Azi multe nu mai sunt precum odată,
Viteza vieții a încetinit,
Și rostul ei, mai limpede se-arată,
Când te apropii de al ei sfârșit.
În urmă multe chipuri au rămas
De oameni dragi, de care îmi e dor.
Ei mă așteaptă la acel popas -
La capătul peregrinărilor.
