Tatăl către fiică: despre demnitatea unei fete/femei

Perioada istorică pe care o trăim este una cu încercări cum nu au mai fost la adresa demnității omului în general și a fetelor/femeilor în particular – atât în lume cât și în Republica Moldova. Iată de ce este mare nevoie de o educație autentică atât a fetelor, cât și a băieților – a tinerei generații. În cultura moldovenească – creștin-ortodoxă – cultul Maicii Domnului este modelul care întotdeauna a însuflețit fiecare femeie care s-a realizat ca atare. Fără o raportare la un ideal sublim, fără însușirea și respectarea unor valori, o fată nu se poate realiza – nu își poate înfăptui misiunea sa pe pământ.

Fetele/femeile din Republica Moldova se împart în două categorii: 1) Cele cu demnitate și 2) cele lipsite de demnitate. Demnitatea nu trebuie confundată cu mândria – o patimă de căpetenie. De fapt, o persoană demnă este una smerită: la moldoveni se mai zice – „cu cei 7 ani de-acasă”. De fapt, o persoană lipsită de demnitate poate fi mai degrabă plină de mândrie.

Se poate estima că atunci când majoritatea femeilor din Republica Moldova vor fi lipsite de demnitate, acesta va fi semnul clar al degradării Țării și al pericolului de dispariție a entității statale moldovenești.

O femeie lipsită de demnitate nu este un subiect, ci un obiect al relațiilor sociale. Este o stare jalnică. Probabil, asemenea persoane au conștiința eclipsată: se ghidează de altceva decât de valorile tradiționale creștine – de exemplu de bani și de comoditatea de moment. O femeie fără demnitate, fără Duhul lui Dumnezeu în ea, plină de mândrie și de celelalte patimi, este o prostituată, și asta nu neapărat are legătură cu relațiile sale sexuale. Pentru ca să nu ajungi un obiect, nu permite să fii tratată ca obiect. 

E bine ca fiecare fetiță din Republica Moldova să țină minte afirmația marii actrițe Tamara Buciuceanu Botez: „În Basarabia, tata și mama ne-au educat în spiritul cinstei și demnității…”.

Chișinău

Centrul Basarabiei moldave

E un oraș cu un ales mister,

Topit în el ca-n fluxul unei lave,

Aici e casa mea – al meu reper.

Aici am căutat sensul vieții,

Aici am înțeles ce-i Țară, Neam,

Aici, în prospețimea dimineții

Spre visul meu eu, zi de zi, mergeam.

Drag oraș, cum altul nu mai este,

Întins pe cele câteva coline,

Să ne trăiești etern, ca o poveste,

Ești al celor de azi, de ieri, de mâine. 

Pavăză

Academiei Militare a Forțelor

Armate

„Alexandru cel Bun”

Mistuiți de o sfântă chemare,

Hărăzită de înaintași,

Astăzi noi, în a vremii vâltoare,

Suntem Țării bărbații – ostași.

Refren:

Pentru tine, Moldovă slăvită,

Vom da totul – și viața vom da.

Ești comoara cea neprețuită.

Suntem cinstea și pavăza ta.

Țara ne e moștenirea,

Pentru ea eroi s-au jertfit.

Aceasta ne este menirea:

Să fim pavăză-acestui pământ.

Refren

Libertatea ne este în sânge,

Pentru ea Ștefan a izbândit.

Pentru ea și noi vom învinge,

Pentru-a Neamului vis împlinit. 

Refren 

Gânduri de Ziua Academiei Militare

Feeria toamnei ne aduce două sărbători de rang deosebit în calendarul aniversărilor ce merită marcate de întreaga societate moldovenească: 3 septembrie – Ziua Armatei Naționale și 3 octombrie – Ziua Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”. Cum o armată națională nu poate exista fără cadrele pe care i le pregătește o academie militară, rezultă, logic, că ziua Academiei Militare este mai importantă decât ziua Armatei: fără cadrele ajunse în corpul militar de pe băncile Academiei Militare nu ar fi existat Armata Națională.  

Societatea moldovenească dintotdeauna a apreciat profesia militarilor. În sondaje, Armata și Biserica se plasează pe locurile de frunte. Nu este întâmplător. Acest fapt se datorează principiilor după care se conduc cele două instituții: disciplina, devotamentul, credința, dragostea de Dumnezeu, Neam și Țară, perseverența, vrednicia etc. Ambele instituții sunt chemate să lupte: Armata – cu potențialii dușmani externi (instruindu-se asiduu pentru a fi pregătită în acest sens), iar Biserica (și mai ales „trupele sale de elită”: călugării și călugărițele) – cu dușmanii interiori: patimile, fiind exemple pentru toți ceilalți credincioși.    

Și totuși, dacă societatea apreciază militarul în Republica Moldova, guvernările care s-au perindat până acum au făcut ca importanța statutului militarului să se diminueze mult, prin nivelul scăzut al salarizării. Dacă într-un stat normal militarii reprezintă elita societății, în Republica Moldova funcția de militar de departe nu este atractivă datorită remunerării. Militarii sunt persoanele cu vocație, care se angajază în sistem în pofida greutăților de ordin material. Și totuși, ar fi bine ca guvernanții să țină minte: o țară care nu își finanțează armata proprie va finanța o armată străină. De fapt, Armata este hârtia de turnesol a Statului Moldovenesc: cu cât se va degrada Armata, datorită subfinanțării, cu atât se va degrada Țara. Când nu va mai fi Armată – probabil că în scurt timp nu va mai fi nici Moldova ca Țară. Pentru că nu va mai fi disciplina pe care se ține un organism statal. Statele care au lăsat o urmă în istorie – unele devenind imperii – au fost cele care au fost capabile să construiască armate puternice. Ștefan cel Mare a rămas în istorie pentru că a fost capabil să construiască o armată puternică. În prezent renașterea și reafirmarea Rusiei ca pol de putere are loc prin renașterea și fortificarea Armatei.

 Un profesor din România, care a vizitat Academia Militară, a fost plăcut surprins că în cadrul instituției există o facultate de Administrație Publică. „Miracolul renașterii Germaniei după al II-lea Război Mondial se datorează faptului că militarii germani, întorși de pe front, au fost angajați în administrația publică și au gestionat reconstrucția țării”, mi-a spus oaspetele român. Surprinderea sa plăcută a durat puțin, căci în scurt timp a aflat că guvernanții au decis lichidarea facultății respective din cadrul Academiei Militare. Și totuși, chiar și după pensionare militarii moldoveni pot fi și trebuie angajați în marea lucrare de administrare a construcției statale – de modernizare a Țării.

În prezent Academia Militară este o instituție didactică, dar și științifică în domeniul Studiilor de Securitate. Cercetătorii din Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, din cadrul Academiei, sunt experți utili într-un domeniu, care devine tot mai important pentru o societatea modernă. Or, securitatea este conceptul fundamental care are de-a face cu viața omului contemporan.

La ceas aniversar, este de înțeles că din cauza resurselor limitate, Academia Militară nu dispune de tot ceea ce i-ar trebui. Poate că ar merita, ca instituție de învățământ de factură deosebită, să se afle într-o zonă mai centrală, așa cum este amplasată, de pildă, Universitatea Națională de Apărare din București. O Academie Militară se află, de regulă, într-o zonă centrală pentru că este o instituție cu care se mândrește un stat, un popor.

Conducerea și colectivul Academiei Militare s-au remarcat ca o echipă consolidată, unită de valori împărtășite în comun: în primul dragoste de Neam și Țară, abnegație, slujire, optimism și simțul umorului în pofida diverselor greutăți.

La ceas aniversar, urez tradiționalul La mulți ani – Academia Militară! Felicitări tuturor celor fac acum parte din instituție și celor care și-au lăsat o părticică din ei, studiind sau activând în trecut, în aulele Alma Mater militară a Moldovei.