Pe 16 decembrie 2016 parlamentul
a votat proiectul de lege privind creșterea vârstei de pensionare în Republica Moldova:
pentru femei de la 57 până la 62 de ani, pentru bărbați – de la 62 până la 65
de ani. Majorarea va fi graduală, cu sase luni anual începând din 2017. De
asemenea, se preconizează majorarea stagiului necesar de cotizare – pentru
femei de la 30 de ani până la 33 de ani, iar pentru bărbați de la 33 de ani
până la 36 de ani.
Una dintre cauzele
reformei în cauză ține de lipsa resurselor necesare pentru asigurarea cu pensii
a cetățenilor care ar urma să se retragă din câmpul muncii conform vârstei de
pensionare actuale. Măsura adoptată a fost cea mai facilă soluție ce putea fi
găsită la o problemă mai profundă. Guvernarea (executivul și majoritatea
parlamentară) nu a luat în calcul o practică înrădăcinată în realitatea
moldovenească: salariile achitate în plic. De exemplu, șoferii care activează
pe ruta Strășeni – Chișinău primesc de facto salarii de 4000 lei, iar în acte
figurează doar suma de 700 lei. Nu este singura firmă administrația căreia
acționează în acest mod. Desigur, în fondul de asigurări sociale nu ajung sume
enorme. O guvernare responsabilă și cu tragere de inimă pentru poporul țării ar
fi adoptat prevederi prin care ar fi obligat angajatorii să achite oficial
salarii nu mai mici de salariul mediu lunar pe economie (din 2015: 5050 lei). Angajatorii care ar fi încălcat
această prevedere puteau fi impuși să achite amenzi usturătoare, care să ajungă,
eventual, în același fond al asigurărilor sociale.
Dar marea temere a
lucrătorilor care primesc salarii în plic (lucrează aproape că la negru) și pe
care îi așteaptă pensii derizorii este că patronii firmelor, care își bat joc
de proprii angajați, au protecție de la cineva din guvernare, respectiv „stau
bine” cu organele de control (care nici nu dispun de legi clare întru apărarea
lucrătorilor). Nu este în plus de menționat nici faptul că aceiași șoferi, în
loc de 8 ore de lucru, au un program de 15 ore, fiind chemați pe rută și în
puținele zile de odihnă pe care le au.
Cineva ar putea zice: să
se unească și să lupte pentru drepturile lor. Dar contextul pieței de muncă
actuale din Republica Moldova a favorizat recurgerea angajatorilor la expresia
populară (крылатое выражение): „Nu-ți place, poți să pleci”. Marea problemă cu
care se confruntă lucrătorii din Republica Moldova este că ei nu au cui se
plânge, nu are cine să-i apere. Și asta în condițiile în care la putere se află
un partid de stânga (PDM), iar în parlament majoritatea constituită este de
factură social-democrată (cu tot cu platforma omonimă).
Sper că guvernarea va răspunde în interesul
lucrătorilor la problemele semnalate. Iar dacă o va face, va deveni foarte clar
faptul că majorarea vârstei de pensionare nu a fost cea mai bună soluție la
deficitul financiar din fondul de asigurări sociale.
