După reacția autorităților
centrale de la Madrid la declararea independenței de către Parlamentul
Cataloniei și în condițiile lisei unei recunoașteri din partea statelor lumii,
se prefigurează cumva pentru Catalonia scenariul autonomiei găgăuze din
Republica Moldova – rămânerea în cadrul statului din care a vrut să se
desprindă. Într-adevăr, după ce la 12 noiembrie 1989 primul Congres al
poporului găgăuz a proclamat RSSA Găgăuză, ca parte componentă a RSS
Moldovenești, iar un an mai târziu, la 19 august 1990, primul Congres al
deputaților poporului din partea de sud a Moldovei a proclamat republica
separatistă în sudul țării („Republica Găgăuză”, Gagauz-Yeri din limba găgăuză
mai înseamnă „pământ găgăuz” sau „țara găgăuzilor”) – deja în componența
URSS-ului, neobținând sprijin din exterior (nici de la Moscova, nici de la
Ankara), găgăuzii au acceptat statutul de Unitate Teritorială Autonomă „Gagauz
Yeri” în cadrul Republicii Moldova (la 23 decembrie 1994, Parlamentul
Republicii Moldova a adoptat „Legea despre statutul legal special al Gagauz
Yeri”, rezolvând astfel disputa pe cale pașnică. Nu se știe cum vor evolua
evenimentele în Catalonia. Acesta este un element comun între Catalonia și autonomia
găgăuză: ambele nu au obținut sprijin exterior – din partea altor state –
pentru independența lor. Și totuși deosebirile între Catalonia și autonomia
găgăuză sunt deosebit de mari:
1. În timp ce poporul catalan
se află pe teritoriul său istoric, pe care s-a și format ca etnie distinctă de
altele din Regatul Spaniol (a fost
încorporată în regat respectiv acum 300 de ani), comunitatea găgăuză a
ajuns pe teritoriul moldovenesc după 1812, în urma anexării Moldovei de Est (Basarabiei)
de către Imperiul Rus. Anume din acest motiv ar fi corespuns adevărului istoric
denumirea „UTA Găgăuză de pe teritoriul Republicii Moldova” în loc de „Gagauz
Yeri” sau, cum i se mai zice – Găgăuzia.
2. În timp ce Catalonia a
demonstrat că este fezabilă din punct de vedere economic, autonomia găgăuză nu
este autosuficientă din punct de vedere economic.
3. În timp ce poporul catalan
și-a păstrat identitatea etnoculturală, comunitatea găgăuză a fost supusă unui
proces profund de rusificare în timpul perioadei sovietice.
Lista deosebirilor poate
continua – ele țin mai ales de numărul catalanilor (între 7-8 milioane) și
găgăuzilor (127.835), dimensiunea teritoriilor pe care le ocupă, diverși alți
indicatori (despre cei economici am menționat deja mai sus).
Mai presus de toate, lecția pe
care ne-au oferit-o ambele cazuri – atât cel găgăuz, cât și cel catalan, este
că, indiferent de condițiile și trăsăturile specifice fiecărei regiuni (fiecărei
etnii), în absența unui sprijin din exterior și atunci când guvernul central nu
acceptă secesiunea, ea este foarte problematică.