Ieri Parlamentul de la Barcelona
a declarat independența Cataloniei. Întreaga omenire (oamenii conștienți)
urmărește cu sufletul la gură drama poporului din nord-estul peninsulei italice,
care de 300 de ani urmărește idealul eliberării naționale – al redobândirii
statului catalan independent. Puțini probabil se gândesc în acest context la
unele asemănări și deosebiri între Catalonia și Republica Moldova.
Pentru prima oară am meditat
la aceste elemente de legătură moldo-catalană acum câțiva ani, când am citit
cartea „Marea Neagră” a marelui istoric Gheorghe I. Brătianu, în care autorul expunea o versiune interesantă a apariției
poporului catalan. În volumul său „Marea Neagră”, Cartea a II-a „Anticamera Evului
Mediu”, Capitolul IV „Imperiile stepei”, el a scris despre „Imperiul de stepă
al goților și al olanilor. Simbioza celor două popoare”. În urma invaziei hunilor și a apariției unui nou imperiu
al stepei, o parte din poporul creat din simbioza goților și olanilor migrat
spre Vest, ajungând tocmai în nord-vestul peninsulei italice, constituind
națiunea catalană. Mix-ul (amestecul) goților și olanilor, care a dat poporul
catalan, s-a constituit, după expunerea lui Brătianu, la nordul Mării Negre,
mai ales în Moldova, de unde au plecat spre Vest. Și nimeni nu ar putea exclude
ipoteza că în procesul simbiozei goto-olane cele două entități etnice nu s-ar
fi putut contopi și cu populația autohtonă getă, peste are au venit: olanii din
Est, iar goții din Nord.
A doua oară m-am surprins
reflectând asupra unor elemente comune între Catalonia și Republica Moldova la
o conferință de la Universitatea din Oradea, unde o profesoară și cercetătoare
de la Facultatea de Limbi străine, cunoscătoare a limbii catalane, consacrându-și
comunicarea mișcării de independență a Cataloniei, s-a referit și la asemănarea,
atât ortoepică (mai ales a menționat graiul moldovenesc), cât și lexicală, între
limbile română și catalană.
Și iată că de ziua Sfintei
Parascheva catalanii și-au proclamat independența. Niciun stat nu a recunoscut-o,
deocamdată. De aceea, demersul temerar al catalanilor pare cu atât mai
dramatic. Ei acționează singuri în numele libertății, împotriva celor care i-au
subjugat cândva (acum 300 de ani) și care i-au ținut sub control până acum.
În principiu, cât de departe
este lumea contemporană de idealul dreptății naționale. Îndeobște, la nivel
teoretic, fiecare admite că fiecare popor are dreptul la existență în cadrul
unor granițe naționale (statale). Numai că la nivel practic acest principiu nu
este respectat de marile puteri. De ce catalanii sau kurzii nu ar avea dreptul
să-și înființeze state naționale pe teritoriile lor istorice? Pentru că statele
care au cucerit cândva teritoriile respective nu vor să le cedeze… băștinașilor.
Ei ar accepta ca cei care vor să înființeze un nou stat să plece în altă parte.
Identificarea autorităților centrale ale statelor polietnice cu teritoriile pe
care le dețin, fără să le pese de etniile (popoarele) care conviețuiesc pe
acele teritorii – la ele acasă – este primul semn al bolii unor astfel de
state. Că ideea (idealul) libertății nu poate fi înfrântă prin nici un mijloc,
decât prin exterminarea, genocidul unui popor se știe de mai demult. Vor
recurge la așa ceva „legaliștii” și „constituționaliștii” din organele centrale
ale Madridului (probabil, încă frustrați de pierderea posesiunilor coloniale
din America Latină, vărsându-și veninul acum pe catalani)?
În principiu, ținând cont de
comunitatea istorică între moldoveni și catalani, autoritățile Republicii
Moldova, care s-a desprins în 1991 dintr-un imperiu (cel sovietic) ar trebui să
se solidarizeze cu catalanii dornici și ei de libertate. Numai că: 1. După cum
spun unii (ciudați) moldovenii ar fi primit, în 1991, independența „în dar”, fără
măcar să o vrea, de aceea nu o valorizează la ei, deci cu cât mai puțin la
alții (ca unul care am fost parte a mișcării de eliberare naționale de la
sfârșitul anilor ’80, le-aș spune acestora că dacă ei au fost lași, nu trebuie
să proiecteze lașitatea lor peste întreg poporul acestei țări); 2. Elita de
astăzi a Republicii Moldova a făcut totul pentru ca să compromită ideea de stat
moldovenesc independent, susținând ideea posibilității îmbunătățirii situației în
țară prin dispariția statului (prin unirea cu România; unii văd o reîncorporare
în statul rus aflat în ascensiune și recuperare a teritoriilor ex-sovietice). Într-o
emisiune televizată recentă, la întrebarea „Cum ați vota la un eventual
referendum privind unirea cu România?”, jenându-se ca o fată mare întrebată
dacă s-a mai sărutat, președintele parlamentului Andrian Candu a răspuns că nu
răspunde, pentru că este președintele parlamentului…
Așadar, principala trăsătură
care deosebește Catalonia de Republica Moldova este că în cazul primei elita și
poporul năzuiesc din tot sufletul să obțină independența, statutul de stat, în timp
ce în al doilea caz, o mare parte a elitei și o mică parte a poporului (maselor)
năzuiesc să desființeze propriul stat.
Și totuși, simt eu că printre
moldovenii de azi pot fi identificați mulți catalani….
