Astăzi postul TV rusesc „Soiuz”, creat de conaționalul nostru, înalt preasfințitul Vichentie Morari,
actualmente mitropolit de Tașkent și Uzbekistan (din 2011), a prezentat un
reportaj în cadrul emisiunii „Lumea ortodoxă” despre o localitate din regiunea
Vinnița din Ucraina – comuna Pecera (raionul Tulcin), în apropiere de
localitatea Nemirov. Ea se află pe malul râului Bugul de Sud. Realizatorii
reportajului au menționat că aici și-a stabilit reședința „temporară”, în 1680,
domnitorul moldovan Gheorghe Duca, pe care turcii l-au numit „hatman [sau
gospodar] al Ucrainei” – după cum reiese din documente și predanie – al
teritoriului dintre Nistru și Bugul de Sud. Gheorghe Duca (d. 1685) a fost domn al
Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – 10 august
1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683, din 1681 – hatman al Ucrainei (între
noiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie 1678 a mai fost și domn al Valahiei).
În istoriografie se admite că prin stăpânirea/administrarea interfluviului
nistreano-bugean respectivul teritoriu a făcut, fie și formal, parte din
Principatul Moldovei între anii 1681 – 1683 (în 1683 Gh. Duca a pierdut domnia
moldovenească). Nicolae Iorga scrie că dominaţia a trecut în 1683 la urmaşul lui
Duca – ,,Dimitrie Cantacuzino, cum o dovedeşte titulatura din documente şi
pecetea (...)” [Iorga Nicolae, Românii de peste Nistru – Editura Excelsior,
1990, p.22]. În 1740 Rusia
ajunge la Bugul de Sud. După războiul ruso-turc din 1735 – 1739, Rusia
şi Turcia încheie, la 12 septembrie 1740, tratatul intitulat ,,Statutul pentru stabilirea de către Rusia a graniţei Rusiei şi Turciei,
a graniţei Moldovei pe Bug” (subl. A.L.) [Negre Valentin,
Basarabia. Pagini din istoria răşluirii (răpirii). – Slobozia, 2009, p. 10; de
asemenea: Dabija Nicolae, Moldova de peste Nistru – vechi pămînt strămoşesc. –
Chişinău, Hyperion, 1990, p.16.]. Se recunoştea astfel existenţa unei Moldove
dintre Nistru şi Bug. De
abia în 1792 – 1793, în timpul conducerii Ecaterinei a II-a, Rusia ajunge la
Nistru prin anexarea interfluviului nistreano-bugean şi Principatul
Moldovei devine o zonă a intereselor de expansiune a ţarilor. Astfel, în 1792 Rusia a preluat
Transnistria din Imperiul Otoman, dar de sub administrarea efectivă a domnitorului Moldovei.
La Pecera s-a păstrat o
biserică cu clopotniță, pe care le-a construit domnitorul moldovan. Localnicii
păstrează memoria domnitorului Gheorghe Duca. De menționat, că tot la Pecera, în
secolele 17 – 19 s-a aflat reședința familiei voievodale polone Potoțki.
În actualul stat moldovenesc
se cunosc puține despre perioada stăpânirii domnitorului moldovan peste pământul dintre Nistru și Bugul de Sud (Transnistria cea mare). Să nu uităm nici de stăpânirea de către Moldova, în perioada domniei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, a cetății Lerici (actualmente – localitatea Oceakov). Stăpânirea moldovenească din secolul al 17-lea a continuat tradiția din secolul al 15-lea.
Administrația de la Tiraspol a
instalat în orașe transnistrene panouri stradale pe care stă inscripționat anul „1792” – când
armata imperială rusă a cucerit teritoriul dintre Nistru și Bugul de Sud, pe
timpul domniei Împărătesei Ecaterina a II-a. Ar fi bine ca în localitățile
transnistrene aflate sub jurisdicția Republicii Moldova, de exemplu la Coșnița, Pîrîta, Pohrebea, Doroțcaia, Cocieri, Molovata Nouă ș.a. să fie instalate panouri pe care să fie indicat măcar anul „1681” – când ,,paza”/stăpânirea/administrarea teritoriului
respectiv a fost încredințată oficial, în vara anului 1681, domnului Moldovei Gheorghe
Duca, care a început să administreze noua regiune prin intermediul dregătorului Ene
Drăghinici. Începînd cu acest timp, Gheorghe Duca se intitulează „domn al Ţării
Moldovei şi al Ţării Ucrainei” [Eremia Ion, Hătmănia domnilor Moldovei la est
de Nistru (1681 – 1703), în ,,Revista de Istorie a Moldovei”, 1994. Nr. 1, p.
20-29]. Panourile cu această dată vor arăta o perioadă când teritoriul transnistrean a
fost efectiv parte a Moldovei, va reaminti despre apartenenta moldovenească a Transnistriei,
cu peste un secol mai veche decât stăpânirea rusească.
