De ce R. Moldova nu își ajută comunitățile autohtone din teritoriile istorice înstrăinate

În perioada 25-28 august la Eforie Sud, România, a avut loc școala de vară din cadrul Congresului al XXXVI-lea al Asociației Generale a Învățătorilor din România (AGIRO). Până să ajungă la Eforie Sud participanții la Congres au călătorit pe traseul Suceava – Cernăuți – Chișinău, unde s-au desfășurat conferințe cu participarea unor oficiali: ministrul Educației al României, Remus Procopie (la Suceava) și ministrul Educației al Republicii Moldova, Maia Sandu (la Chișinău). La Congres au participat pedagogi din Serbia, Transcarpatia, regiunea Cernăuți și din sudul Basarabiei – Ucraina, precum și din unele instituții de învățământ (cu predarea în grafia chirilică) din Nistrenia, și din alte școli din Republica Moldova.

Eforturile conducerii AGIRO, în persoana președintelui Viorel Dolha, sunt demne de cea mai înaltă apreciere și emoționează pe fiecare om iubitor de neam, indiferent că se identifică vlah, moldovean, voloh sau român.  Colegi care vorbesc aceiași limbă și care aparțin aceleiași culturi, din România și din câteva state limitrofe, au reușit să facă un foarte valoros schimb de opinii și să stabilească legături de prietenie care, sunt încredințat, vor dura în timp. Congresul a fost expresia dragostei membrilor AGIRO din România față de conaționalii și colegii de breaslă de același neam de peste hotare.

Așa se face că tot în aceste zile – 28-30 august – la Chișinău au avut loc zilele diasporei în Republica Moldova, la care au participat cetățeni moldoveni stabiliți cu traiul peste hotare. Reprezentanții diasporei moldovenești s-au bucurat de atenția conducerii de la Chișinău, inclusiv a premierului Iu. Leancă, care a discutat cu ei în cadrul unei întrevederi. Pe fundalul evenimentului din România, poate apărea întrebarea: de ce guvernarea de la Chișinău a abandonat comunitățile autohtone, deci pe cele care nu sunt diaspora, din teritoriile istorice moldovenești – pe conaționalii care se identifică moldoveni din sudul și din nordul Basarabiei (raionul Noua Suliță), pe conaționalii care se identifică români din nordul Bucovinei și raionul Herța? Răspunsul este evident: conaționalii noștri din teritoriile istorice înstrăinate nu sunt cetățeni ai RM (statul ucrainean nu admite dubla cetățenie), de aceea ei nu vor putea participa la alegerile din 30 noiembrie curent. Iar actualii guvernanți ne-au obișnuit cu o abordare „pragmatică”: ceea ce fac nu este pentru altcineva, ci pentru sine, pentru obținerea de dividende politice. Se pare că deoarece ei nu văd cum ajutorarea conaționalilor de peste hotare le-ar putea aduce voturi, respectivele comunități etnice nu au nici o valoare pentru vajnicii nacealnici de la Chișinău.

Și totuși, confrații noștri de peste graniță au mare nevoie și de ajutorul Republicii Moldova. O profesoară din Sudul Basarabiei m-a întrebat cum e posibil că statul moldovenesc a abandonat cele aproape 40 de școli cu predare în baza grafiei chirilice din zona nistreană? De ce AGIRO din România a fost în stare să invite reprezentanți ai acelor școli la un Congres, iar autoritățile moldovenești nu sunt capabile să le oferă nici măcar un sprijin moral? Și pedagogii din sudul Basarabiei au nevoie de sprijin. O colegă din acea regiune m-a întrebat de ce autoritățile de la Chișinău nu ar putea organiza tabere la Vadul lui Vodă, unde să poată comunica și să se poată împrieteni copii din sudul (acum ucrainean) și din restul Basarabiei, copiii să viziteze mănăstiri, să privească spectacole ale teatrelor pentru copii din Chișinău și alte orașe? De ce statul moldovenesc nu ar putea dona cărți pentru copiii de la grădinițe și din clasele primare? De ce Ministerul Educației de la Chișinău nu ar putea organiza cursuri de perfecționare pentru pedagogii din sudul Basarabiei? – în acord cu autoritățile de la Odesa, care nu au nimic împotrivă. Răspunsul e simplu și dureros: pentru că în guvernarea de la Chișinău nu există persoane capabile să se pătrundă de durerea confraților ajunși fără voia lor într-un alt stat, nu există persoane capabile de dragoste frățească, de aceea nu există nici interes pentru conaționalii din acele regiuni.

Desigur, o guvernare pentru popor și-ar asuma răspunderea și pentru conaționalii de pe teritoriile istorice moldovenești înstrăinate. În cadrul structurii Guvernului funcționează Biroul Relații Interetnice. Această instituție ar putea avea o dublă misiune: să vegheze și să sprijine relațiile interetnice ale minorităților din Republica Moldova și să vegheze și să sprijine relațiile dintre poporul Republicii Moldova și comunitățile conaționalilor autohtoni de pe teritoriile istorice moldovenești înstrăinate. Această instituție ar putea elabora o strategie și programe de sprijinire a confraților de peste graniță. Este demn de atenție, în acest sens, exemplul Ungariei. La 18 octombrie 2010 Parlamentul Ungariei a adoptat o hotărâre de instituire a programului „Fără hotare” (Határtalanul), prin care a pus bazele conceptului noii solidarităţi pan-maghiare. Programul viza organizarea de excursii subvenţionate integral de stat pentru elevi din Ungaria în regiunile locuite de maghiari în ţările vecine (sudul Slovaciei, Voivodina, Transcarpatia şi Transilvania). Este vorba de o modalitate de socializare modernă, îndreptând toată societatea maghiară spre un alt nivel al înţelegerii noţiunii de solidaritate naţională, respectiv convieţuire etnică regională. Conform statisticilor Ministerului Învăţământului din Ungaria, în 2015 se va ajunge la situaţia în care să nu mai existe elev în Ungaria care să nu fi văzut cu ochii săi ce înseamnă să trăieşti cu inimă maghiară într-un alt stat, unde limba ta maternă nu este oficială. Văzând starea deloc de invidiat în care își dezvoltă cultura și își păstrează tradițiile conaționalii din nordul Bucovinei, Herța, nordul și sudul Basarabiei, tânăra generație din RM va prețui și mai mult propriul stat, iar văzând vechile cetăți moldovenești Hotin și Cetatea Albă se va pătrunde de măreția propriei istorii.

Ce trebuie să se întâmple pentru ca la Chișinău să ajungă la guvernare forțe politice pentru popor – pentru cetățenii din țară și pentru conaționalii de peste graniță? Desigur – o trezire a societății moldovenești: a alegătorilor din RM.