Evenimentele sângeroase din ultimele zile din comuna Pungeşti, judeţul Vaslui, România (Moldova de Vest) au îndoliat mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova. Ele au dezvăluit esenţa regimului de la Bucureşti. Este clar că în România nu există guvern pentru popor (cetăţeni), ci un popor (cetăţeni, de fapt robi) pentru guvern. Atunci când guvernanţii şi-au pus în gând să predea interesele economice ale ţării unei firme străine (sunt suspectaţi că pentru beneficii personale, căci prea cu râvnă au cedat ceea ce aparţine tuturor, fără să-i întrebe pe oamenii locului), nici un fel de protest al oamenilor care îşi apără mediul ambiant, pământul lor, nu îi sensibilizează. Din relatările de pe teren am văzut cum jandarmii – cei plătiţi din banii cetăţenilor de la Pungeşti, dar care păreau scule zombate în mâinile guvernanţilor de la Bucureşti – au bătut crunt oamenii paşnici ieşiţi la protestul împotriva extracţiei gazelor de şist în satul lor, pentru a-şi proteja apele şi, în general, mediul ambiant.
Bătăile la care au fost supuşi protestatarii, surprinse în fotografii şi imagini filmate, denotă că brutalitatea jandarmilor din România o întrece pe cea a trupelor speciale din Ucraina (Berkut). Preşedintele Ianukovici şi premierul Azarov şi-au cerut scuze public, afirmând că nu au dat nici o dispoziţie pentru a se aplica forţa, guvernanţii de la Bucureşti însă nu au de gând să-şi ceară acuze. Se crează impresia că ei îi trarează pe locuitorii comunei Pungeşti precum i-au tratat strămoşii celor din compania Chevron pe indigenii de pe continentul american, atunci când i-au deposedat de teritoriile care prezentau interes economic pentru colonişti.
Umilinţa la care au fost supuşi confarţii din Pungeşti a amintit persoanelor în vârstă din Republica Moldova de bătăile crunte aplicate de jandarmi cetăţenilor României, din Basarabia, în perioada interbelică. Datorită acelor bătăi şi tratamentului umilitor la adresa moldovenilor basarabeni, operat de către jandarmii trimişi de administraţia de la Bucureşti pentru a se menţinea „ordinea”, şi astăzi majoritatea covârşitoare a populaţiei Republicii Moldova se pronunţă împotriva ideii unirii cu România. Da, există un grup care susţine ideea unirii în pofida umilinţelor la care au fost supuşi basarabenii în perioada interbelică din partea jandarmilor aduşi între Prut şi Nistru, dar memoria acelor bătăi este vie şi se transmite din generaţie în generaţie în majoritatea familiilor din RM.
Înainte de summitul de la Vilnius, la sfârşitul lunii noiembrie, preşedintele Traian Băsescu anunţa că următorul proiect al României, după aderarea la NATO şi UE, este unificarea cu Republica Moldova. La începutul lunii decembrie regimul de la Bucureşti a arătat ce li se pregăteşte, în cazul unirii, cetăţenilor actuali ai Republicii Moldova – pe exemplul locuitorilor din comuna Pungeşti. Întrebarea este: regimul de la Bucureşti are nevoie de Republica Moldova cu populaţia sa sau are nevoie de teritoriul Republicii Moldova pentru a acorda companiei Chevron licenţă de explorare şi exploatare a gazelor de şist sau altor companii străine – dreptul de exploatare a ceea ce a mai rămas neconcesionat de guvernarea de la Chişinău? De asemenea, cum astfel de manifestări au loc într-un stat din Uniunea Europeană, apar întrebări cu privire la măsura în care România, cu actualul său regim politic, îşi merită statutul de membru. Cum respectă regimul drepturile omului – ale cetăţenilor propriului stat?
Am fost impresionat de sprijinul poporului român pentru fraţii din Pungeşti. Ştiu că o unire va avea loc. Dar va fi unirea fraţilor de un neam pentru a cere socoteală regimurilor ticăloşite – guvernanţilor care îşi văd misiunea nu în a servi acest popor, ci în a servi interesele proprii şi pe cele ale unor companii străine, prin umilirea concetăţenilor.
[Acrticol scris pentru portalul Moldova.org]
