Recentele proteste împotriva mobilizării în structurile de forţă ale
Ucrainei, ale conaţionalilor noştri din regiunea Cernăuţi – moldovenii din
raionul Noua-Suliţă şi românii din raioanele Herţa, Adâncata şi Sorojineţ – au adus
o dată în plus în atenţia societăţii moldoveneşti problema teritoriilor
istorice moldoveneşti înstrăinate la 28 iunie 1940 de regimul sovietic.
Kremlinul a împărţit teritoriile vechiului Principat al Moldovei, preluate de la România : pe o parte a fost
creată RSSM, iar alte părţi au fost încorporate Ucrainei (desigur, fără ca
populaţia respectivelor raioane să fie întrebată). Crimei comise împotriva
conaţionalilor noştri de către autorităţile sovietice nici până astăzi nu i-a
fost dat un calificativ de o instanţă juridică internaţională.
Şi iată că protestele de acum câteva zile au arătat că moldovenii/românii
din regiunea Cernăuţi nu vor să moară pentru un stat în care au ajuns printr-o
decizie abuzivă a autorităţilor sovietice de ocupaţie, fără să fi fost
întrebaţi atât ei, cât şi confraţii lor din restul teritoriilor moldoveneşti
anexate, pe care a fost constituită republica moldovenească.
Guvernanţii de la
Chişinău nu au reacţionat în nici un fel la protestele din
regiunea Cernăuţi, demosntrând o dată în plus că scopul lor nu are nimic în
comun cu starea poporului Moldovei – atât din cadrul RM, cât şi de peste
actuala frontieră politică. Priorităţile lor vizează afaceri ca cele vizând
înstrăinarea unei bănci de stat, concesionarea aeroportului internaţional, angajarea
de către Guvern a răspunderii pentru legi care instituie scheme de fraudare a
banilor publici, de peste 1 miliard de lei (după cum a declarat deputatul V.
Ioniţă), nu şi starea moldovenilor din RM şi din Ucraina.
Dacă ne-am imagina că la
Chişinău ar putea să ajungă la guvernare forţe politice
dedicate realizării intereselor poporului, nu intereselor proprii, personale,
ce ar putea face respectivele autorităţi pentru rezolvarea problemei
moldovenilor/românilor din regiunea Cernăuţi, aşa încât tinerii din
respectivele localităţi să nu fie nevoiţi să moară într-un război cu care nu au
nimic în comun?
Problema teritoriilor istorice moldoveneşti înstrăinate – încorporate
Ucrainei – nu este una inedită. Probleme similare au mai existat şi au fost
rezolvate cu desăvârşire sau parţial, prin ajustarea frontierelor sau prin
schimbul de localităţi. Precedente istorice în acest sens sunt binecunoscute:
în 1919 România a efectuat un schimb de localităţi cu Cehoslovacia în
Maramureş, în 1924 România a efectuat un schimb de localităţi cu Regatul
Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor în Banat, în 1993 Cehia a efectuat un schimb
de localităţi cu Slovacia. Republica Moldova, cu o guvernare în interesul
poporului şi al statului, ar putea încerca să convingă autorităţile de la Kiev că un schimb de
localităţi, în urma cărora localităţile ucrainene din Transnistria să fie retrocedate
Ucrainei, iar în schimbul acelora localităţile moldoveneşti din raioanele Noua
Suliţă şi Reni, precum şi localităţile în care populaţia se identifică drept
românească din raioanele Herţa, Adâncata şi Storojineţ să fie retrocedare statului moldovenesc, ar conduce la
consolidarea statului ucrainean şi la rezolvarea problemei zonei nistrene – la
dispariţia focarului de instabilitate din estul Republicii Moldova. O asemenea
soluţie ar fi în interesul întregii comunităţi internaţionale.
Cred în această soluţie – care
este în consens cu normele dreptului internaţional. Singura condiţie este ca
guvernanţi nesimţiţi şi obtuzi să lase instituţiile statului moldovenesc pe
mâinile unor oameni politici patrioţi, oneşti şi cu o bună pregătire
profesională. Întrucât poporul Moldovei este responsabil pentru guvernarea de la Chişinău , e bine ca la
următorul scrutin alegătorii să conştientizeze că votează inclusiv pentru necesara ajutorare de către Republica Moldova a conaţionalilor din regiunea Cernăuţi,
care sunt văzuţi de unii drept carne de tun într-un război al orgoliilor într-o
regiune aflată departe de meleagurile lor.
© Pentru republicarea
(preluarea) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea
acordului autorului (titularului blog-ului).
