Popor făuritor

Acest popor,

Generație după generație,

A muncit,

S-a ostenit ca după el

Să lase, să rămână ceva. 

Din inimă, 

Cu dragoste de neam și țară,

A făurit,

Pe pământul ce i-a fost hărăzit,

Raiul - o grădină în floare. 

Acest popor va dăinui 

Până la sfârșit, 

Până la Judecata de apoi, 

Până la a doua venire 

A Domnului, 

Când, ca o familie, ca Neam,

Se va înfățișa în fața Domnului 

Și El va ști 

Că El este și a fost permanent 

Sursa puterii, a tuturor izbânzilor 

Și sensul 

Tuturor celor făurite

De acest popor - moldovenesc, 

Parte a Națiunii Creștine. 

Frumusețea bine-cuvântată

Cu toată inima Cuvântul să-L asculți.

El pulsează-n frumusețe - pretutindeni. 

Ecoul Său străbate-n văi și munți, 

Pe mări, în cer și mai ales în tine.  

Fără Tine

Fără Tine, Doamne, mă sufoc, 

Ești oxigenul ce mă ține-n viață. 

La bine și la rău, pe Tine Te invoc, 

Tăria mea și unica speranță. 

De ziua ta, Moldovă

De ziua ta, Moldovă,

Vin cu acest îndemn:

Ești o supernovă,

Fii un stat peren!

Neamul să-ți prospere, 

Să scapi de nevoi.  

Să aduni putere,

Să fii neam de soi. 

Demnitate

Înrădăcinat în Dumnezeu, 

Fii devotat Lui - în fiece clipă. 

Fii demn de-asemănarea ta cu El,

De a-I purta cu vrednicie chipul. 

Sus fruntea, moldoveni!

                          Poezie dedicată maestrului Ion Druță

 

Biruitori din neam în neam,

Cu istorie în cronici consemnată, 

Noi răspundem oricărui dușman

Cu puterea ce de sus ne este dată.

Oricâte greutăți mai sînt pe drum

De înfruntat în dificile vremi,

Să păstrăm îndemnul din străbuni:

Sus fruntea, neam de moldoveni!

Moldova – țară nouă

Moldovă – țară nouă,

De oameni inimoși,

Grădină-n zori, în rouă,

Lucrată din strămoși.

Doldora de soare,

De flori, bogate roade,

Neam care nu moare,

Unu-ntre noroade.

Știi gustul biruinței –

Neam al lui Hristos

Și al străduinței

De a fi virtuos. 

Moldovă, fii păzită

De Duhul vitejesc

Și blagoslovită

De Domnul cel Ceresc.