Libertatea-i tot ce-i mai de preț.
Ea e darul Domnului Preasfânt.
Ea e sensul omeneștii vieți,
Ce ne face demni pe-acest pământ.
Libertatea-i tot ce-i mai de preț.
Ea e darul Domnului Preasfânt.
Ea e sensul omeneștii vieți,
Ce ne face demni pe-acest pământ.
Îl sărbătorește-ntreg pământul -
Al Preacuratei sfințit vălul.
Ne-a cuprins cu acoperământu-i -
Scut ne este-n fața a tot răul.
Fără Tine, Doamne, sînt în iad.
Cu tristețea-i vrea să mă-nrobească.
Scoate-mă la luminosul vad -
Spre Împărăția Ta Cerească.
Azi multe nu mai sunt precum odată,
Viteza vieții a încetinit,
Și rostul ei, mai limpede se-arată,
Când te apropii de al ei sfârșit.
În urmă multe chipuri au rămas
De oameni dragi, de care îmi e dor.
Ne vom vedea la ultimul popas -
La capătul peregrinărilor.
Acolo e vatra părinților mei,
De-acolo plecat-am odată.
Oraș potopit de miresme de tei,
De-amintiri ce în vise se-arată.
Parcurgând o cale lungă
La Viflaim să ajungă,
Stat-a să se odihnească,
Într-o iesle – Fiu să nască.
Acolo s-a întrupat
Pruncul cel multașteptat.
Care să ne mântuiască,
De rele să ne păzească.
Maică Sfântă, Preacurată,
De Cer binecuvântată,
Pe-ale tale rugi se ține
Nădejdea lumii creștine.