Republica Moldova: sensul de a fi și misiunea moldovenilor

 

În perioada de la Paște la Înălțarea Domnului, în pravila Rugăciunilor de dimineață, în locul rugăciunii „Cuvine-se cu adevărat...” de la sfârșitul pravilei, se citește Irmosul 9 din Canonul Paștilor „Îngerul a strigat Celei pline de dar: curată Fecioară, bucură-Te și iarăși zic bucură-Te, că Fiul Tău a înviat a treia zi din mormânt. Luminează-Te, luminează-Te, noule Ierusalime (subl. A.L.), că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum și te bucură, Sioane; iar Tu curată, Născătoare de Dumnezeu, veselește-Te întru Învierea Celui născut al Tău”. De asemenea, în prefața la psalmul 112, este inserat comentariul Sfântului Atanasie: „În acest psalm poporul nou (subl. A.L.) se învață să-L slăvească pe Izbăvitorul său neîncetat”. Este „un psalm prorocesc”, așa cum scrie și în preambulul la psalmul 116: „Apostolul Pavel menționează că psalmul cheamă păgânii să-L slăvească pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. (Rom. 15, 11)”.

Care este „poporul nou” și care este „Ierusalimul nou”? Este unanim acceptat că poporul nou sunt creștinii (ortodocși), iar Ierusalimul nou este întreg spațiul țărilor/popoarelor creștin-ortodoxe. Totuși, poate fi luată în considerare și o interpretare cu un sens mai îngust a celor două noțiuni. În volumul său „De-a dacii și romanii”, Dan Alexe a emis ipoteza foarte judicioasă a originii denumirii „Moldova” ca provenind de la un cuvânt dintr-un dialect slav: „mold – de unde poate: Moldova, Țară Nouă” [Dan Alexe, „De-a dacii și romanii”, Humanitas, București, 2023, p. 140.]. Într-adevăr, cuvântul propus de Dan Alexe „mold”  poate fi o prescurtare (cu un „o” pierdut) a cuvântului din limbile slave est-europene „molod”. Versiunea are tot dreptul la existență dacă ținem cont de faptul că și alte hidronime sunt de origine slavă: Prah-ova ș.a. În spațiul moldovenesc și în cel românesc există numeroase toponime cu terminația „ova”: Cricova,  Leova, Sadova, Lozova, Cotova, dar și Craiova, Rahova, Racova, Hârșova, Orșova, Tutova ș.a. La fel ca în cazul „молодой месяц” = „lună nouă”, avem „мол[о]дова река” = „râu nou” și „мол[о]дова земля” = „țară nouă”.

Așadar, există în istoria de la 1359 încoace o țară și un popor cu denumiri (etnonim și toponim/denumire a țării) care efectiv corespunde prorocirilor privind „Ierusalimul nou” = țară nouă: literalmente „Moldova” și „poporul nou”: literalmente „moldovenii”. Este interesant și faptul că denumirea țării Moldovei în limba turcă – în timpul Imperiului Otoman era „Bogdania” (Boğdân Devlet) – după numele primului domnitor al țării, Bogdan I. În traducere, Bogdania înseamnă: țară „dăruită de Dumnezeu” sau „darul lui Dumnezeu”.

Meditând la aceste descifrări de hidronim și toponime, cu sensuri pe care, poate, unii nu le-au cunoscut până acum, ne putem întreba: care este misiunea moldovenilor? Cu siguranță – nu cea de a se naște în țara dăruită de Dumnezeu – Țara Nouă, Noul Ierusalim, de a frecventa o școală, eventual o universitate și de a pleca peste hotare, în căutarea unui salariu mai mare decât cel de acasă, contribuind la prosperarea altor țări. Tema misiunii moldovenilor merită a fi dezbătută mai amplu decât în limitele acestui articol. Sporadic, unii intelectuali moldoveni se referă la acest subiect și vin cu contribuții interesante, dar nu există o abordare la nivelul întregii societăți.   

Personal, consider că misiunea moldovenilor – a porului celui nou, din țara nouă, cea dăruită de Dumnezeu – ceea ce înseamnă „Moldova”, trebuie examinată din perspectivă geopolitică. Prin pronia dumnezeiască, actualmente spațiul creștin-ortodox mondial se constituie din două părți componente: spațiul Balcanic (câteva țări sunt în UE: Grecia, Bulgaria, România, altele – nu: Serbia, Muntenegru, Macedonia de nord, Republika Srpska din Bosnia) și cel Est-European (Rusia, Ucraina, Belarus, Georgia). Privind la harta Europei, vedem că actualul stat Republica Moldova se află chiar între cele două părți componente ale lumii creștin-ortodoxe. Republica Moldova este puntea de legătură și centrul marelui spațiu Creștin-Ortodox.

O confirmare a importanței poziției geografice a interfluviului pruto-nistrean, ca punte de legătură între spațiul Estic și cel Balcanic, o reprezintă faptul că în perioada 969 – 971 cneazul Rusiei Kievene, Sveatoslav a stabilit capitala statului său în zona actualului sat (din Republica Moldova) Giurgiulești, într-un efort de a uni spațiul creștinilor ortodocși din Balcani cu spațiul Est-European în cadrul unui stat/imperiu. A se vedea o hartă postată pe 11 mai 2025 de InfoInsight pe Facebook (https://www.facebook.com/photo?fbid=122234134520221106&set=a.122126356070221106):

Din așezarea sa geografică reiese misiunea Moldovei de a contribui la unitatea statelor creștin-ortodoxe, de a fi un mediator între părțile beligerante (mai ales cu referire la războiul dintre țările cu popoare creștin-ortodoxe Rusia și Ucraina, dar poate fi examinată și posibilitatea oferirii de servicii de mediator și în celelalte conflicte și războaie din întreaga lume), după porunca lui Hristos din Predica de pe munte, în care a expus cele nouă Fericiri, una dintre care fiind „Fericiți făcătorii de pace”.

Această misiune a moldovenilor rezultă și din componența religioasă a populației țării: la recensământul din 2024, 94,3% s-au declarat creștin-ortodocși. Este una intre cele mai mari rate înregistrate la nivel mondial. A se vedea infograficul de pe site-ul Biroului Național de Statistică (https://statistica.gov.md/ro/rezultatele-finale-ale-rpl2024-caracteristici-etnoculturale-10123_62044.html#gallery-27):

           

Concluzii

De ce este important ca în spațiul public al Republicii Moldova să se vorbească despre sensul de a fi al statului moldovenesc și despre o misiune a moldovenilor? Pentru că tinerii vor sens. Asta le lipsește. Conducerea țării trebuie să ofere sens. Mass-media trebuie să comunice în spațiul public astfel de sensuri, făcând apel la intelectualii poporului nostru (care au ceva de spus în acest sens). Este important ca leadership-ul Republicii Moldova să înțeleagă pentru ce există/trebuie să existe statul Republica Moldova și să explice poporului, oferind prin aceasta o motivație de a rămâne/reveni acasă și de a contribui la realizarea cauzei/misiunii Neamului și Țării, cum au făcut-o moldovenii – oștenii (boierii și țăranii) lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

Republica Moldova ar trebui să înainteze inițiative de creare a unei organizații internaționale a statelor creștin-ortodoxe, cu sediul la Chișinău, pentru a oferi o platformă noului popor cel mare – creștinilor ortodocși de pretutindeni, de a coopera și a se ajuta, de a răspunde mai eficient provocărilor lumii globale actuale.

Este clar că pentru a avea un asemenea statut, Republica Moldova trebuie să acumuleze și să dispună de resurse: atât umane (să-și redreseze situația demografică), cât și materiale (să-și dezvolte o economie performantă). De altfel, statutul de punte de legătură între spațiile creștin-ortodoxe Balcanic și Estic poate contribui și la atragerea de investiții, respectiv dezvoltarea organică pe toate planurile.

Acesta poate fi un proiect de țară, dacă va exista o forță politică ce va fi capabilă să și-l asume și să-l promoveze. Un stat moldovenesc consolidat, la marginea/frontiera Uniunii Europene, care va proiecta în jurul său stabilitate, cu siguranță va fi susținut și de Bruxelles, dar și de ceilalți poli de putere ai lumii multipolare de astăzi (Pekin ș.a.). Nu în ultimul rând, un stat moldovenesc de o asemenea factură ar putea fi ajutat în reintegrarea zonei nistrene (estice), de către factorul de putere din Est, care este și el parte a lumii ortodoxe (Moscova). În definitiv, reieșind din poziția sa geografică – punte de legătură între partea Balcanică și Estică a spațiului Creștin-Ortodox mondial și din statistica referitoare la apartenența religioasă a populației (94,3% creștin-ortodocși, reprezentanți ai mai multor etnii), Republica Moldova poate fi „o împărăție a lui Dumnezeu pe pământ”: un stat în care sunt la loc de cinste, sunt respectate valorile tradiționale, bazate pe învățătura Mântuitorului Iisus Hristos, respectiv a Sfinților Părinți ai Bisericii Universale Creștin-Ortodoxe, care ne-au lăsat moștenirea lor patristică fiind inspirați de Duhul Sfânt.