Regionalizarea României: câteva considerente cu privire la Moldova [de Vest]

            Articol scris pentru Moldova.org:

 

Ministrul Dezvoltării al României, Liviu Dragnea, adeclarat, ieri, 29.01.2013, în legătură cu proiectul de regionalizare a României, că cel târziu în decembrie 2013 ar trebui să fie funcționale regiunile cu structurile de conducere deja alese. Este un proiect elaborat încă la sfârșitul anilor ’90, dar care nu a fost pus în aplicare nici până în prezent. Conform proiectului, România urmează să fie împărțită teritorial-administrativ în opt regiuni: Nord-Est, Sud-Est, Sud, Sud-Vest, Vest, Nord-Vest, Centru și București (județele vor fi desființate). Unul dintre obstacolele în calea implementării proiectului l-a constituit refuzul autorităților județene din Harghita și Covasna (cu populție majoritară maghiară) de a face parte din regiunea Centru. S-a opus și UDMR-ul. Nu am auzit până în prezent nici o obiecție din partea reprezentanților județelor Focșani și Galați din sudului Moldovei cu privire la includerea lor în regiunea Sud-Est, cu centrul la Constanța. Și totuși, câteva considerente cu privire la această temă aș dori să exprim.

Tot ieri „Ziarul de Iași” scria despre unele aspecte negative ale Unirii Principatelor (care „a făcut mai mult rău Iașului decât bine”. Autorul articolului nota că „Istoriografia comunistă practic a șters din manualele de istorie puternicele și violentele manifestații din Iași și din Moldova mai bogată împotriva Bucureștiului și a Munteniei”. Temerile ieșenilor s-au adeverit după Unire: „Impărțirea instituțiilor a fost negociată dur între Iași și București, primul oras fiind atunci mai mare ca locuitori”, scrie jurnalistul de la „Ziarul de Iași”. După cum se știe, Bucureștiul a devenit centrul politic, economic și cultural, iar Iașul – un oraș provincial.

Acum are loc o repetare a istoriei. Intuiesc că peste un timp cineva va scrie cu regret despre încorporarea celor două județe moldovenești – Focșani și Galați – în regiunea Sud-Est, ce reunește cele două județe dobrogene (Tulcea și Constanța) și alte două județe muntene: Brăila și Buzău. Diferența este că în prezent nu se mai observă manifestări ale unei conștiințe regionale moldovenești, purtătorii căreia ar cere includerea județelor moldovenești într-o regiune (Moldova) sau în două regiuni ale Moldovei (Moldova de Nord și Moldova de Sud). Spre exemplu, regiunea Vest cuprinde patru județe ale Banatului. (De altfel, cu toate că regiunea Vest se suprapune peste provincia istorică Banat, autorii proiectului nu au catadicsit să utilizeze toponimul istoric respectiv. Și în cazul regiunii Sud-Vest, observăm aceeași situație: deși se suprapune peste provincia istorică Oltenia, regiunea nu poartă acest nume. Așa s-a întâmplat cu denumirile tuturor regiunilor, cărora nu li s-au dat denumirile provinciilor istorice pe teritoriul cărora urmează să fie create).

Se crează impresia că proiectul a fost elaborat de minți formate în regimul totalitar comunist, ideologii căruia au avut preocupări legate de omogenizarea populației din teritoriile care au constituit statul român. (Preocupări de acest gen a avut și regimul autoritar al lui Ion Antonescu, în timpul celui de al doilea război mondial, dat administrația de atunci a ținut cont de tradițiile provinciilor istorice și nu a creat regiuni în care să intre, de exemplu, câteva județe muntene și alte câteva județe moldovenești). Ideologii care au elaborat prezentul proiect se pare că sunt aceiași care au vrut să șteargă din memoria colectivă a României – și în primul rând, a județelor moldovenești – orice informație cu privire la nemulțumirile moldovenilor față de felul în care s-a produs Unirea în 1859. Și e păcat. Provinciile istorice constituie o bogăție, o parte a tezaurului statului român. Intențiile de omogenizare, de ștergere a specificului regional, a moștenirii principatelor și provinciilor istorice, nu pot fi calificate altfel decât ca o crimă împotriva propriei istorii și împotriva propriului popor. Faptul că centrul („capitala”) regiunii Nord-Est (în care intră Iașul și Suceava) a fost stabilit să fie în municipiul Piatra-Neamț – și nu în una din cele două capitale ale Moldovei – (cu tot respectul față de nemțeni) se înscrie și el în suita de nesocotire a tradițiilor Moldovei.      

Germania sau Austria ar trebui să fie exemple în această privință pentru România. Repet: în ceea ce privește Moldova [de Vest], autoritățile României ar putea include toate cele opt județe într-o regiune – numită Moldova – sau ar putea crea regiunile Moldova de Nord și Moldova de Sud cu câte patru județe fiecare, ținând cont de faptul că în cazul regiunii Vest [Banat] s-a permis ca ea să fie constituită din patru județe (regiunea Vest este comparabilă ca suprafață cu fiecare din cele două posibile regiuni moldovenești: Moldova de Nord și Moldova de Sud (cu câte patru județe fiecare).  

Dincolo de nesocotirea moștenirii istorice, a tradițiilor provinciilor care constituie în prezent România, mai există un aspect care merită menționat. Autoritățile de la București nu ascund faptul că își doresc intensificarea relațiilor dintre Republica Moldova și România. Aceste relații vor fi intense atunci când se vor desfășura nu numai între autoritățile centrale, cât și între societățile celor două state (după principiul UE: “people to people”). În prezent există blocaje la nivelul unei părți a populației Republicii Moldova (din mai multe motive). Acele blocaje ar putea fi ușor depășite prin promovarea ideii legăturilor dintre Republica Moldova – Moldova de Est și Moldova de Vest (din România). Când cetățenii RM vor conștientiza că relațiile bilaterale vizează legături cu persoane cu care au o comunitate a trecutului istoric – cu moldovenii din România, legăturile dintre frați vor deveni mai intense și mai rodnice. Acum însă, Moldova de Vest (care cuprinde cele opt județe ale României de Est) figurează doar ca o unitate teritorială virtuală pe hărțile televiziunilor din Iași – mai ales la prezentarea prognozei meteo (fără să aibă un suport teritorial-administrativ). Ea este quasi inexistentă ca entitate – ca provincie cu un trecut și cu un specific aparte.

Cred că oameni raționali ar gândi așa: reîmpărțirea teritorial-administrativă a României este o oportunitate inclusiv pentru intensificarea relațiilor dintre Republica Moldova și România (Moldova de Vest) – pentru apropierea dintre populațiile celor două state. Dar nu văd asemenea oameni la conducerea României de azi.

P.S. Frica (dacă într-adevăr există) de a crea regiuni în limitele teritorial-administrative ale provinciilor istorice care constituie România de azi, cu denumirile istorice ale acelor provincii, nu constituie o dovadă a siguranței elitei politice românești cu privire la vitalitatea statului român. Ceea ce nu cred că înțeleg politicienii de pe malurile Dâmboviței (din rândul cărora fac parte mult mai puțini moldoveni decât valahi sau transilvăneni) este că instituționalizarea și punerea în valoare a Moldovei [de Vest] poate contracara românofobia care mai persistă la o parte considerabilă a populației Republicii Moldova.