Cercetătorul american David S.
Landes a descris situația țărilor din numărul cărora face parte și Republica
Moldova: „Când societatea este împărțită într-un număr restrâns de proprietari
privilegiați [în RM unul i-a eliminat
din joc pe toți ceilalți] și o masă mare de muncitori săraci, dependenți, poate
chiar lipsiți de libertate – în realitate [în RM, prin nevalidarea alegerilor
locale, muncitorii mulți și săraci, lipsiți de dreptul de a alege, nu mai sunt
liberi, ci robi], între un mod de
viață trândav și tihnit și o mlaștină de deznădejde – , ce stimulent mai există
în vederea schimbării și îmbunătățirii? În vârf, o indiferență arogantă; jos,
resemnarea disperării [din cauza acestei disperări pleacă moldovenii peste
hotare]. Ocazional, rezistența izbucnește și le oferă elitelor [în RM: coordonatorului
și acoliților săi] și soldaților lor [în RM: polițiștilor – forțelor de ordine]
ocazia să-și exercite artele marțiale; în vreme ce religia oferă consolarea
unei lumi mai bune după moarte” (David S. Landes, Avuția și sărăcia națiunilor.
De ce unele țări sunt atât de bogate, iar altele atât de sărace, Ed. Polirom,
Iași, p. 256).
Landes a descris destul de bine
situația unei țări sărăcite. Aș polemiza cu el numai în privința rolului religiei. Rămân de părerea că numai
într-o țară cu un popor de hoți poate
prelua puterea un hoț. Este o lege duhovnicească. Salvarea ține de faptul ca
fiecare hoț, din cei săraci, să-și schimbe mintea/mentalitatea/atitudinea.
Atunci când majoritatea poporului țării nu va mai fi o adunătură de hoți, sau
de complici – profitori de pe urma furturilor comise de figuri erijate în
politicieni, atunci țara se va vindeca.
Religia este salvarea nu numai
în lumea de apoi, ci și în această lume.