Războiul Crimeii (1853-1856)
s-a soldat cu schimbări geopolitice semnificative în estul Europei și, în
particular, pentru Principatul Moldovei. La acel război alături de Turcia
împotriva Rusiei, pe care au învins-o, au luptat Franţa, Marea Britanie şi
Sardinia. În 1856, după încheierea Războiului Crimeii, a avut loc Congresul de
Pace de la Paris. Una
dintre hotărârile Congresului a stipulat retrocedarea de către Rusia către
Principatul Moldova a districtelor Bolgrad, Ismail și Cahul, teritoriu pe care
îl răpise de la Moldova
prima oară în 1812. Totuși, la
Congresul de la
Berlin , din 1878, care a urmat războiului ruso-turc din 1877-1878,
Rusia a recuperat acea parte din sudul Basarabiei.
Deși nu s-a implicat în război,
Moldova, aflată sub suzeranitatea Turciei, a beneficiat de pe urma noii
configurări geopolitice a Europei. Totuși, Moldova nu ar fi putut profita dacă
puterile europene, învingătoare ale Rusiei, nu ar fi recunoscut dreptul istoric
al Moldovei asupra celor trei districte din sudul Basarabiei: Bolgrad, Ismail
și Cahul, care i-au fost retrocedate. Moldova primise și își asumase o misiune:
era mandatată de puterile europene să vegheze și să asigure securitatea la
gurile Dunării.
Momentul 1856 este de
învățătură pentru actualul stat Republica Moldova. Eforturile autorităților moldovenești
trebuie îndreptate, la etapa actuală, în primul rând spre reducerea
vulnerabilitățlor, asigurarea securității țării noastre – fortificarea
potențialului său economic și militar. În același timp, se impune o abordare
realistă a prevederii constituționale privind neutralitatea: câtă vreme în zona nistreană a țării
se află trupe străine (rusești) nu poate fi vorba despre neutralitate la modul practic.
De fapt, autoritățile de la Chi șinău
ar trebui să declare cu claritate că statutul de neutralitate este condiționat de
retragerea trupelor străine de pe teritoriul RM. Desigur, acest lucru poate
avea loc în condițiile soluționării conflictului transnistrean. Iar
soluționarea poate avea loc printr-un acord al marilor puteri și al
organizațiilor cu vocație internațională și regională de securitate, atât
asupra rezolvării conflictului transnistrean, asupra acordării de garanții de
securitate, și, respectiv, asupra recunoașterii statutului de neutralitate al
RM – cele trei elemente pot fi incluse într-un document (acord/tratat
internațional).
Rămâne un lucru de făcut:
autoritățile de la Chi șinău
să formuleze o misiune a statului moldovenesc, în care comunitatea
internațională să creadă și care să asigure semnarea respectivului tratat
asupra neutralității Republicii Moldova, inclusiv asupra acordării unor
garanții de securitate și a soluționării conflictului transnistrean prin
reintegrarea zonei respective în statul moldovenesc. Și misiunea trebuie să fie
alta decât cea a exploatării și sărăcirii populației RM prin delapidări și
corupție…
