Pe fundalul vizitei secretarului de stat al SUA, John Kerry şi a
preşedintelui Senatului României, Crin Antonescu, ambele produse miercuri, 4
decembrie, întâlnirea din aceeaşi zi a preşedintelui PDM cu studenţii FRIŞPA,
USM, a trecut neobservată de mass-media. Totuşi, politicianul a spus
studenţilor lucruri demne de interes. Liderul PDM a menţionat că Bruxelles-ul a
fost cel care a solicitat ca textul Acordului de Asociere RM – UE să nu fie dat
publicităţii până la parafare, ceea ce nu reprezintă o regulă în privinţa altor
acorduri internaţionale. Privită din această perspectivă, situaţia poate fi
interpretată în sensul că negociatorii din partea Comisiei Europene şi-au
asigurat toate condiţiile ca partenerii lor (delegaţia moldovenească la
negocieri) să fie victime sigure, ei neavând „permisiunea” să se consulte cu
societatea civilă, cu agenţii economici care au fost vizaţi în cele două
Acorduri şi, în general, cu profesioniştii pe fiecare domeniu vizat în cele
două documente.
De asemenea, M. Lupu a spus că gazoductul Iaşi – Ungheni va fi finalizat
în 4-5 ani (deci declaraţia anterioară a unor politicieni cum că obiectul va fi
gata până la 20 decembrie curent a fost o cacealma). În contextul batjocurii la
care sunt supuşi locuitorii comunei Pungeşi, judeţul Vaslui, România, care se
opun explorării şi extracţiei gazelor de şist pe un teren din imediata
apropiere de casele lor şi care, pentru proteste, au fost bătuţi şi umiliţi,
proiectul conductei respective capătă o semnificaţie cu totul nedorită. Dacă,
fie şi peste 4-5 ani, România va vrea să exporte în RM gazele de şist dintr-o
comună în care au fost poluate apele şi solul, în Moldova de Vest, preţul
acelui gaz va fi enorm, şi nu numai la propriu. Va însemna că Guvernul de la Chişinău va fi complice
la crimele comise zilele acestea de regimul de la Bucureşti împotriva
locuitorilor dintre Carpaţi şi Prut.
În fine, M. Lupu şi-a expus opinia cu privire la conflictul
„transnistrean”, susţinând că soluţia sa nu depinde de dialogul
Chişinău-Tiraspol, ci întâi de toate de factori externi. De aceea, după Lupu, nu
ar trebui să ne aşteptăm la prea multe rezultate de la negocierile directe,
indiferent cine se află la guvernare. Este o opinie care trădează viziunea şi
speranţa că locuitorii regiunii respective ar putea fi impuşi – chiar dacă nu
vor – să convieţuiască în graniţele RM. Este regretabilă această abordare, care
nu are în vedere posibilitatea şi necesitatea stabilirii unor relaţii interumane
apropiate între elitele şi societăţile celor două părţi ale ţării – singura
soluţie viabilă a conflictului.
Unul dintre studenţi i-a atras atenţia că la FRIŞPA nu se obişnuieşte
utilizarea expresiilor „conflict transnistrean” şi „regiune transnistreană”, dar
invitatul a stăruit în folosirea expresiilor cu care s-a obişnuit. Cred oaspetele
nu a înţeles viziunea studentului şi a altor universitari din aulă. La o
conferinţă internaţională un profesor din Marea Britanie a făcut o prezentare a
conflictului de la noi, utilizând o hartă pe care linia de demarcare era pe
Nistru. I-am atras atenţia că şase localităţi de pa malul strâng se află sub
jurisdicţia autorităţilor de la
Chişinău , în timp ce şapte localităţi de pe malul drept se
află sub jurisdicţia administraţiei de la Tiraspol. Dela
Chişinău (pe când preşedinte al Legislativului era M.Lupu),
care poartă titlul „cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special
al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria)”... Desigur, soluţionarea
unei probleme depinde foarte mult de felul în care este formulată. Iar
formularea problemei rezultă din competenţa celor care se ocupă de rezolvarea
ei. M. Lupu nu a fost receptiv la abordarea unor studenţi şi profesori de la FRIŞPA căci el a venit
la întâlnirea cu studenţii şi profesorii pentru ca să-i înveţe, nu pentru ca să
înveţe de la ei.
Recent analistul politic de la Bucureşti Dan Dungaciu a reamintit publicului faptul că Declarația de la Snagov , un document comun, datat cu 21 iunie 1995, al liderilor partidelor parlamentare din România,
care atesta acordul forțelor politice față de strategia națională pentru pregătirea
aderării României la Uniunea Europeană2009, a fost, după cum a declarat chiar el în
Parlament, V. Plahotniuc – un reprezentant al mediului de afaceri, împreună cu
un alt businessman – V. Filat. Aceştia nu au avut şi nu au nevoie de
reprezentanţi ai mediului academic din RM. Aceasta este deosebirea principală
între România şi Republica Moldova: în timp ce la Bucureşti oamenii
politici apelează la oamenii de ştiinţă pentru a obţine suport proiectelor de
ţară, la Chişinău
sprijinul este în persoana unor oameni de afaceri. În timp ce la Bucureşti proiectele de
ţară se sprijină pe idei, generate de intelectuali, la Chişinău proiectele guvernanţilor
se sprijină pe bani – respectiv pe tentaţia de a-i obţine din concesionarea
averilor poporului ţării, ceea la ce se şi reduce, în mare, actul de guvernare.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
