседи в VII-VIII вв. – vezi în: Mихаил Задорнов, Князь Рюрик, Откуда пошла земля Русская, Москва. Алгоритм. стр. 48). Pe această hartă singura localitate consemnată pe teritoriul dintre Carpați și Nistru – viitorul teritoriu al Moldovei – este: Пересечен, exact pe locul unde se află Peresecina de astăzi. Cartea lui Zadornov este bine documentată, deși el nu a dat sursa hărții folosite. Dacă se va adeveri faptul că în secolele VII-VIII exista localitatea Peresecina, ea poate fi una dintre cele mai vechi localități de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova. Iar în acest caz, vizitatorii (turiștii) care vor poposi în Peresecina, printre altele, vor avea de vizitat și catedrala menționată. Pe lângă argumentul istoric, poate fi menționat și cel geografic: Peresecina se află în inima actualei Republici Moldova, pe drumul internațional ce uneste Chișinăul cu Cernăuții – Lvovul – Polonia.   

Construcția catedralei din Peresecina a început încă în 1895 și s-a apropiat de încheierea lucrărilor prin 1905-1910. În timpul vizitei țarului Nicolai al II în Basarabia, în 1912, conform unor informații transmise din neam în neam (de exemplu, în familia Dominte ș. a.), o delegație a locuitorilor satului a mers la mănăstirea Curchi pentru a se întâlni cu împăratul. Ei i-au solicitat ajutor pentru încheierea lucrărilor de amenajare a catedralei, iar suveranul le-a acordat o sumă de bani cu care sătenii au comandat la un atelier din Odesa iconostasul. În perioada în care Basarabia a făcut parte din România (1918-1940) autoritățile române au contribuit și ele la menținerea și renovarea bisericilor și mănăstirilor, de aceea catedrala de la Peresecina s-a păstrat într-o stare bună. Degradarea locașului a survenit în perioada sovietică, atunci când autoritățile au închis majoritatea edificiilor bisericești de la noi (multe au fost demolate) și nu au permis renovarea bisericilor rămase deschise. Ultima renovare a catedralei a avut loc în anii 1990-1993, de aceea actualmente clădirea necesită lucrări de reparație.

Pornind de la cele expuse mai sus, părintele paroh Vasile Garbuz speră că autoritățile de stat vor găsi resurse pentru a reface o clădire cu o valoare istorică certă. Sfinția sa speră și la contribuții ale unor oameni de afaceri – din România și Rusia, ținând cont de faptul că monumentul respectiv este un simbol al epocilor prin care a trecut Basarabia și asupra căruia și-au lăsat amprenta. Persoanele interesate de a contribui la renovarea catedralei îl pot contacta direct, la numărul de telefon: +37369111913.              

O viață de slujire lui Dumnezeu și aproapelui: părintele Vasile Garbuz

Orice țară are valorile sale. Unele au zăcăminte de aur, petrol și tot felul de minerale, altele au ieșire la mări și oceane, respectiv acces la bogățiile oceanului planetar, altele au munți ce atrag vizitatori etc. Probabil, nu este o descoperire afirmația, că valorile Moldovei sunt în primul rând Oamenii săi. Este imperios necesar ca tinerele generații să cunoască personalitățile Țării, pentru că dragostea de Țară (patriotismul) este în primul rând cunoașterea și aprecierea concetățenilor care au lăsat urme pe glia Țării, a personalităților marcante ale Neamului, și doar apoi dragostea pentru pământul care ne-a mai rămas din vechea Moldovă a domnitorului Ștefan cel Mare.

Una dintre personalitățile care se înscriu în acest șir este preotul paroh al catedralei Sfântul Ioan Teologul din satul Peresecina, raionul Orhei, Vasile Garbuz, care a acumulat 50 de ani de preoție în cadrul Mitropoliei Bisericii Ortodoxe din Moldova. Născut la 29 aprilie 1943 în satul Bădiceni, raionul Soroca, în duminica zilei de Paste din acel an, micuțul Vasile a rămas fără mamă la vârsta de 2 ani. Ea a decedat la sfârșitul războiului, în timpul nașterii a doi gemeni, care nici ei nu au supraviețuit. De la 6 ani a început să frecventeze biserica din sat, cu bunica. De la vârsta de 7 ani a devenit slujitor al sfântului altar, fiind sub ascultarea părintelui paroh Alexei Bodescu, care i-a fost duhovnic până când a trecut la cele veșnice. I-a fost primul învățător bisericesc. A fost omul prin intermediul căruia Vasile Garbuz a intrat în lumea largă a Ortodoxiei. 
        Primele 7 clase le-a studiat în școala din sat. Apoi a plecat la verișorul său Ștefan – ofițer în armata sovietică la o bază militară din Leninakan, Armenia, la frontiera cu Turcia. Acolo a urmat programul de studii al claselor a 8-10. După absolvire s-a întors în RSSM. Deși avea dorința de a studia la un seminar teologic (în contextul în care autoritățile bolșevice închisese o multitudine de biserici – unele au fost demolate: din 1450 câte erau în 1945 mai rămăseseră 93), s-a înscris la Colegiul Cooperatist, unde a studiat 2 ani. După absolvire a reușit să fie admis la Seminarul Teologic din Odesa, de unde a trebuit să se întoarcă în RSSM pentru a se încadra în câmpul muncii: pe atunci era obligatorie munca la locul de repartizare, cel puțin 3 ani, după absolvirea unei instituții de învățământ. După 2 ani de muncă în calitate de director al unei baze de cherestea din Chișinău, s-a înscris la Seminarul Teologic din Leningrad, unde a fost coleg cu actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse Kiril (pe atunci – Vladimir Gundeaev). Relațiile bune cu colegul său le-a păstrat până în prezent. De menționat că în acele timpuri în toată Uniunea Sovietică au funcționat 3 seminare teologice: la Moscova, Leningrad și Odesa. Pentru a fi admis la studii la Leningrad, părintele Alexei Bodescu i-a eliberat certificat de botez și o recomandare. Reprezentanți ai securității sovietice l-au amenințat pe părintele Alexei, care avea 10 copii (un fiu a fost chiar coleg de clasă cu Vasile Garbuz), că va fi deportat în Kurgan. Părintele Alexei le-a răspuns: Faceți cu mine ce vreți, dar eu nu retrag documentele eliberate lui Vasile. La Leningrad a studiat 4 ani, iar apoi alți 4 ani a studiat la Academia Teologică din Moscova, la secția fără frecvență. A primit hirotesia în 1968, fiind student la Seminarul Teologic din Leningrad. În 1972, după absolvirea Seminarului din Leningrad și după ce s-a căsătorit, a fost preoțit și numit preot al bisericii din satul Isacova, raionul Orhei. După facultatea de la Academia Teologică din Moscova, la aceeași instituție și-a făcut studiile de doctorat, obținând titlul de doctor în Teologie (1977). Din 1980 a devenit paroh al catedralei Sfântul Ioan Teologul din Peresecina, unde slujește până în prezent (în anul 2005 s-a sărbătorit centenarul catedralei). În 1990 a devenit prorector și profesor la Seminarul Teologic de la Chițcani, mutat mai târziu în Chișinău. În această calitate a editat un manual intitulat „Morala divină și firească”.

În Peresecina părintele Vasile a contribuit la reconstrucția a două biserici: a bisericii vechi, din cimitirul satului, și a catedralei Sfântul Ioan Teologul.

Părintele Vasile are mai multe decorații de stat: Ordinul de Onoare, Medalia Om emerit al RM, precum și decorații bisericești: cel mai înalt ordin al Bisericii Ortodoxe Ruse – Vladimir, ordinele Daniil al Moscovei, Serghii Radonejschii; ordinele Bisericii Ortodoxe din Moldova: Ștefan cel Mare bisericesc, Paisie Velicicovschi și Meritul Bisericesc de gradul I cu panglică.

Fiind o autoritate incontestabilă în materie de Teologie, un cunoscător al profunzimilor învățăturii creștin-ortodoxe, părintele Vasile este o sursă de cunoștințe pentru toți doritorii de a afla adevărurile creștine. Fiind un duhovnic iscusit, cunoscător al problemelor cu care se confruntă oamenii, este căutat pentru sfatul înțelept, inclusiv de către un președinte al RM din trecut.

Viața sa de până acum a fost și este slujire lui Dumnezeu și Bisericii Sale, pe care o constituie credincioșii creștini.

La cei 77 de ani ai săi, părintele Vasile din Peresecina este la datorie, explicând de la amvonul catedralei, creștinilor îngrijorați de pandemia Coronavirusului, că aceasta este o încercare îngăduită de Dumnezeu, din care vom putea ieși cu bine dacă ne vom pocăi, ne vom schimba gândirea și faptele, ne vom întoarce la Dumnezeu, ne vom ruga pentru izbăvirea de molimă. În fiecare zi, la ora 12:00, la catedrala din Peresecina bat clopotele pentru a chema toți credincioșii la rugăciune. Visul pe care îl nutrește de mulți ani este primenirea catedralei în care slujește, care nu a mai fost reconstruită de 30 de ani.   

Despre puterea politică din R. Moldova: când va avea loc schimbarea

În studiul său „Adunările de stări în Europa și în Țările Române în Evul Mediu” (București, 1996) istoricul român Gheorghe I. Brătianu a expus ideile cu privire la conducerea unui stat, ale gânditorului englez Bracton – unul dintre marii juriști englezi de la jumătatea veacului al XIII-lea. În scrierile sale își face loc o idee a regalității [conducerii] stăpânite și mărginite de noțiunea dreptății, care purcede dintr-o concepție augustiniană a cârmuirilor pământene: „Deoarece, scrie el, regele [conducătorul] e pe pământ ministrul și vicarul lui Dumnezeu, nu poate nimic pe pământ decât ce e drept… Cât timp face ce este drept, este vicarul Regelui etern; dar este ministrul diavolului dacă se lasă dus de nedreptate” (p. 96). Este clasicul dualism dezvoltat de vestita scriere a lui Augustin, în care cetatea lui Dumnezeu și acea a diavolului își au prelungire în lumea noastră, … unul fiind întruchiparea virtuților creștine, celălalt produsul nelegiuit al trufiei, din care se trag toate păcatele. Este vorba de un contrast de întuneric și lumină, al binelui și al răului. Bracton aduce în discuție temeiurile puterii, îi condiționează legitimitatea prin modul de exercitare. „Se poate spune, adaugă Bracton, că regele [conducătorul] trebuie să facă ce este drept și să repare nedreptatea, de teamă ca la rândul lor regele și judecătorii să nu fie judecați de Dumnezeul viu pentru nedreptatea lor. Dar regele are un superior, care e Dumnezeu; deasupra lui este legea” (Idem).

Brătianu a arătat evoluția ideilor lui Bracton despre conducerea politică: „De la oprirea oricărei acțiuni violente împotriva regelui [conducătorului] nedrept, care trebuie lăsat în plata Domnului, ce poate întârzia dar nu lipsește niciodată, se trece acum la proclamarea dreptului de rezistență” (Idem).

În lumina ideilor gânditorului englez, se pot pune câteva întrebări cu privire la conducerea politică de azi a Republicii Moldova:

1. Este ea ghidată, inspirată de ideea dreptății?

2. Sunt demnitarii moldoveni de astăzi miniștri și vicari – „țiitorii locului” lui Dumnezeu, sau miniștri ai diavolului? Sunt ei întruchiparea virtuților creștine sau produsul nelegiuit al trufiei, din care se trag toate păcatele: hoția, exploatarea, distrugerea etc. Sunt ei agenți ai binelui sau ai răului?

3. Fac ei ce e drept sau fac răul? E dreptate sau nedreptate în țară?

4. Au demnitarii politici și judecătorii frică de Dumnezeu că vor fi judecați pentru nedreptatea lor?

5. Îl au ei deasupra lor pe Dumnezeu – legea sau fac nelegiuiri?

6. Este, în funcție de conducerea sa politică, Republica Moldova prelungirea pământeană a cetății lui Dumnezeu sau a cetății diavolului?

Orice alegător ar trebui să-și răspundă la aceste întrebări înainte de a vota puterea politică din Republica Moldova. Și mai presus de orice – să-și răspundă la întrebarea: Merită el o asemenea putere ca cea din Republica Moldova? Pentru că atunci când nu o va merita, ea se va schimba. Întotdeauna o societate are ceea ce merită.  

Republica Moldova – tărâmul profanării

După proclamarea independenței Republicii Moldova (în 1991), în spațiul public au fost vehiculate mai multe idei politice, care au fost utilizate în vederea coagulării unui electorat cât mai numeros de către diverse formațiuni politice. Multe dintre ideile respective au fost în mare măsură profanate, mai ales: democrația, integrarea europeană. Se pare că ideea statalistă (a statului moldovenesc independent renăscut) și ideea tradiționalistă – a valorilor strămoșești (familie, neam, biserică) au mai rămas neîntinate și tocmai de aceea sunt în prezent expuse riscului. Iar riscul este foarte mate.

Intelectualul rus Иван Ильин menționa că familia este „o insulă de viață duhovnicească. Și dacă ea [familia] nu îi corespunde, este condamnată la descompunere și dezintegrare. Istoria a arătat și a confirmat aceasta cu destulă evidență: marile colapsuri și dispariții de popoare apar din crize spiritual-religioase, care se manifestă în primul rând în descompunerea familiei” (Брак да будет честен. Сборник статей о целомудрии и браке, Москва, 2008, p. 90).

Iată de ce dacă va fi profanată și familia, acela ar putea fi sfârșitul. Familia și valorile tradiționale sunt ultima limită – linia roșie pe care hoții se mai stingheresc să o treacă. Dar riscul este prezent. De aceea, în anul Familiei în Republica Moldova (2019) trebuie să fie promovată această valoare, trebuie consolidată societatea moldovenească în jurul ei și a celorlalte valori tradiționale, pentru ca societatea – fiecare cetățean – să fie capabil să reziste și să riposteze profanatorilor (pângăritorilor).

Plahotniuc și poporul: cine va merge în iad și cine – în Rai

La Știrile PRO TV Chișinău de vineri, 14 decembrie, a fost prezentat un subiect televizat despre o investigație RISE Moldova cu privire la schimbările arhitectonice din cartierul din sectorul Centru în care se află locuința liderului PD și sediul PD-ului: http://protv.md/stiri/jurnale-de-stiri/stirile-pro-tv-de-la-ora-20-00-cu-sorina-obreja-14-12-2018---2431391.html. În cadrul unui Vox Populi realizat de Pro TV, o intervievată a declarat cu privire la schimbările din zonă: „Oamenii n-au nimic de câștigat. Numai bogătașii – la noi, câștigă oligarhii – da, prosperă... De la el? El [Plahotniuc] nici la dumnealui nu se gândește, fiindcă el se duce în iad”.  

Intervievata nu și-a dus gândul mai departe. Din ceea ce a spus nu a fost clar dacă:

1. Cei care vor vota partidul respectiv vor merge și ei în iad, după liderul lor?;

2. Cei care vor ca Plahotniuc să ajungă în iad vor vota partidul său?

Nu a urmat nici un comentariu al liderului PD cu privire la această luare de atitudine a electoarei moldovence. Totuși, liderul PD cu ușurință i-ar fi putut răspunde, de exemplu, în conformitate cu învățătura creștin-ortodoxă. Din această perspectivă, relația conducător politic – popor este prezentată pornind de la legea duhovnicească enunțată de însuși Iisus Hristos: „Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii” (Matei, 24,28). Teologul contemporan Alexei Osipov explică această lege astfel: „Aceste cuvinte arată: cauza tuturor suferințelor și necazurilor care vin de la cei de la putere sunt, în ultimă instanță, nu voința și anumite trăsături morale și intelectuale negative ale conducătorilor, ci starea duhovnicească a poporului însuși. Degradarea morală, moartea duhovnicească îl face (pe popor) cadavru – și în acest fel victimă a «vulturilor». Astfel este legea vieții naturii, astfel este și legea vieții umane.

Dar în privința poporului lor conducătorii pot înfăptui numai ceea ce corespunde direct stării sale duhovnicești. Deoarece acțiunile lor (ale conducătorilor) se întemeiază nu pe propria lor voință, ci este în mâinile proniei Dumnezeiești, întotdeauna orientată spre folosul duhovnicesc al oamenilor. 

«Vulturii» nu sunt cauza, ci urmarea degradării morale a poporului și a tuturor suferințelor sale. De aceea, întâi de toate pocăința poporului însuși îi poate schimba soarta” (A. Oсипов, Бог, Moсквa, 2015, стр. 128).

Iată de ce intervievata Pro TV Chișinău ar trebui să-și orienteze îndemnul nu atât către Plahotniuc (deși – și el face parte din Popor), cât – în primul rând – către Popor. Dar este o misiune extrem de grea.

În orice caz, din perspectivă creștin-ortodoxă, oricâte și oricare ar fi păcatele unui popor, sau ale unei persoane, el/ea se poate pocăi – chiar și în ultima clipă a vieții, precum tâlharul de pe cruce. Și poate ajunge în Rai – după cuvântul Domnului. De aceea, până în ultima clipă – numai bunul Dumnezeu știe cine va ajunge în Rai și cine – în iad.  

Despre hoție la Moldoveni

1. Populația Republicii Moldova se împarte în două categorii: 1) cei care își iubesc Țara și 2) cei care O fură.

2. Cele două categorii sunt incompatibile: nu poți să-ți iubești Țara și să O furi, așa cum nu poți să-ți furi mama, soția, copiii (dacă nu ești anormal, degradat prăpădit).

3. Dacă o țară este condusă de hoți, populația (cei mulți) să nu-și facă iluzii: hoții pot ajunge să conducă decât o societate de oameni cu înclinații de hoție (fie că deja și-au manifestat hoțiile, fie că așteaptă condițiile propice pentru a fura, invidiindu-i pe cei care au reușit să fure).  

Credința

Să fii conectat

cu gândul, prin rugăciune,

la Dumnezeu,

precum un calculator la Internet.

Să fii în stare de dragoste, 
de facere de bine,

cu atenție, pocăință

și evlavie depline,

clipă de clipă,

permanent,

neîncetat.

Să fii conștient

de aceea că fiecare gând, cuvânt

și faptă –

le gândești, vorbești

și făptuiești

în fața lui Dumnezeu

și că ele sunt

ofrande aduse Lui.

Să prețuiești

comuniunea cu Domnul – Harul Său –

ca tot ce e mai de preț

pe pământ. 

Aceasta este

Credința.

De ce alegerile nu ajută la schimbarea stării statului Republica Moldova

E timpul să fie spulberat un mit (asta nu le va plăcea producătorilor de medicamente și medicilor care sunt în serviciul acestora). Nu te poți vindeca fără să-ți schimbi comportamentul (modul de viață), iar mai întâi – mentalitatea (modul de gândire). De exemplu, nu te poți vindeca de alcoolism fără să te lași de băut. Dacă bei, nu te ajută nici un medicament: poți căpăta ciroză (la ficat) care nu se mai vindecă. Organismul uman are capacitate de regenerare, dar numai dacă îți schimbi mentalitatea (modul de gândire) și comportamentul (modul de viață).

E timpul să mai fie spulberat un mit (asta nu le va plăcea multor pretinși politicieni). O societate nu se poate vindeca (scăpa) de o guvernare hoțească până majoritatea membrilor respectivei societăți nu își schimbă mentalitatea și comportamentul: până când majoritatea nu va renunța la hoție. Dacă majoritatea continuă să fie constituită din hoți, nicio altă guvernare (alternativă) nu va ajuta respectiva societate, care va degrada până la dispariție. O societate are capacitatea de regenerare, dar numai dacă majoritatea membrilor săi își schimbă mentalitatea (modul de gândire) și comportamentul (modul de viață). Fără asta, alegerile nu ajută...

Despre rolul religiei într-o țară capturată

Cercetătorul american David S. Landes a descris situația țărilor din numărul cărora face parte și Republica Moldova: „Când societatea este împărțită într-un număr restrâns de proprietari privilegiați [în RM unul i-a eliminat din joc pe toți ceilalți] și o masă mare de muncitori săraci, dependenți, poate chiar lipsiți de libertate – în realitate [în RM, prin nevalidarea alegerilor locale, muncitorii mulți și săraci, lipsiți de dreptul de a alege, nu mai sunt liberi, ci robi], între un mod de viață trândav și tihnit și o mlaștină de deznădejde – , ce stimulent mai există în vederea schimbării și îmbunătățirii? În vârf, o indiferență arogantă; jos, resemnarea disperării [din cauza acestei disperări pleacă moldovenii peste hotare]. Ocazional, rezistența izbucnește și le oferă elitelor [în RM: coordonatorului și acoliților săi] și soldaților lor [în RM: polițiștilor – forțelor de ordine] ocazia să-și exercite artele marțiale; în vreme ce religia oferă consolarea unei lumi mai bune după moarte” (David S. Landes, Avuția și sărăcia națiunilor. De ce unele țări sunt atât de bogate, iar altele atât de sărace, Ed. Polirom, Iași, p. 256).

Landes a descris destul de bine situația unei țări sărăcite. Aș polemiza cu el numai în privința rolului religiei. Rămân de părerea că numai într-o țară cu un popor de hoți poate prelua puterea un hoț. Este o lege duhovnicească. Salvarea ține de faptul ca fiecare hoț, din cei săraci, să-și schimbe mintea/mentalitatea/atitudinea. Atunci când majoritatea poporului țării nu va mai fi o adunătură de hoți, sau de complici – profitori de pe urma furturilor comise de figuri erijate în politicieni, atunci țara se va vindeca.

Religia este salvarea nu numai în lumea de apoi, ci și în această lume.        

Despre fericire

Copilul întotdeauna este fericit alături de tată și mamă. Omul matur întotdeauna este fericit în comuniune cu Dumnezeu. În relația cu părinții putem întrezări relația (veșnică) cu Dumnezeu (starea de fericire - mântuire).

Timpul și banii

În lumea asta niciodată nu-ți ajung timp și bani. Chiar dacă recuperezi (timpul și banii), oricum nu-ți ajung.

Dar întrucât timpul costă bani, el este valoarea reper în această lume. Timpul nu poate fi recuperat...

Comuniune

Doamne,

Din toate câte-s pe pământ

Un lucru-mi dă mereu suspine:

Frica – greșind, s-ajung să pierd

Harul izvorând din Tine.

Problema libertății în societatea moldovenească

La etapa contemporană probabil fiecare țară se confruntă cu problema… penuriei de  libertate.

A fost o scurtă perioadă de timp în care am crezut că principala problemă cu care se confruntă poporul Republicii Moldova era sărăcia, datorată delapidărilor și corupției. Nu. Principala problemă a societății moldovenești este lipsa de libertate. Iar această lipsă este consecința îndepărtării moldovenilor de Dumnezeu (a înrobirii față de patimi și păcate). Autorul canadian Henry Macow, în lucrarea sa „Feminismul și Noua Ordine Mondială. Emanciparea femeii. Pervertirea familiei. Denaturarea societății”, citat de Iurie Roșca în volumul „Ortodoxie și naționalism economic”, scria: „Lumea nu va fi salvată nu de faptele lui Dumnezeu, ci de faptele oamenilor prin care lucrează Dumnezeu. Sarcina noastră este de a ne asuma la modul cel mai serios aceste idealuri în viața noastră personală și de a le răspândi în lume. Prețul respingerii lui Dumnezeu este acela de a deveni sclavii unor oameni extrem de malefici” (p. 276).

Problema este că le scrii acestea moldovenilor și mulți dintre ei citesc ca porcul în tărâță. De aceea totul rămâne pe vechi.   

Adevărata divizare din societatea moldovenească

Societatea moldovenească este divizată după mai multe criterii:

1.      Politic (ideologic): stânga – dreapta, inclusiv social: săraci – bogați;

2.      Geopolitic: pro-Est – pro-Vest;

3.      Identitar: Moldoveni – Români.

Toate aceste divizări sunt false, sunt curse în care au fost atrași, prin manipulare, oameni mai slabi de înger.

Adevărata și singura divizare este după criteriul credinței, respectiv al viziunii asupra lumii și, ca o derivată – al modului de viață adoptat: cei care cred și sunt credincioși (în gândire, vorbire și fapte) lui Dumnezeu versus ceilalți.

Cei care cred au un mod de viață care le oferă libertatea de patimi și consecințele acestora – păcatele. Cei care nu cred, sunt robiți de patimi și păcate (de duhurile care nu se văd, dar care îi înrobesc). La rândul lor, oamenii care au fost robiți, pun în acțiune ticăloșii, prin care urmăresc jefuirea, exploatarea celor credincioși și liberi. Diferența este că cei înrobiți nu conștientizează că îi așteaptă judecata de apoi, unde vor da socoteală; ei trăiesc după principiul: după noi potopul. Mai mult, ei fiind cu mintea (înțelegerea) rătăcită, îi consideră pe cei credincioși naivi (proști) și buni de exploatat.   

Deci adevărata divizare în societatea moldovenească este după criteriul duhovnicesc: oameni liberi versus robi, oameni onești versus ticăloși. Primii luptă cu patimile și își deplâng păcatele, se străduie să respecte poruncile; cei din cealaltă categorie trăiesc după patimi, înșală, jefuiesc, pradă, exploatează etc.. Primii devin vase ale lui Dumnezeu și ale îngerilor și sfinților Săi, cei din cealaltă categorie sunt instrumente ale diavolilor.

Și această divizare este de când e lumea, de când e neamul omenesc…

Starea unei țări depinde de raportul procentual: ticăloși (robi) versus oameni onești (oameni liberi). Dacă într-o țară se comit ticăloșii, e pentru că ticăloșii au acolo un mediu favorabil pentru a se desfășura. Dacă procentul arată o parte mai mare a celor înrobiți, acea țară (națiune) nu poate fi liberă…     

Puterea este de la Dumnezeu, nu și guvernanții

Un post TV din Chișinău, MBC, a transmis ieri un comentariu al unui expert din Rusia consacrat puterii politice. El a expus doctrina sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe din primele secole. Conform acesteia, puterea este de la Dumnezeu, nu și guvernanții (deținătorii puterii). Expertul rus a precizat că oamenilor le este caracteristic să se supună puterii. Cei care ajung la putere, în mod normal, trebuie să dețină un mandat de la Dumnezeu: conducătorul politic trebuie să fie plăcut lui Dumnezeu, să fie o persoană duhovnicească (cu un mod de viață creștin: să păzească/respecte poruncile, să fie un rugător – să se afle în comuniune cu Dumnezeu). Conducătorul este răspunzător în fața lui Dumnezeu pentru întreg poporul țării.

Un astfel de conducător, desigur, nu va vedea statul (instituțiile sale) drept un mijloc de îmbogățire personală: nu va fura ca-n codru, conștientizând că va da socoteală nu numai pentru păcatele – hoțiile sale, ci și pentru cele ale altora, care sunt conduși de el. Dacă țara pe care o conduce este în stare de sărăcie și degradare, un asemenea „conducător” cu mare certitudine își va primi răsplata de la Cel de la care este puterea.

În principiu, așa stând lucrurile, pare că numai un neînțelegător ar putea să vrea să ajungă la putere pentru a fura poporul lui Dumnezeu. Dar, desigur, neînțelegătorul va râde de această constatare… Și numai într-o țară de neînțelegători este posibil ca un neînțelegător să ajungă să pună mâna pe putere, pentru sine….

Oricum, un conducător neînțelegător, care nu are mandat nu de la Dumnezeu, ci de la diavol, este un impostor, care mai devreme sau mai târziu va preda puterea adevăratului conducător, cu mandat de la Dumnezeu, care se află în comuniune cu Dumnezeu.

P.S. Mă mir că majoritatea parlamentară nu retrage licența postului MBC, care face o propagandă fățișă… doctrinei creștin-ortodoxe (prin comentariul unui expert din Rusia).