Anul președintelui

Anul ce se încheie s-a remarcat prin alegerea, la 16 martie, a președintelui republicii – Nicolae Timofti. A fost ales după 2 ani și 8 luni în care partidele din AIE împărțeau blana ursului care umbla prin pădure și numai după ce au reușit să „convingă” trei deputați din PCRM să părăsească partidul din opoziție. Se pare că el (Timofti), ca om în etate și cu oarecare experiență de viață, își dădea perfect seama că acceptând să fie ales – va fi o „manivelă” în mâinile liderilor AIE; practic, misiunea pe care și-a asumat-o era de păstrare a AIE la guvernare și asigurarea ducerii la bun sfârșit a proiectelor de afaceri ale oligarhilor AIE care au preluat puterea politică, pentru a-și consolida puterea economică. Înțelegând și acceptând aceasta – și aici Nicolae Timofti și-a arătat caracterul – președintele nou-ales, manifestând calități „de om de afaceri” (șmecher), a început să ceară răsplată liderilor AIE: i-a făcut să înțeleagă că nu au dat de prostul satului.

Mai întâi, a declarat că nu îi convine apartamentul în care a locuit până la alegerea în funcție: chipurile, acel apartament nu era comod pentru oamenii care îi asigură paza. Probabil, unii s-au întrebat: de ce se teme N. Timofti, în condițiile în care nu făcea și nu face nimic deosebit (care să comporte riscuri)?, când el nu este decât transmițătorul mesajelor liderilor AIE (prin aceasta el „asigură stabilitatea”). Dar luând în considerare inteligența fostului judecător, care a acceptat să intre într-un joc politic, putem admite că, asumându-și păstrarea la putere a liderilor AIE (în vederea îndeplinirii proiectelor lor economice personale), el s-a gândit că această activitate prezintă pericol, și că are nevoie de asigurarea condițiilor optime pentru paza de stat. Totuși, motivul privind necesitatea asigurării pazei (pentru obținerea unui nou apartament) nu suportă nici o critică din moment ce i s-au oferit două vile de stat – cea de la Condrița și cea de la Holercani – unde i-ar fi fost asigurată paza în cele mai bune condiții. Nu i-au convenit. De aceea a cerut și a primit un apartament de la stat. Din declarațiile sale am aflat că are doi fii neînsurați. Deci, cu gândul la asigurarea condițiilor de trai ale familiei, Timofti a obținut ceea ce a cerut. E bine când se rezolvă o problemă locativă a unei familii din RM. Dar întrucât N. Timofti a salvat AIE, ne putem întreba de ce nu i-au oferit un apartament – din banii proprii – liderii AIE? Pentru ei nu ar fi fost nici o problemă. V. Filat a oferit apartamente câștigătorilor medaliilor de bronz la Jocurile Olimpice de la Londra din vara trecută...     

Apoi i-au fost plătite 400 000 lei (320 000, cu reținerile de impozite, după cum a precizat Timofti) ca îndemnizație unică de eliberare din funcția de judecător. Recent s-a discutat asupra clauzei din contractul directorului întreprinderii de stat „Tutun CTC”, conform căreia, la eliberarea sa din funcție, urmează să i se plătească o compensație în mărime de 5 milioane de lei (pe 21.12.2012 a fost votat în prima lectură un proiect de lege contra compensațiilor fabuloase pentru directorii întreprinderilor de stat). Dar compensațiile sunt acordate la eliberarea din funcție – atunci când persoana rămâne șomeră și, în perioada în care își caută un nou loc de muncă, se folosește de compensația respectivă. N. Timofti însă nu a fost eliberat din funcție, ci, prin transfer, și-a schimbat un post, dintr-o instituție de stat, pe un alt post, dintr-o altă instituție de stat. Și aici, ca și în cazul cu apartamentul, cele 400 000 lei nu au venit din bugetele liderilor AIE, ci din bugetul de stat. De altfel, dacă admitem că legea în RM face această discriminare inimaginabilă – unui angajat al statului (președintelui Consiliului Superior al Magistraturii [CSM]) într-adevăr trebuie să i se plătească 400 000 lei atunci când este transferat într-un alt post (funcție de conducere) – proiectul de lege care a vizat directorul „Tutun CTC” trebuie să conțină și o prevedere cu privire la președintele CSM.

Redresându-și cât de cât situația materială (personală sau familială), președintele Timofti, după ce a mai călătorit la New York și Strasbourg, s-a apucat să ceară din nou de la AIE alte favoruri. De data aceasta – nu ceva personal. Întrucât a muncit o viață în sistemul de justiție, N. Timofti s-a gândit să facă un bine foștilor săi colegi – judecătorii. Pe 20.12.2012 președintele a propus ca judecătorii să primească salarii de cel puțin trei ori mai mari decât media pe economie și sporuri salariale substanțiale, într-un proiect de lege privind salarizarea judecătorilor, prin care se instituie un sistem unitar de remunerare a magistraților din instanțele primare, de la Curțile de Apel, Curtea Supremă de Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii și Curtea Constituțională.  

Analizând evoluția (trend-ul) cererilor președintelui Timofti față de AIE, se pare că ne apropiem de momentul când președintele țării va cere de la cei care sunt acum la guvernare să-și respecte promisiunile electorale: Republica Moldova să nu mai fie cea mai săracă țară din Europa, valoarea pensiilor, alocațiilor pentru copii, ajutoarelor materiale să crească, cetățenii țării să nu mai fie nevoiți să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă, să fie desființate monopolurile – așa încât medicamentele să nu mai coste de patru ori mai mult în RM decât în Ucraina (ca și produsele alimentare sau hainele, care sunt mai scumpe în RM decât în Ucraina). Un gând ne face sceptici: nu cumva președintele Timofti a obținut tot ce a cerut tocmai pentru ca să nu ceară ridicarea nivelului de trai al cetățenilor – adică lichidarea monopolurilor?       


http://politicom.moldova.org/news/anul-preedintelui-opinie-234630-rom.html