Într-un articol postat pe 14 ianuarie a.c.
scriam că decizia guvernării de a majora vârsta de pensionare este o soluție falsă
la problema reală a lipsei de mijloace suficiente în fondul asigurărilor
sociale. Problema constă, scriam, în salariile achitate în plic, din cauza
cărora nu ajung în fondul asigurărilor sociale sume mari de bani.
Pe 26 ianuarie, la o întâlnire cu reprezentanți
ai administrației locale la Râșcani, premierul Filip a declarat că Guvernul
continuă lupta împotriva salariilor în plic. El a anunțat că se va întâlni cu
reprezentanții companiei internaționale de consultanță PricewaterhouseCoopers,
care va ajuta Executivul să identifice soluții în acest sens. „Va fi un
proiect special pentru identificarea soluțiilor, să eliminăm această problemă,
cum ar fi salariile în plic. Și dacă noi pe parcurs rezolvăm această problemă,
dar eu sunt sigur că vom rezolva această problemă, noi vom revedea vârsta de
pensionare”, a afirmat prim-ministrul Pavel Filip.
Pe 28 ianuarie premierul Filip a avut o
întrevedere cu reprezentanții companiei PricewaterhouseCoopers (PwC) – implementator
al Fondului de Bună Guvernare, finanțat de Guvernul Marii Britanii. La
întrevedere au fost discutate subiectele reducerii economiei tenebre și
combaterii fenomenului salariilor în plic.
Mă bucur că guvernanții s-au pătruns de
problema în cauză și au anunțat intenția de a o rezolva. În același timp,
stârnește nedumeriri faptul că pentru soluționarea ei guvernanții au nevoie de
consilierea unei firme străine. Soluția nu poate fi decât una: adoptarea unei
legislații pertinente și aplicarea/implementarea ei. Dacă în Republica Moldova
legile sunt proaste și nu sunt aplicate (sunt eludate), guvernarea poate să
apeleze la sute și mii de firme străine de consultanță – nu va fi de folos.
Este ca și cum un alcoolic nu a conștientizat că trebuie să se lase de consumul
de alcool, dar crede că poate scăpa de consecințele nefaste ale alcoolismului cu
ajutorul altora.
O prietenă din România mi-a povestit un caz.
Aflată la mănăstirea Neamț, a fost martora discuției unei mame cu un călugăr.
Mama i s-a plâns că fiul său are patima beției și i-a cerut ajutorul. Călugărul
i-a spus că se va ruga pentru fiul său. Peste câteva luni, prietena respectivă a mers din nou la mănăstirea Neamț. Și s-a întâmplat să vină, tot atunci, și
mama fiului alcoolic. Mama i-a spus că în comportamentul fiului său nu s-a
schimbat nimic și l-a întrebat pe călugăr de ce. „Eu mă rog, i-a răspuns
călugărul, dar o lecuță trebuie și de la el”.
Așa este și cu guvernarea de la Chișinău. Poate
fi consiliată/ajutată de mulți, dar până nu va înțelege ce (și de ce!) trebuie
să facă, până nu se va hotărî, respectiv până nu va da dovadă de voință în
aplicarea deciziei, problema nu va fi rezolvată.
În cazul guvernărilor însă, mai există o ieșire
din situație. Un alcoolic conștient că nu se poate lăsa de patima sa (a hoției, a delapidărilor, a corupției, a tolerării încălcării legislației pentru taxe de protecție ș.a.), conștient de faptul că a fost învins de patimi, poate lăsa
instituțiile de stat altora – unor oameni capabili să se strunească, capabili să-și
strunească patimile și care pot ajunge la putere prin alegeri libere. La urma
urmei, asta și este democrația – ea nu tolerează învinși de patimi (unii îi mai
numesc degradați morali) la putere.
