Astăzi ministrul Economiei
Valeriu Lazăr a anunțat că ieri a fost semnat la Moscova un nou contract al
Guvernului RM cu Gazprom-ul, în care a fost trecut noul preț, pentru 2014, la gaz:
365 $ pe mia de metri cub. Prețul anterior fusese de aproximativ 390 $. Desigur,
la prima vedere, se poate aprecia că Guvernul de la Chi șinău merită felicitări,
căci în urma negocierilor s-a reușit o reducere a prețului cu 25 $ pe mia de
metri cub. Totuși, dacă vom compara prețul obținut de negociatorii moldoveni cu
prețul obținut de guvernarea din Ucraina, vom constata că este o diferență
semnificativă între prețul care va fi achitat de fiecare dintre cele două state
post-sovietice. Pentru Ucraina prețul la gaz a fost redus cu o treime: statul
vecin va achita 268,5 $, față de peste 400 $ cât a plătit până acum. Astfel, în
timp ce pentru Ucraina Rusia a acceptat o reducere de 131,5 $, reducerea
obținută de guvernarea de la Chi șinău
este de doar 25 $. Diferența dintre prețul care va fi achitat de Republica
Moldova și cel care va fi achitat de Ucraina este de aproape 100 $, mai exact
de 96,5 $.
De ce există această diferență
între cele două reduceri, respectiv de ce există această discrepanță între cele
două prețuri care vor fi plătite de RM, respectiv de Ucraina? Un prim răspuns
ar viza calitatea negociatorilor moldoveni, respectiv capacitatea de a folosi argumentele
care ar fi convins partea rusă să ofere Republicii Moldova același preț pe care
îl va plăti Ucraina (sau un preț apropiat). Se știe că până în prezent
Republica Moldova a achitat un preț mai mic cu 10 $ la mia de metri cub decât
Ucraina. În fond, actualmente RM se află în aceeași situație ca și Ucraina:
ambele state sunt membre ale programului Politicii Europene de Vecinătate –
Parteneriatul Estic, ambele au parafat Acordurile de Asociere și de Liber
Schimb. Totuși, nivelul de trai din RM este mai scăzut decât cel din Ucraina:
în statul vecin tarifele la utilități (serviciile comunale) sunt mai mici, ca și
prețurile la toate tipurile de produse, în primul rând cele alimentare, în timp
ce pensiile și salariile bugetarilor sunt mai mari.
De ce atunci Rusia a avut o
atitudine diferită față de RM? Nu oare pentru că oficialii de la Chi șinău, în loc să bată
alarma în legătură cu nivelul scăzut de trai din țară (care este cea mai săracă
din Europa și din care sute de mii de cetățeni cu capacitate de muncă au plecat
sau vor să plece în state cu guvernări normale) s-au complăcut în acceptarea
formulei „RM – poveste de succes”? Nu oare pentru că atât oficialii de la Bruxelles , cât și cei de
la Chi șinău se
laudă constant că RM primește cel mai mare ajutor financiar pe cap de locuitor
dintre toate statele din vecinătatea UE (cu excepția Palestinei)? Numai că așa
se face că asistența financiară respectivă nu contribuie cu nimic la ridicarea
nivelului de trai al majorității cetățenilor, iar din cauza corupției
funcționarilor administrației de stat și ai sistemului de justiție mediul de
afaceri este în continuă deteriorare, ceea ce conduce la sărăcirea majorității
populației.
Nu în ultimul rând, apare
întrebarea dacă nu cumva guvernarea de la Chi șinău a negociat din rea-voință, deci
intenționat, un preț pentru gaz mai mare decât cel pe care îl va achita Ucraina.
Se știe că o comunitate de săraci (alegători) este mult mai ușor de manipulat
sau de cumpărat – cu un kilogram de orez sau cu o mită de 100 de lei – la alegeri.
Iar următorul scrutin electoral din RM este aproape, este chiar la sfârșitul
anului viitor. În orice caz, este ciudat că nimeni în RM nu și-a pus
întrebarea: de ce Ucraina a reușit negocierea unui preț de 268,5 $, în timp ce
guvernarea moldovenească a obținut 365 $? Este din cauza incompetenței, a
nepăsării sau a rea-voinței? Și cine va răspunde pentru asemenea rezultate în
negocieri? Oare chiar este nevoie ca un demnitar să ajungă după gratii, cum s-a
întâmplat în Ucraina (vezi cazul fostului premier ucrainean Iulia Timoșenko)
pentru ca atitudinea negociatorilor și a guvernanților să fie una responsabilă?
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]