Articol scris pentru Moldova.org:
Într-un
articol anterior m-am referit la terminologia și toponimele folosite în Raportul
OSCE privind școlile cu predare în grafia latină (elaborat de Misiunea OSCE în
Republica Moldova, noiembrie 2012). În ceea ce privește conținutul Raportului, mai
ales un aspect atrage incontestabil atenția celor care iau cunoștință de el. Încă
în „Sumarul executiv”, de la începutul Raportului (text de 70 de pagini),
autorii notează că „Organizaţia
pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a depus eforturi începând cu
anul 1993 în a facilita obţinerea unor soluţii
provizorii (subl. A.L.) pragmatice privind statutul, activitatea educaţională
şi funcţionarea şcolilor din Transnistria, administrate de autorităţile
moldoveneşti, cu predare în grafia latină („şcolile cu predare în grafia latină”)”.
Așadar, încă de la începutul studiului, autorii „analizei
complete” de la OSCE
au dat un semnal privind intențiile reale – care s-au regăsit la sfârșit – în
compartimentul „Recomandări”. Ei au specificat: „Acesta [Raportul] de asemenea
conţine recomandări (subl. A.L.),
menite să asigure funcţionarea şcolilor până va fi posibilă atingerea acordului
asupra unei soluţii durabile în disputa privind şcolile, în baza unei soluţionări
multilaterale a conflictului”.
Până la
„recomandări”, tot în „Sumarul executiv”, referindu-se la istoricul problemei
celor opt școli, autorii notează: „Astfel, în afara soluţionării chestiunilor
sus-menţionate importante pentru şcoli şi autorităţile moldoveneşti, procesul
ce a fost iniţiat în 2005/2006 de a defini statutul şcolilor în baza legislaţiei
de facto transnistrene, va fi cel mai probabil continuat şi posibil chiar
finalizat. De asemenea, ar putea fi posibilă obţinerea soluţiilor pentru alte
chestiuni sus-menţionate de ordin mai tehnic”. Soluțiile sunt prezentate în
compartimentul „Recomandări”, de la sfârșitul Raportului. Printre alte „soluții”,
autorii propun: „Asemenea soluţii temporare dar stabile vor include înregistrarea
şi licenţierea şcolilor moldoveneşti administrate de Republica Moldova de către
autorităţile de
facto transnistrene
în calitate de «instituţii de învăţământ generale nestatale» (şcoli private) fără
atestarea şi acreditarea acestora”. Totuși, „licențierea” nu se deosebește cu
nimic de o atestare și acreditare, deoarece ea prevede: „ Angajamentul scris al
ambelor Părţi de a participa într-un grup de studiu şi a efectua analize comune
ale programelor de învăţământ şi ale manualelor fiecărei părţi” (pag. 67).
Aceste
recomandări nu înseamnă nimic altceva decât reducerea la zero a rezistenței
părinților și profesorilor din cele opt școli moldovenești din zona estică.
Este evident că „partea” nistreană nu va accepta disciplinele școlare „Limba
română”, „Literatura română” sau „Istoria Românilor”, care se regăsesc în
curricula Ministerului Educației din Republica Moldova, elaborată pentru
școlile din partea liberă a statului nostru. Cum a fost posibil acest Raport?
Au fost oare consultate autoritățile moldovenești înainte să fie făcute publice
recomandările OSCE? Înseamnă ele oare o abandonare a Guvernului de la Chi șinău a școlilor din zona
nistreană? Sau acest Raport este o diversiune la adresa Republicii Moldova?
Autoritățile
de la Chi șinău
urmează să răspundă la aceste întrebări. Dar din ceea ce poate fi observat,
partea moldovenească este deosebit de slabă în negocierile în formatul 5+2. În
loc să ceară restabilirea jurisdicției Republicii Moldova cel puțin asupra
școlilor din satele moldovenești din zona nistreană – care sunt în plin proces
de degradare din cauza lipsei de material didactic, manuale și profesori bine
pregătiți – Guvernul Filat s-a tot referit doar la problema celor opt școli cu
predarea în grafie latină, menționând mereu „progresele” în negocieri. Ca
urmare a unui asemenea tratament din partea Republicii Moldova, statului nostru
i -a fost aplicată această lovitură: a fost anunțat procesul de „nistrizare” a celor
opt școli. Desigur, nu Filat și Plahotniuc vor resimți efectele – durerea
acestei lovituri, ci concetățenii noștri din zona estică și compatrioții din
Republica Moldova liberă, care suferă pentru umilirea conaționalilor noștri din
zona nistreană. Cum din noiembrie 2012 până în prezent Lupu (Plahotniuc),
Ghimpu și Filat nu au luat nici o atitudine, nu au avut vreo reacție până în
prezent – e clar că nu le pasă. Probabil, au altceva mai important: vânători,
contrabandă cu țigări, atacuri raider etc.