Sărbătoarea Acoperământul
Maicii Domnului are o semnificație specială pentru Moldova. Ea se leagă de o
biserică din cartierul Blachernae sau Vlaherne (în limba greacă: Βλαχέρναι) din
partea de nord-vest a Constantinopolului, capitala Imperiului Roman de Răsărit.
În acest cartier era un izvor căutat, un palat imperial dar și renumita
biserică Sfânta Maria din Blachernae (Panagia Blacherniotissa), construită de
împărăteasa Pulcheria, soția lui Flavius Marcianus, în anul 450, extinsă de
împăratul Leon I (457–474) și renovată de Iustinian I cel Mare (527–565).
Astăzi se mai văd doar ruinele palatului imperial alături de zidurile vechii
capitale. Biserica Sfânta Maria a fost distrusă de otomani în 1434, dar a fost
reconstruită în 1867.
De această biserică se leagă întâmplarea care a rămas
consemnată în istorie și care este sărbătorită an de an pe 14 octombrie. În
anul 911, orașul Constantinopol era asediat și lumea strânsă în Biserica
Vlaherne cerea ajutor Maicii Domnului. Biserica era împodobită pentru slujba de
vineri noaptea. Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos era și el acolo, împreună
cu ucenicul sau, Epifanie. Cam pe la ora 04.00 dimineața, Sfântul Andrei și
Epifanie au avut parte de o descoperire a Maicii Domnului: Maica Domnului a
intrat prin ușile bisericii, însoțită de către Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul
Ioan Teologul, împreună cu cetele îngerești. Maica Domnului s-a oprit sub
policandrul central al bisericii, a îngenunchiat și a început a se ruga cu
lacrimi. Apoi a intrat în Sfântul Altar și s-a rugat din nou. Apoi și-a scos
Cinstitul Acoperământ (pânza cu care își acoperea capul) și l-a întins peste credincioșii
din Biserica Vlaherne, în timp ce se înălța de la ei. Acest eveniment este
cinstit pe 14 octombrie.
Conform filologului Ilie Gherghel, denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne) din Constantinopol vine de
la vlahi, care au avut o colonie lângă capitală, aproximativ din secolul al
VI-lea. Se știe că denumirea statului nostru, la origini, a fost Moldovlahia.
Înaintașii noștri se identificau vlahi (nu pot să cred că ei și-ar fi numit
țara Vlahia pentru că alții i-ar fi numit vlahi). Faptul că Maica Domnului s-a
arătat într-o biserică a comunității vlahe de la o margine a capitalei Imperiului
Roman de Răsărit (Bizantin) poate fi interpretat ca o binevoire față de toți
vlahii, atât din spațiul nord-dunărean – inclusiv cei din Moldova – cât și față
de vlahii sud-dunăreni (rumerii din Istria – Croația, armânii din Macedonia și Albania, și
vlașii din Meglenia). Ar fi util ca această sărbătoare să recapete semnificația
ce transpare din cele întâmplate în 911: Maica Domnului i-a acoperit pe cei din
biserica din cartierul Vlaherne cu acoperământul Său. Un stat creștin și vlah, cum este
Republica Moldova (urmașa Moldovlahiei), e bine să cinstească la nivel statal acea făptuire. Așadar, este nu numai hramul Chișinăului, ci al întregii Moldove și al întreg spațiului vlah, de la sud și nord de Dunăre.
