Demisia lui Iurie Leancă: farsă sau gest de trezire a conștiinței liderilor AIE?

Știrile de ieri ale mass-media moldovenești cu privire la demisia ministrului de externe Iurie Leancă au fost oarecum neașteptate. Da, într-adevăr, Iurie Leancă a promis că își va da demisia până la sfârșitul anului dacă Republica Moldova nu obține regimul liberalizat de vize. Nu l-a obținut. Dar Iurie Leancă este membru al PLDM, care obținea voturi în campania electorală din 2010 pentru sloganul „Moldova fără sărăcie”. După cum se știe, nu există o Moldovă fără sărăcie, iar V. Filat și asociații săi nu au nici o remușcare de conștiință (Filat își sporește activele la întreprinderi din RM și din străinătate). Deci, cum Leancă este parte a echipei PLDM, nici nu ne așteptam la gesturi de onestitate și onoare din partea sa.

Ieri, în prima jumătate a zilei, prietenul meu Ernest Vardanean posta pe Facebook acest mesaj: „OK, azi e 24 decembrie. Ministrul de Externe Iurie Leancă ne-a promis să demisioneze, în cazul în care Moldova nu va obține regimul liberalizat de vize până la sfârșitul anului 2012.
Să înțelegem că Moldova mai are 7 zile până la știri bune de la Bruxelles sau domnul Leancă mai are 7 zile la serviciu?”. I-am scris că „Leancă a explicat că a făcut acea promisiune pentru ca să «mobilizeze» [a spus asta la „Pro TV Chișinău”]. Cum el se ocupă de problema regimului liberalizat de vize – reiese că a făcut acea promisiune pentru ca SĂ SE MOBILIZEZE. S-a mobilizat și totul e OK....:):)”. După amiază (13.24) mass-media au anunțat că Leancă și-a dat demisia. Pe la 16.00 Vlad Filat, în cadrul totalurilor activității guvernului în anul curent, a declarat că nu acceptă demisia.  

Îl cunosc pe Iurie Leancă de mai mulți ani și, incontestabil, este o personalitate notorie din Republica Moldova. Lui i se datorează multe dintre succesele diplomatice ale RM (chiar dacă societatea le percepe ca fiind ale lui V. Filat). Problema lui Iurie Leancă este însă problema ministrului de Externe al României, din perioada interbelică, Nicolae Titulescu, cel care spunea: „Dați-mi o politică internă bună și vă dau o politică externă bună”. Am un sentiment neplăcut (pe care, speram, îl retrăiește și Iurie Leancă): când plec la vreo conferință în străinătate, colegii se uită la mine (participant din RM) ca la un caz curios, întrebându-mă cum de e posibil ca Republica Moldova să aibă indicatorii care o caracterizează: cea mai coruptă și cea  ai săracă țară din Europa? Mă mai întreabă, de exemplu, ce salariu are un cadru didactic, cu titlu științific de doctor, în RM? Cu țările UE nici nu are rost să facem o comparație (salariile acolo sunt mult mai mari, iar prețurile mai mici), dar chiar în comparație cu Kazahstanul, Armenia, Georgia, Azerbaidjan și cu alte state din CSI mă prinde sentimentul rușinii: suntem departe de acele state (acolo salariile sunt de două ori mai mari sau chiar mai mult).

Așadar, gestul de ieri al lui Iurie Leancă, pentru câteva minute, l-am perceput ca pe o acțiune disperată de a trezi conștiința premierului Filat și a acoliților săi din AIE cu privire la problemele fundamentale ale țării: ei se îmbogățesc, se ocupă de creșterea bogăției personale, iar Republica Moldova sărăcește – este cea mai săracă țară din Europa și procesul avansează pe zi ce trece (în timp ce clanurile economice se îmbogățesc). Pentru câteva minute am perceput demisia sa ca pe o incapacitate de a mai suporta rușinea de a fi membru al echipei – ministrul de externe al guvernului celui mai sărac stat din Europa. M-am înșelat (proiectasem peste percepția sa percepția mea). Leancă și-a dat demisia de ochii lumii, rămânând în guvern, demonstrând că este parte a unei guvernări orientată spre rezolvarea problemelor personale și de grup/partid (foarte puțin –  de binele comun) și asumându-și în continuare răspunderea pentru toate isprăvile guvernului, legitimându-le chiar, în calitatea sa de persoană inteligentă, apreciată de oameni politici din Occident.    

Cred că Iurie Leancă a pierdut ieri o șansă. Nu cred că el este unul dintre profitorii actualei guvernări din Republica Moldova. El putea fi util Republicii Moldova ca om politic liber de grupările financiare care au impus monopoluri, prin care prețurile la medicamente și la alte produse sunt de 4 ori mai mari decât în Ucraina și mai mari decât în România (UE). El putea fi liderul celei de-a treia forțe în Republica Moldova. Până ieri încă mai putea. Făcând alegerea de a rămâne în guvern însă, a arătat că se identifică cu actuala grupare de la guvernare și cu amalgamul intereselor celor care constituie acea guvernare. Și nici măcar nu știm dacă a făcut o alegere, dacă demisia a fost făcută de ochii lumii (dacă a fost o farsă) sau a avut valoarea unei acțiuni menite să trezească conștiința liderilor din AIE.      

http://politicom.moldova.org/news/demisia-lui-iurie-leanc-fars-sau-gest-de-trezire-a-contiinei-liderilor-aie-opinie-234611-rom.html