De ce R. Moldova nu își ajută comunitățile autohtone din teritoriile istorice înstrăinate

În perioada 25-28 august la Eforie Sud, România, a avut loc școala de vară din cadrul Congresului al XXXVI-lea al Asociației Generale a Învățătorilor din România (AGIRO). Până să ajungă la Eforie Sud participanții la Congres au călătorit pe traseul Suceava – Cernăuți – Chișinău, unde s-au desfășurat conferințe cu participarea unor oficiali: ministrul Educației al României, Remus Procopie (la Suceava) și ministrul Educației al Republicii Moldova, Maia Sandu (la Chișinău). La Congres au participat pedagogi din Serbia, Transcarpatia, regiunea Cernăuți și din sudul Basarabiei – Ucraina, precum și din unele instituții de învățământ (cu predarea în grafia chirilică) din Nistrenia, și din alte școli din Republica Moldova.

Eforturile conducerii AGIRO, în persoana președintelui Viorel Dolha, sunt demne de cea mai înaltă apreciere și emoționează pe fiecare om iubitor de neam, indiferent că se identifică vlah, moldovean, voloh sau român.  Colegi care vorbesc aceiași limbă și care aparțin aceleiași culturi, din România și din câteva state limitrofe, au reușit să facă un foarte valoros schimb de opinii și să stabilească legături de prietenie care, sunt încredințat, vor dura în timp. Congresul a fost expresia dragostei membrilor AGIRO din România față de conaționalii și colegii de breaslă de același neam de peste hotare.

Așa se face că tot în aceste zile – 28-30 august – la Chișinău au avut loc zilele diasporei în Republica Moldova, la care au participat cetățeni moldoveni stabiliți cu traiul peste hotare. Reprezentanții diasporei moldovenești s-au bucurat de atenția conducerii de la Chișinău, inclusiv a premierului Iu. Leancă, care a discutat cu ei în cadrul unei întrevederi. Pe fundalul evenimentului din România, poate apărea întrebarea: de ce guvernarea de la Chișinău a abandonat comunitățile autohtone, deci pe cele care nu sunt diaspora, din teritoriile istorice moldovenești – pe conaționalii care se identifică moldoveni din sudul și din nordul Basarabiei (raionul Noua Suliță), pe conaționalii care se identifică români din nordul Bucovinei și raionul Herța? Răspunsul este evident: conaționalii noștri din teritoriile istorice înstrăinate nu sunt cetățeni ai RM (statul ucrainean nu admite dubla cetățenie), de aceea ei nu vor putea participa la alegerile din 30 noiembrie curent. Iar actualii guvernanți ne-au obișnuit cu o abordare „pragmatică”: ceea ce fac nu este pentru altcineva, ci pentru sine, pentru obținerea de dividende politice. Se pare că deoarece ei nu văd cum ajutorarea conaționalilor de peste hotare le-ar putea aduce voturi, respectivele comunități etnice nu au nici o valoare pentru vajnicii nacealnici de la Chișinău.

Și totuși, confrații noștri de peste graniță au mare nevoie și de ajutorul Republicii Moldova. O profesoară din Sudul Basarabiei m-a întrebat cum e posibil că statul moldovenesc a abandonat cele aproape 40 de școli cu predare în baza grafiei chirilice din zona nistreană? De ce AGIRO din România a fost în stare să invite reprezentanți ai acelor școli la un Congres, iar autoritățile moldovenești nu sunt capabile să le oferă nici măcar un sprijin moral? Și pedagogii din sudul Basarabiei au nevoie de sprijin. O colegă din acea regiune m-a întrebat de ce autoritățile de la Chișinău nu ar putea organiza tabere la Vadul lui Vodă, unde să poată comunica și să se poată împrieteni copii din sudul (acum ucrainean) și din restul Basarabiei, copiii să viziteze mănăstiri, să privească spectacole ale teatrelor pentru copii din Chișinău și alte orașe? De ce statul moldovenesc nu ar putea dona cărți pentru copiii de la grădinițe și din clasele primare? De ce Ministerul Educației de la Chișinău nu ar putea organiza cursuri de perfecționare pentru pedagogii din sudul Basarabiei? – în acord cu autoritățile de la Odesa, care nu au nimic împotrivă. Răspunsul e simplu și dureros: pentru că în guvernarea de la Chișinău nu există persoane capabile să se pătrundă de durerea confraților ajunși fără voia lor într-un alt stat, nu există persoane capabile de dragoste frățească, de aceea nu există nici interes pentru conaționalii din acele regiuni.

Desigur, o guvernare pentru popor și-ar asuma răspunderea și pentru conaționalii de pe teritoriile istorice moldovenești înstrăinate. În cadrul structurii Guvernului funcționează Biroul Relații Interetnice. Această instituție ar putea avea o dublă misiune: să vegheze și să sprijine relațiile interetnice ale minorităților din Republica Moldova și să vegheze și să sprijine relațiile dintre poporul Republicii Moldova și comunitățile conaționalilor autohtoni de pe teritoriile istorice moldovenești înstrăinate. Această instituție ar putea elabora o strategie și programe de sprijinire a confraților de peste graniță. Este demn de atenție, în acest sens, exemplul Ungariei. La 18 octombrie 2010 Parlamentul Ungariei a adoptat o hotărâre de instituire a programului „Fără hotare” (Határtalanul), prin care a pus bazele conceptului noii solidarităţi pan-maghiare. Programul viza organizarea de excursii subvenţionate integral de stat pentru elevi din Ungaria în regiunile locuite de maghiari în ţările vecine (sudul Slovaciei, Voivodina, Transcarpatia şi Transilvania). Este vorba de o modalitate de socializare modernă, îndreptând toată societatea maghiară spre un alt nivel al înţelegerii noţiunii de solidaritate naţională, respectiv convieţuire etnică regională. Conform statisticilor Ministerului Învăţământului din Ungaria, în 2015 se va ajunge la situaţia în care să nu mai existe elev în Ungaria care să nu fi văzut cu ochii săi ce înseamnă să trăieşti cu inimă maghiară într-un alt stat, unde limba ta maternă nu este oficială. Văzând starea deloc de invidiat în care își dezvoltă cultura și își păstrează tradițiile conaționalii din nordul Bucovinei, Herța, nordul și sudul Basarabiei, tânăra generație din RM va prețui și mai mult propriul stat, iar văzând vechile cetăți moldovenești Hotin și Cetatea Albă se va pătrunde de măreția propriei istorii.

Ce trebuie să se întâmple pentru ca la Chișinău să ajungă la guvernare forțe politice pentru popor – pentru cetățenii din țară și pentru conaționalii de peste graniță? Desigur – o trezire a societății moldovenești: a alegătorilor din RM.   

The effects of the self-proclaimed Nistrian Moldovan Republic on security of Ukraine, Moldova and Romania

The last time, after the annexation of Crimea by Russia and the escalation of the military conflict in Eastern regions of Ukraine (Lugansk and Donetsk) between Ukraine's security forces and pro-Russian rebels, geopolitical analysts attach great importance to the effects of unrecognized NMR on security in the region, namely the security of Ukraine, Moldova and Romania. President of Ukraine Petro Poroshenko said in one of his statements that he does not allow the "Transnistrization" of the Eastern Ukraine, ie the formation of an unrecognized "republic" on the Ukrainian territory. Unrecognized TMR influences Eastern Ukraine not only by example, but also by some cadres of the leadership of the republics of Donetsk and Lugans - people who fought in the war of the Nistru River in 1992 or were high officials in the Tiraspol structures (eg., V. Antiufeev, the former KGB chief in Tiraspol is currently vice-premier in Donetsk). Influence of TMR on Ukraine aims and possible challenges to destabilize the situation in the Odessa region by the Russian military from the Transnistrian region of Moldova. To reduce the possibility thereof, the Ukrainian authorities have proceeded to dig a trench along the Transnistrian segment of the Moldovan-Ukrainian border. This trench has the function of an obstacle to any attempt to invade Ukraine by 14-th Russian Army, stationed in Eastern Moldova.

The effects of NMR on security of Moldova concerns the scenario that it can trigger a new war on the Dniester, in response to the statements of officials in Chisinau (the first, of the President N. Timofti) about the need to withdraw Russian troops from the territory of Moldova and the replacement of the peacekeeping mission with civilian observers. In the event of bloodshed, Russian authorities could show that keeping Russian peacekeepers in Moldova and military contingent defending deposits of weapons of the 14th Army is still necessary.

The effects of the NMR on Romania's security are less pronounced, taking into account the fact that Romania is under the protection of NATO umbrella. The self-TMR is a tool for influencing Moldova and Ukraine. But it is clear that a military conflict, in an active phase, at NATO border, will affect Romania, that is why the Romanian state must do everything to prevent the resumption of the frozen conflict on the Dniester. 

Efectele autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene asupra securităţii Ucrainei, Republicii Moldova şi României

În ultima perioadă de timp, după anexarea de către Rusia a Crimeii și a escaladării conflictului militar în regiunile din Estul Ucrainei (Lugansk și Donețk), între structurile de forță ale Ucrainei și rebelii pro-ruși, analiștii geopolitici acordă o importanță sporită efectelor nerecunoscutei RMN asupra securității în regiune, respectiv asupra securității Ucrainei, Republicii Moldova și României. Președintele Ucrainei Petro Poroșenko a menționat în una dintre declarațiile sale că nu dorește „transnistrizarea” Estului Ucrainei, adică formarea unei „republici” nerecunoscute pe teritoriul ucrainean. Nerecunoscuta RMN influențează Estul Ucrainei nu numai prin exemplul său, ci și prin unele cadre din structurile de conducere ale republicilor din Donețk și Lugans – persoane care au luptat în războiul de pe Nistru din 1992 sau care au fost persoane cu funcții înalte în structurile de conducere de la Tiraspol (de ex., V. Antiufeev, fostul șef la KGB-ului de la Tiraspol, este în prezent vice-premier la Donețk). Influența RMN asupra Ucrainei vizează și posibile provocări în vederea destabilizării situației din regiunea Odesa, ale militarilor ruși din zona nistreană a RM. În vederea reducerii posibilității acestora, autoritățile ucrainene au procedat la săparea unui șanț pe sectorul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Acest șanț are și funcția de obstacol în fața unei eventuale încercări de invadare a Ucrainei de către armata a 14-ea rusă, staționată în Estul RM.

Efectele autoproclamatei RMN asupra securității RM vizează posibilitatea declanșării unui nou război pe Nistru, ca răspuns la declarațiile unor oficiali de la Chișinău (în primul rând ale președintelui N. Timofti şi ale ministrului de externe Natalia Gherman) privind necesitatea retragerii armatei ruse de pe teritoriul RM și a înlocuirii misiunii de pacificare cu una de observatori civili. În eventualitatea unor vărsări de sânge, autoritățile ruse ar putea arăta că menținerea pacificatorilor ruși pe teritoriul RM și a contingentului militar care asigură paza depozitelor cu armament ale Armatei a 14 este necesară și în continuare.

Efectele autoproclamatei RMN asupra securității României sunt mai puțin pronunțate, ținând cont de faptul că România se află sub protecția umbrelei NATO. Autoproclamata RMN este un instrument de influențare a RM și a Ucrainei. Dar e clar că un conflict militar, în fază activă, la frontiera NATO, va afecta și România, iată de ce statul român trebuie să facă totul pentru a preveni reizbucnirea conflictului înghețat de pe Nistru. 

Protestele împotriva mobilizării din reg. Cernăuţi – cum îşi poate ajuta conaţionalii Republica Moldova?

Recentele proteste împotriva mobilizării în structurile de forţă ale Ucrainei, ale conaţionalilor noştri din regiunea Cernăuţi – moldovenii din raionul Noua-Suliţă şi românii din raioanele Herţa, Adâncata şi Sorojineţ – au adus o dată în plus în atenţia societăţii moldoveneşti problema teritoriilor istorice moldoveneşti înstrăinate la 28 iunie 1940 de regimul sovietic. Kremlinul a împărţit teritoriile vechiului Principat al Moldovei, preluate de la România: pe o parte a fost creată RSSM, iar alte părţi au fost încorporate Ucrainei (desigur, fără ca populaţia respectivelor raioane să fie întrebată). Crimei comise împotriva conaţionalilor noştri de către autorităţile sovietice nici până astăzi nu i-a fost dat un calificativ de o instanţă juridică internaţională.

Şi iată că protestele de acum câteva zile au arătat că moldovenii/românii din regiunea Cernăuţi nu vor să moară pentru un stat în care au ajuns printr-o decizie abuzivă a autorităţilor sovietice de ocupaţie, fără să fi fost întrebaţi atât ei, cât şi confraţii lor din restul teritoriilor moldoveneşti anexate, pe care a fost constituită republica moldovenească.

Guvernanţii de la Chişinău nu au reacţionat în nici un fel la protestele din regiunea Cernăuţi, demosntrând o dată în plus că scopul lor nu are nimic în comun cu starea poporului Moldovei – atât din cadrul RM, cât şi de peste actuala frontieră politică. Priorităţile lor vizează afaceri ca cele vizând înstrăinarea unei bănci de stat, concesionarea aeroportului internaţional, angajarea de către Guvern a răspunderii pentru legi care instituie scheme de fraudare a banilor publici, de peste 1 miliard de lei (după cum a declarat deputatul V. Ioniţă), nu şi starea moldovenilor din RM şi din Ucraina.

Dacă ne-am imagina că la Chişinău ar putea să ajungă la guvernare forţe politice dedicate realizării intereselor poporului, nu intereselor proprii, personale, ce ar putea face respectivele autorităţi pentru rezolvarea problemei moldovenilor/românilor din regiunea Cernăuţi, aşa încât tinerii din respectivele localităţi să nu fie nevoiţi să moară într-un război cu care nu au nimic în comun?

Problema teritoriilor istorice moldoveneşti înstrăinate – încorporate Ucrainei – nu este una inedită. Probleme similare au mai existat şi au fost rezolvate cu desăvârşire sau parţial, prin ajustarea frontierelor sau prin schimbul de localităţi. Precedente istorice în acest sens sunt binecunoscute: în 1919 România a efectuat un schimb de localităţi cu Cehoslovacia în Maramureş, în 1924 România a efectuat un schimb de localităţi cu Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor în Banat, în 1993 Cehia a efectuat un schimb de localităţi cu Slovacia. Republica Moldova, cu o guvernare în interesul poporului şi al statului, ar putea încerca să convingă autorităţile de la Kiev că un schimb de localităţi, în urma cărora localităţile ucrainene din Transnistria să fie retrocedate Ucrainei, iar în schimbul acelora localităţile moldoveneşti din raioanele Noua Suliţă şi Reni, precum şi localităţile în care populaţia se identifică drept românească din raioanele Herţa, Adâncata şi Storojineţ să fie retrocedare statului moldovenesc, ar conduce la consolidarea statului ucrainean şi la rezolvarea problemei zonei nistrene – la dispariţia focarului de instabilitate din estul Republicii Moldova. O asemenea soluţie ar fi în interesul întregii comunităţi internaţionale.  

 Cred în această soluţie – care este în consens cu normele dreptului internaţional. Singura condiţie este ca guvernanţi nesimţiţi şi obtuzi să lase instituţiile statului moldovenesc pe mâinile unor oameni politici patrioţi, oneşti şi cu o bună pregătire profesională. Întrucât poporul Moldovei este responsabil pentru guvernarea de la Chişinău, e bine ca la următorul scrutin alegătorii să conştientizeze că votează inclusiv pentru necesara ajutorare de către Republica Moldova a conaţionalilor din regiunea Cernăuţi, care sunt văzuţi de unii drept carne de tun într-un război al orgoliilor într-o regiune aflată departe de meleagurile lor.   

© Pentru republicarea (preluarea) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).