Ieri, înainte să aflu despre votarea în prima lectură a proiectului
de lege privind privarea de dreptul la vot a cetățenilor moldoveni care nu
și-au perfectat încă buletine de identitate (în cazul în care nu vor dori să și
le perfecteze), am scris și postat un articol despre nevoia de reconciliere și
solidaritate în societatea moldovenească ().
270 000 de cetățeni nu au buletine de identitate (BI), folosind vechile
pașapoarte sovietice: unii din lipsă de bani – pentru că nu își permit să achite
costul BI, dar care au codul personal numeric (CPN) aplicat în vechiul pașaport
(sovietic), alții – din motive religioase – nu vor BI deoarece nu vor să aibă
CPN. Deputatul liberal care a prezentat proiectul de lege a spus că textul
respectiv este „în sprijinul statalității”. Votarea, pe 14.12.2012, în prima
lectură a proiectului de lege privind pașapoartele
sovietice, ne-a amintit de legea adoptată pe 12 iulie 2012 privind „condamnarea
crimelor regimului comunist în Republica
Moldova” (nu au demonstrat că în RM – stat care există de la 27 august
1991, am fi avut un regim totalitar comunist, nici măcar în perioada 2001-2005,
când comuniștii au deținut majoritatea constituțională în Parlament) și
interzicerea simbolului PCRM secera și ciocanul. Ca și atunci, asistăm acum la
o răfuială a liderilor PL cu PCRM-ul, dar prin lovirea în electoratul
partidului de opoziție.
Interesante evoluții în viața politică moldovenească. Cineva
spunea că politica, după cum a fost, așa și este murdară, și îi atrage pe anumiți
oameni, care se simt bine acolo. Vorba lui Caragiale din piesa „O scrisoare
pierdută”: „Nu mai e moral, nu mai e prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și
iar enteresul”. Iar interesul (PL-ului) este să se mențină la putere și să
profite de pe urma guvernării. Și culmea e că reușește să convingă pe unii alegători.
Astăzi PL-ul se pare că e pe cale să reușească o performanță incredibilă: în
timp ce de 2000 de ani omenirea are repere clare în ceea ce privește binele și
răul, astăzi pare că partidul în cauză este pe cale să inducă alte categorii de
judecată: tot ce ține de noțiunea „comunist” e răul, respectiv tot ce ține de
noțiunea „liberal” e binele. E o altă optică decât viziunea creștin-ortodoxă
privind binele (respectaea poruncilor, dragostea față de aproapele tău).
Practic, în prezent liberalii repetă isprăvile comuniștilor din timpul
regimului totalitar bolșevic (leninisto-stalinist): atunci, în numele
comunismului – ca manifestare a răului – erau condamnați oameni nevinovați; avea
loc o răfuială a regimului politic cu populația din URSS. Acum – ca manifestare
a răului – liberalii se răfuiesc cu cetățeni nevinovați, care nu sunt membri ai
PCRM (unii pot fi votanți ai partidului de opoziție, alții nu acceptă CPN din
motive religioase, și pot vota mai degrabă pentru alte partide decât cel al
comuniștilor). Dar atât în perioada sovietică, cât și acum, PCUS-ul și PL-ul
prezintă acțiunile lor ca fiiind manifestarea binelui.
Înțelegem că PCRM-ul este văzut de șefii
PL-ului nici măcar ca un concurent electoral, ci ca un dușman (în afară de
lupta cu PCRM-ul ca și cu un concurent electoral, poate fi vorba și de faptul
că lideri liberali vor să se răzbune pe cineva pentru crimele comise de regimul
sovietic comunist în 1940-1941 și după 1944 în Basarabia, asumându-și funcția
divină de pedepsire, iar PCRM-ul, prin asumarea secerii și ciocanului, este
țapul ispășitor). Înțeleptul împărat roman Marc Aureliu, printre altele, ne-a
lăsat o vorbă înțeleaptă: „Cea mai bună răzbunare este să nu fii ca inamicul
tău”. E clar că liderii PL-iști s-au format în regimul totalitar comunist și nu
pot avea alte manifestări decât cele deprinse de la capii acelui sistem politic.
Nu poți să te aștepti de la ei la o viziune ca cea a lui Marc Aureliu, chiar
dacă sunt descendenți ai romanilor.
La rândul său, marele poet român Lucian Blaga ne-a lăsat această
învățătură de înțelepciune: „A nu-ţi respecta duşmanul înseamnă a pierde o
şansă de a-l învinge". Nu știu dacă liderii PL-iști au propus proeictul
respectiv de lege din întenții „nobile” – crezând că „luptă” cu răul – „comuniștii”,
sau se complac în ticăloșii, asumându-și (conștientizând) că sunt adevărații
continuatori ai PCUS-ului? Din păcate, regimul politic s-a schimbat, iar
metodele politice ticăloase (în perioada sovietică erau numite comuniste, în
prezent – liberale) au cam rămas. Acum liberalii nu pot aplica metodele
NKVD-iste: nu pot executa sau deporta pe cetățenii moldoveni cu pașapoarte
sovietice, dar atitudinea de ticăloșie, care a existat și în regimul
sovieto-comunist, se manifestă și acum… Dar nu cred că poporul acestei țări a
pierdut sensul a ceea ce înseamnă bine
și a ceea ce înseamnă rău…
P.S. Nu oamenii sunt pentru
statalitate, ci statalitatea pentru oameni: statul este pentru ca să ajute
oamenii, nu pentru ca să-i discrimineze și să le îngreueze viața. Nu oamenii
sunt pentru legi, ci legile pentru oameni: legile sunt făcute pentru ca să
ajute oamenii, nu pentru ca să creeze discriminare și să le facă viața mai grea.
Poate că liberalii nu înțeleg nici aceste adevăruri. Dar în legătură cu legea
privind cetățenii cu pașapoarte sovietice e vorba de altceva. După replica
personajului caragialian: „Nu mai e moral, nu mai e prințipuri, nu mai e nimic:
enteresul și iar enteresul”. Iar interesul e atins cu metode utilizate și de
regimul totalitar-comunist sovietic. Aceste metode nu sunt „comuniste” sau
„liberale”: sunt perfide, ticăloase – expresia răului, care este de când e
lumea…
