Dor

Azi multe nu mai sunt precum odată,

Viteza vieții a încetinit,

Și rostul ei, mai limpede se-arată,

Când te apropii de al ei sfârșit. 

În urmă multe chipuri au rămas 

De oameni dragi, de care îmi e dor.

Ne vom vedea la ultimul popas - 

La capătul peregrinărilor. 

 

Drochia

Acolo e vatra părinților mei,

De-acolo plecat-am odată.

Oraș potopit de miresme de tei,

De-amintiri ce în vise se-arată. 

Colind

Parcurgând o cale lungă  

La Viflaim să ajungă,

Stat-a să se odihnească,

Într-o iesle – Fiu să nască.

 

Acolo s-a întrupat

Pruncul cel multașteptat.

Care să ne mântuiască,

De rele să ne păzească.   

 

Maică Sfântă, Preacurată,

De Cer binecuvântată,

Pe-ale tale rugi se ține  

Nădejdea lumii creștine.