Despre Mamă
Ești o
creație divină – ai fost creat de Dumnezeu – dar ai apărut pe pământ prin
chinurile Mamei tale. Ea te-a născut în dureri. Și le-a
resimțit încă mult timp. Nu ți le vei aminti, dar doresc să știi pe durata
întregii tale vieți conștiente, că Mama ta este ființa care s-a jertfit pentru
tine, din clipa în care ai fost conceput și după aceea, mereu. Ea este ființa
cu care ai fost un tot întreg înainte să te fi născut și pe durata creșterii
tale, când singura ta hrană a fost laptele supt din sânii ei. Nu există
pe pământ nimic ce ai putea să-i oferi ca răsplată pentru tot ce ți-a dăruit,
pentru jertfa Sa de neprețuit. Nu este nimic mai valoros, decât dragostea și
recunoștința ta. Mama ta a coparticipat la actul creației divine. Ea s-a
împărtășit din marea taină divină. Și ea este îngerul tău păzitor pe acest
pământ. Ea este sursa dragostei ce se revarsă spre tine. Prin Mamă Dumnezeu își
revarsă dragostea Sa asupra omului. Mama ta este binecuvântarea ta, este
comoara ta. Celui care își cinstește Mama, Dumnezeu îi dă o viață lungă și
fericită (Decalog, porunca a V-a: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru
ca să ți se lungească zilele în țara, pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău“
[Exodul 20:12]. Sfântul apostol Pavel: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama
ta, ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ.” [Efeseni 6:2-3]).
Despre sensul
vieții (comuniunea cu Dumnezeu = religie)
Omul are nevoie de
o viziune asupra vieții și lumii, care să corespundă realității, deci de viziunea cea adevărată.
Conform viziunii creștin-ortodoxe, pe care o împărtășim în familia în care
te-ai născut, omul
se naște în această lume pentru ca să dobândească viață veșnică, atunci când
sufletul părăsește corpul plămădit de Dumnezeu din țărână. Omul trebuie să se
preocupe de mântuirea sufletului său de păcate, de curățirea sufletului său de
patimi. El poate reuși asta cu ajutorul lui Dumnezeu, ducând o viață creștină –
conform poruncilor dumnezeiești, și luptând neîncetat cu patimile. Ele apar inevitabil,
precum buruienile care inundă o grădină, dacă nu sunt prășite la timp. E bine să fie smulse la timp.
Oamenii se împart
în două categorii:
1) cei care au
fost învinși de patimi,
2) cei care au
învins patimile și care au dobândit virtuți, cea mai mare dintre care este smerenia.
Cu smerenie, să
luptăm ca să învingem.
Mulți dintre
oameni nici nu știu pentru ce au fost născuți, ce au de făcut în viață. Să nu
fii unul dintre aceia, care la sfârșit de drum suferă amarnic pentru viața
trăită în deșert. Viața este darul fără de preț, pe care bunul Dumnezeu îl
oferă creației sale – omului.
Conform viziunii
creștin-ortodoxe, există două lumi: cea văzută și cea nevăzută. La rândul său,
lumea nevăzută se împarte în două părți: Rai și iad. Raiul este locuit de
îngeri, iadul de diavoli. Ultimii se hrănesc cu energia risipită de oamenii care
au devenit robi ai patimilor – iar astfel acești oameni au devenit robi diavolilor.
Pe oamenii inconștienți, ajunși robi ai patimilor, diavolii îi secătuiesc de
energie prin patimile cu care i-au momit și robit. Este liber omul care nu este rob al patimilor, respectiv al diavolilor.
Când oamenii își
părăsesc trupurile, sufletele lor sunt preluate fie de îngeri, fie de diavoli,
după faptul cu cine s-au aflat în comuniune (împărtășit) încă din timpul vieții.
Să trăim așa încât la părăsirea trupului să vedem lumina dumnezeiască, nu
întunericul diavolesc. Acesta este sensul vieții omului. Aceasta este
înțelepciunea.
În viață, cât vei
trăi, să nu îți pui nădejdea decât în Dumnezeu, nu în oameni. Căci oamenii sunt
schimbători și supuși patimilor. Dumnezeu cu Harul Său este sprijinul omului pe
pământ.
Prețuiește
darurile lui Dumnezeu, pe care a binevoit să ți le ofere. Să nu le pierzi.
Despre luptă
Ești ostaș și porți războiul sfânt
Cu patimile ce te invadează.
Misiunea ce o ai pe-acest pământ
E să-învingi puhoiul ce nu încetează.
Și mai ai încă
o datorie mare –
Neamul tău de va fi jecmănit
De ticăloși ajunși la guvernare –
Să-ajuți și-acest popor mult pătimit.
Să lupți din răsputeri, cât vei trăi,
Pentru-a sufletului mântuire,
Pentru Neamul tău, ce-l vei sluji,
Pentru Țara ta – comoară a iubirii.
Despre
conștiință
Creatorul
ne-a dotat cu conștiință (moldovenii îi mai spun soveste). Ea este vocea lui
Dumnezeu în om. E bine ca omul să trăiască în pace cu conștiința sa. Căci dacă
va gândi, vorbi sau acționa împotriva ei, va suferi de remușcări de conștiință,
care sunt mai dureroase decât rănile trupești. Conștiința ta este judecătorul
tău, care te vede întotdeauna. Cel care este împăcat cu conștiința sa poate
gusta din liniște, din pace, care este temelia fericirii. Conștiința ta este
busola ta în această viață.
Despre cinste (reputație)
În
societate, lucrul cel mai valoros pentru om este cinstea sa. Omul trebuie să trăiască așa încât
să fie demn de numele pe care l-a primit de la părinți și să sporească
respectul față de numele, pe care îl lasă copiilor săi – ca moștenire. În viață
pot exista calomnieri, dar adevărul întotdeauna iese la iveală. Dacă omul
trăiește cu cinste, el va fi respectat și prețuit de semenii săi. Deși nu
acesta trebuie să fie obiectivul său – reputația nu este un scop în sine, ea
este umbra faptelor omenești. Important este ca omul să fie plăcut lui Dumnezeu
– să fie, în smerenie, cu conștiința împăcată. Reputația este autoritatea
morală a omului – autoritate pe care nu i-o conferă vreo funcție publică, ci
lumina gândurilor, cuvintelor și faptelor sale, care îl însoțește mereu.
Despre Dragoste
Tu ești rodul
Dragostei. Ai apărut pe pământ din Dragostea părinților tăi. Să cinstești
Dragostea. Căci Dragostea este chiar Dumnezeu.
Te va vizita,
trebuie să fii vrednic de Ea. Dar până atunci, trebuie să reziști ispitelor,
urâciunii, să lupți cu ele, să-ți păstrezi inima curată, să-I fii devotat și
dedicat în curățenie. Căci Ea este tot ce e mai de preț pe pământ. Va veni și
la tine, la timpul potrivit. Dar va trebui să aștepți cu încredere și să fii un
luptător pentru a fi vrednic de Ea.
Omului i se dă de
la început un vas cu mir, pe care trebuie să-l păstreze până când va veni
Dragostea la el. Unii, nesăbuiți, varsă mirul din vas pe durata anilor,
aruncându-i stropii în toate părțile. Iar atunci când îi vizitează, în sfârșit,
Dragostea, nu au cu ce să o primească, nu pot să-I ofere darul prețios – acel
mir. E bine să fii înțelept, să păstrezi darul și atunci când Dragostea va veni
la tine, să poți aprinde candela Iubirii.
Despre identitate și demnitate
Omul este expresia
valorilor pe care le împărtășește. O persoană fără valori este lipsită de demnitate
umană și de identitate. Spune-mi care sunt valorile tale și îți voi spune cine
ești. Valorile pe care le împărtășim ne determină identitatea. Există câteva
seturi de valori:
1. Religioase.
2.
Etno-culturale.
3.
Social-politice.
Vibrăm împreună, la
unison, cu aceeași emoție (ea este identică – de aceea vorbim de identitate) de dragoste față de:
1) Biserica
noastră Creștin-Ortodoxă, față de Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului
și toți Sfinții, față de învățătura despre mântuire – viața demnă, creștinească
pe pământ; –
pentru noi: creștin-ortodoxe (poruncile și tradiția).
2) Neamul nostru.
Această dragoste izvorăște câte o lacrimă la auzul câte unui cântec popular,
admirație pentru dansurile noastre populare (folclorul moldovenesc), față de
portul nostru popular, față de diversitatea de motive (elemente picturale, sculpturale sau
de broderie, folosite în compoziții decorative sau arhitecturală).
Aparținem
unui Neam
străvechi, care se întinde peste un teritoriu imens: de la peninsula Istria în Croația (unde
coetnicii noștri se numesc Rumeri),
din munții Pind în Macedonia (unde coetnicii noștri se numesc Armâni), din provincia Meglenia în
Grecia și Macedonia (unde coetnicii noștri se numesc Vlași) până în: Timocul din Serbia și Bulgaria (unde mulți dintre
coetnicii noștri se numesc Rumâni și Vlahi), Rusia subcarpatică din Ucraina
(unde coetnicii noștri se numesc Volohi), România și Republica Moldova – cu tot
cu Transnistria. Etnonimul generic al Neamului nostru este Vlah. Denumirea originară a statului nostru este Moldovlahia, de
aceea s-ar putea spune că suntem Vlahi Moldoveni. Dar dragostea noastră se
întinde peste toți frații noștri din toate țările ai căror cetățeni sunt acum.
Avem cea mai
frumoasă limbă de pe pământ. Ea face parte din marea familie de limbi denumite
generic indo-europene. Ne unește sentimentul de dragoste față de limba maternă
și față de tot tezaurul ce a fost creat în această limbă, atât de autori
anonimi – creații folclorice, cât și de autori cunoscuți, cel
mai mare dintre care este Mihai Eminescu – fondatorul limbii noastre literare.
3) Dragostea
față de statul nostru – Republica Moldova – ne unește la fel de mult. Îl iubim
pe domnitorul Ștefan cel Mare pentru dragostea sa față de Țara Moldovei. El
este simbolul demnității noastre statale. Avem și alți domnitori demni de dragostea
noastră, pe care îi cinstim. Dragostea față de statul nostru înseamnă și
prețuirea tuturor tradițiilor noastre statale. Acum, în acest secol, în acest
mileniu, împărtășim valorile democratice – drepturile omului, statul de drept. Pentru
că acolo unde sunt împărtășite oamenii sunt respectați, au condiții să se
manifeste și au un trai decent și demn. Indiferent de greutățile prin care
poate trece statul nostru (din cauza degradării morale a societății, care alege
politicieni degradați moral la putere), ne iubim statul și facem totul pentru
propășirea sa.
Acestea sunt
valorile noastre, aceasta este identitatea noastră. Fiecare tată își dorește ca
fiul său să fie educat în spiritul valorilor pe care le-a moștenit și el de la
înaintași, își dorește ca fiul său să le continue cauza,
să nu ajungă un trădător: unul care s-a lăsat de valorile sale (Biserica sa,
Neamul său, Statul său), să nu ajungă unul care s-a lăsat de identitatea sa, unul care și-a
pierdut demnitatea…
Despre educație
și cunoaștere (școală)
De ce omul trebuie
să învețe? Unii nu cunosc răspunsul, de aceea nici nu învață, pierzând (ratând)
timpul prețios la școală, la facultate. Nu înveți pentru ca să devii bogat –
căci sunt oameni care nu au fost sârguincioși la carte, dar au reușit să-și
adune averi (eventual prin șmecherii, pentru care vor avea de plătit). Nu
înveți pentru diplomă (pentru „statutul” de deținător al unei diplome, de bacalaureat
sau de licență) – căci într-o vreme diplome (false) puteau fi cumpărate la
piață. Dar studiile te pot ajuta să îți găsești profesia – vocația și să fii
bun în munca ta. Studierea te poate ajuta să dobândești calitățile necesare, fără
de care nu vei putea fi eficient la locul tău de muncă (fără de care nu vei fi
apreciat). Așadar, omul învață pentru:
1. A cunoaște cât mai bine lumea
în care trăiește.
2. A-și afla vocația: studiind
toate materiile îți dai seama care îți este (sau care îți sunt) pe plac – în ce
domeniu poți să-ți aduci și tu contribuția.
Dar mai presus de
tot educația vizează formarea (dezvoltarea) de calități, capacități abilități –
pe trei niveluri: minte (gândire), inimă (simțire) și caracter (acțiune). Odată
acestea formate, o persoană care a obținut pregătirea profesională cuvenită va putea
genera anumite rezultate.
În ceea ce
privește mintea (gândirea) – scopul procesului
de educare este formarea calității numită inteligență.
Aceasta trebuie să devină parte a personalității studentului. Calitatea
inteligență se exprimă prin capacitatea de a înțelege sau
de a pătrunde fenomenele sau problemele sau obiectivele de
atins în plan profesional sau personal. Mintea trebuie să fie ascuțită – ca să
poată pătrunde problemele de care se ocupă. La moldoveni, în sate, se mai
folosește adjectivul „tunchit” sau tâmpit cu referire la un ac care nu este
ascuțit. Dezvoltarea elementului minte presupune formarea
calității de a pătrunde (înțelege) problemele asupra cărora se apleacă, căci
numai o problemă înțeleasă poate fi rezolvată. Astfel, cel care și-a dezvoltat
calitatea și capacitatea menționate, își formează abilitatea de a
rezolva probleme. Desigur, pentru a le rezolva, specialistul are nevoie de
o pregătire teoretică și practică temeinică. El are nevoie de cunoaștere. Dar
dacă procesul de studii se reduce doar la transmiterea unui set de cunoștințe,
cunoașterea – care este ceea ce a rămas după ce o persoană a uitat tot ceea ce
a învățat – poate să lipsească în final. Ca rezultat al
unui proces educațional de calitate, elevul/studentul va putea da dovadă
de eficiență și pragmatism în activitatea sa
profesională.
Un alt element
important care trebuie dezvoltat în cadrul procesului educațional este inima (simțirea).
Școala, împreună cu familia, trebuie să cultive dragostea elevului față de
propriul popor și față de propria țară (patriotismul). Calitatea dragoste se
exprimă în capacitatea de a împărtăși. Această capacitate are două
aspecte: a împărtăși – în sensul de a oferi din ceea ce ai
(inclusiv bucurii) semenilor și a împărtăși – în sensul de a
sprijini la greu, a pune umărul pentru a susține semenii în momente dificile: a
împărtăși durerea semenilor. O persoană care și-a dezvoltat calitatea și
capacitatea menționate se va putea integra într-o echipă, va avea sentimentul
solidarității în colectivul de muncă. Drept rezultat, persoana care și-a
dezvoltat acest element va da dovadă de slujire – se va afla în serviciul
țării, al poporului. Dezvoltarea calității patriotism
(dragoste pentru neam și țară) este inalienabilă unui bun cetățean, indiferent
în ce domeniu acesta activează.
Al treilea element
care trebuie dezvoltat este caracterul (acțiunea).
El se exprimă în calitatea voință și în capacitatea de
autocontrol. Abilitatea cu care trebuie să iasă din școală/facultate absolventul
este disciplina. Fără disciplină în domeniul diplomației nu poate
exista o activitate eficientă și rezultativă. Drept rezultat al cultivării
calității, capacității și abilității menționate, elevul va da dovadă
de demnitate, onoare, cinste, simțul răspunderii/ datoriei. El nu va
putea fi corupt, nu își va trăda țara, ci o va sluji chiar cu prețul unor
sacrificii, cu devotament.
Toate cele trei
elemente ale structurii unei personalități educate sunt indisolubil legate
între ele. Dacă lipsește una, structura umană nu va mai funcționa la parametrii
ceruți, respectiv nu va exista o activitate de calitate.
Despre vocație
(muncă)
Fiecare este
născut pe acest pământ cu o menire. El trebuie să o descopere. Unul se naște
pentru a fi medic, altul – cizmar, un al treilea – savant, om de artă, țăran
etc. Fiecare are o înclinație față de o profesie, față de o ocupație (meserie).
Uneori durează mai mult timp până o găsește, dar odată găsită, ea nu trebuie
trădată. Așa cum nu trădează pe Dumnezeu și Biserica Sa, Țara, Neamul și
familia sa, să nu trădeze nici profesia sa. Munca omului, în viață, este foarte
importantă. Ea face parte din formula fericirii, care este suma a câteva
elemente: Harul lui Dumnezeu + dragoste + muncă (profesie) interesantă. Altfel
spus, fericirea înseamnă dragostea față de Dumnezeu + dragostea față de soție,
mamă, familie, Neam și Țară + dragostea față de munca pe care o presezi pentru
societate.
De regulă, chiar
dacă nu se dedică unei profesii artistice, omul descoperă în el înclinație spre
arte. Acestea sunt:
1. Arta cuvântului: literatura
artistică – poezia, proza, piesele de teatru ș.a.;
2. Arta sunetului: muzica;
3. Arta culorii: pictura;
4. Arta formei: sculptura.
Arta (veritabilă)
este expresia frumosului și îl ajută pe cel care o prețuiește.
Este posibil ca pe
măsură ce vei cunoaște această lume, să fii atras de sport. Există mai multe discipline sportive. Eu am rezonat cu
handbalul.
Despre bani și
averi
Banii
sunt de folos, dar sunt un mijloc, nu un scop în sine. Cel pentru care banii au
devenit scopul suprem în viață este în pericol – el poate fi victima patimii iubirii de argint.
Sensul vieții este altul. Și totuși, despre bani merită de a scrie ceva.
Autorul
american Robert T. Kiyosaki scrie că „Bogăția este capacitatea de a rămâne pe
linia de plutire cât mai mult… sau dacă aș înceta astăzi să lucrez, cât de mult
aș putea să supraviețuiesc?”. Omul are nevoie să își asigure libertatea
financiară pe parcursul vieții. Să nu depindă de salariul său. Să lucreze de
plăcere, dar veniturile să-i vină din mai multe – diverse surse. Majoritatea
oamenilor sunt prinși în curse de șobolani (în roata care nu se mai oprește și indiferent
cât de repede aleargă, tot rămân pe loc). Oamenii care dobândesc înțelepciune
financiară reușesc să iasă din cursa șobolanilor – astfel își dobândesc
libertatea financiară. Ei reușesc să scape de pasive (ceea ce îți consumă bani)
și să procure active (ceea ce generează bani).
În
prezent, omul care dispune de informație poate câștiga mai mulți bani. Până
acum cei care dețineau pământuri, fabrici adunau averi (bogății). Acum
informația a devenit o resursă mai importantă decât celelalte două menționate.
„Dați, dar, cezarului ce este al cezarului,
și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”, a spus Domnul nostru Iisus Hristos.
În viață omul există în două dimensiuni: 1) spirituală – trebuie să facă totul
pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu și să urmărească mereu mântuirea
sufletului de patimi și păcate; 2) materială – să-și poată asigura pâinea cea
de toate zilele, cele necesare pentru o viață decentă, în care să-l
proslăvească pe Dumnezeu. Fiului
Ai devenit un sens al meu,
Pe care-l port în gând mereu –
Bucuria mea,
Fericirea mea,
Gingășia mea,
Frumusețea mea,
Dragostea mea,
Iconița mea,
Luminița mea,
Minunea mea,
Binecuvântarea mea,
Comoara mea,
Darul meu,
Îngerașul meu –
Fiul meu.
Fiul meu.
