Există câteva aspecte care fac religia
Creștin-Ortodoxă de folos omului modern, așa cum a fost întotdeauna de-a lungul
istoriei. Cel mai important aspect este faptul că ea este mântuitoare (nu de
păcate, nu la ele mă refer) – de patimi (căci păcatele sunt consecința/umbra
patimilor). Pentru ca să trăiască, omul are nevoie de energie (forță vitală).
Dumnezeu și îngerii dau energia (forța vitală), diavolii o storc din oameni. De
aceea, pentru ca să aibă forță de viață (pentru ca să fie fericiți), oamenii au
nevoie să fie în conexiune cu Dumnezeu și cu îngerii Săi. Pentru ca să fie
conectați cu Dumnezeu, oamenii trebuie să fie liberi. Adevărul, credința și
respectarea poruncilor ne face liberi. Iar libertatea este libertate de patimi. După cum spunea cineva: „Să fii liber ca să
devii rob sau să te faci rob [al respectării poruncilor] spre a deveni liber?
Aceasta-i alegerea!”
Lumea în care trăiesc oamenii este ca o fermă de vite: așa
cum vitele sunt mulse, la fel oamenii sunt storși de energie în timpul vieții,
iar după moarte sufletele lor ajung la cei, respectiv, ca cei care i-au
exploatat (stors de forța vitală). Cum sunt storși? Pe timpul vieții
sexualitatea – desfrâul, violența, mânia, întristarea, frica, iubirea de
argint, slava deșartă, mândria etc., trăite de om, îl storc – energia fiind captată
de demoni (ei alimentându-se din ea). Pentru o persoană care cunoaște despre
Adevăr, nu mai apar nelămuriri în privința necesității respectării poruncilor:
prin respectarea lor omul se apără de demoni, iar nerespectându-le, este stors
de forța vitală, respectiv, ajunge să aibă atât probleme sufletești (nevăzute),
cât și probleme de sănătate vizibile. Cele mai multe rugăciuni în biserici sunt
pentru sănătate – semn că oamenii sunt acele „vaci de muls în ferme” ale
diavolilor. Domnul Iisus Hristos a spus că diavolul este "stăpânitorul acestei lumi".
Dar oamenii nu se roagă pentru mântuirea de patimi – cauzele secătuirii de
forța vitală – ci pentru sănătate: pentru remedierea consecințelor patimilor,
fără a lucra asupra cauzei.
Așa înțeleg religia Creștin-Ortdoxă:
de fiecare dată când omul se enervează, este violent, se dedă mâniei, „lascivității”
– plăcerii sexuale – desfrâului, îi este frică etc, demonii îl storc de energie
(asemenea oameni sunt ca vacile de muls din ferme, întreținute de demoni). De
fiecare dată când omul are o manifestare de dragoste față de semenii săi, față
de natură (de tot ce îl înconjoară) și în primul rând față de Dumnezeu – el se
conectează la sursa energiei (forței vitale) – fericirii, care e Dumnezeu. Un asemenea om e liber. Cel din prima categorie – trebuie să facă
totul pentru a fi mântuit – pentru a fi eliberat (de patimi).
Avem o religie practică și folositoare. Demonii și îngerii
nu se văd, dar omul poate înțelege că ei ne sunt mereu alături. Cel care nu
crede, poate fi împilat de demoni (fără măcar să-și dea seama)...
„Religie” înseamnă „relegare” = a relua legătura, a fi în
legătură cu Dumnezeu – sursa dragostei, energiei (forței vitale).
Demonii urmăresc prinderea în cursă a oamenilor: pentru ca oamenii
permanent să fie în stare de depresie, căci un asemenea om este „o vacă de muls”.
Un om stăpânit de vicii este „o vacă de muls”: el poate fi fumător și
consumator de alcool în exces – căci este depresiv.
Oamenii care au lăsat o urmă în istorie sunt cei care au valorificat
forța vitală primită de la
Dumnezeu. Ei au putut-o valorifica cu atât mai mult cu cât mai
puține patimi au avut și cu cât mai puțin au fost storși de demoni – cu cât nu
au fost robiți de demoni, în măsura în care au fost liberi. Omul se realizează
în viață în măsura în care este liber (de patimi, deci de demoni).
Dacă conducerea unui stat este formată din robi ai
patimilor – în primul rând ai iubirii de
argint și ai slavei deșarte –
țara respectivă este neașezată și în proces de degradare (corupția va fi la ea
acasă într-o asemenea țară). Numai oameni liberi – care au învins în ei
patimile – pot conduce un popor în așa fel încât acel popor să prospere și să
se afirme pe plan internațional, să fie respectat. Un stat cu oameni liberi (de
patimi) la conducere, va fi unul bine organizat, în care va exista disciplină
(inclusiv a muncii) și progres.
Cum frica este o stare pe care demonii o vor în oameni
pentru că astfel pot să-i stoarcă de forța vitală (dumnezeiască), regimurile totalitare
sunt diabolice. Diabolice sunt regimul comunist, regimul nazist. Dar și
democrația distorsionată (capitalismul oligarhic) – în care lipsește statul
social: în care oligarhii au ajuns la putere și și-au aservit statul, în
care oamenii nu au asigurate necesitățile de bază – produse alimentare,
medicamente, locuințe ș.a la prețuri accesibile. Într-un stat care nu este
pentru cetățeni, ci pentru oligarhii de la putere, frica (pentru ziua de mâine)
este prezentă ca și în statele cu regimuri totalitare, de aceea un asemenea
stat (chiar dacă oferă libertatea de exprimare, care lipsește în regimurile
totalitare) nu diferă în esență de statele cu regimuri totalitare (comunist și nazist).
