De ce „zona nistreană” sau „zona estică”

            Astăzi am avut o discuție cu o jurnalistă. M-a întrebat de ce sunt împotriva folosirii expresiei „regiune transnistreană” și de ce pledez pentru expresia „zonă nistreană” (de asemenea, sunt împotriva folosirii toponimului Transnistria cu referire la teritoriul aflat sub jurisdicția administrației de la Tiraspol). Ea știe motivația pe care am mai expus-o în alte articole (atât științifice, cât și publicistice): fâșia de teritoriu asupra căruia nu este exercitată jurisdicția autorităților de la Chișinău cuprinde cea mai mare parte a malului stâng al Nistrului (partea din interfluviul nistreano-bugean, numit Transnistria, care intră în cadrul teritoriului statului Republica Moldova), fără satele Molovata Mouă, Cocieri, Coșnița, Pârâta, Doroțcaia și Pohrebea, dar și șapte localități de pe malul drept al Nistrului – Basarabia: orașul Bender și satele Gâsca, Proteagailovca, Merenești, Chițcani, Cremenciug și Zahorna. Așadar, nu este justificată folosirea expresiei „regiune transnistreană”, cu atât mai puțin „Transnistria”, cu referire la teritoriul respectiv. Jurnalista m-a întrebat de ce este mai potrivită expresia „regiune nistreană” cu referire la teritoriul necontrolat de Guvernul de la Chișinău, din moment ce Rezina și celelalte localități moldovenești de pe malul Nistrului constituie regiunea nistreană a Republicii Moldova.

            I-am spus că eu pledez pentru expresia „zona nistreană” – cu referire la teritoriul controlat de administrația de la Tiraspol, iar în această expresie „cuvântul cheie” este zonă. În cursul războiului al doilea mondial Germania și Austria au fost ocupate de trupele aliate antigermane, iar după război au fost împărțite în patru zone de ocupație: americană, britanică, franceză și sovietică. A trecut ceva timp până când trupele de ocupație ale fiecăruia dintre statele învingătoare în război au părăsit zonele lor de ocupație din cele două state. La fel, în estul Republicii Moldova, după războiul rece, a rămas o zonă de ocupație a Rusiei. Ea este zona nistreană – parte a regiunii nistrene a Republicii Moldova, care se întinde de la Naslavcea până la Palanca. Cineva care a vizitat recent zona nistreană a Republicii Moldova mi-a relatat că în discuția cu unii localnici de acolo ei i-au spus că „republica” lor este ca și Statele Unite: ei au luptat pentru independență și au învins. Desigur, comparația șchiopătează. Atunci când ei vor lupta contra trupelor rusești care se află pe acel teritoriu și vor învinge, așa cum a luptat, de altfel, Republica Moldova în 1992 – chiar dacă a pierdut partea estică a teritoriului său – atunci ei se vor putea compara cu poporul SUA. Acum ei sunt o colonie a Rusiei pe teritoriul RM: metropola imperială și-a păstrat dominația în zona estică a țării și după 27 august 1991 (iar moldovenii autohtoni din zonă sunt ca indigenii din SUA: limba oficială, pe care o folosesc autoritățile, este limba coloniștilor ruși).

            Ținând cont de toate aceste considerente, înclin să afirm că cea mai potrivită denumire este zona nistreană (a regiunii nistrene a Republicii Moldova), sau zona estică (a regiunii estice a Republicii Moldova). Desigur, cu aceste formulări merg împotriva curentului, de aceea și mi-a pus întrebarea sa jurnalista respectivă. Or, deputații Parlamentului de la Chișinău au numit legea, pe care au adoptat-o la 22 iulie 2005: „cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria)”. Un grup al societății civile, care a prezentat la 12 decembrie curent un proiect de memorandum privind soluționarea conflictului din zona nistreană, l-a intitulat: „Memorandum privind reglementarea conflictului transnistrean şi principiile fundamentale de organizare a statului Republica Moldova”. De ce s-a impus, atât în documentele instituțiilor statului, cât și în cele ale unor grupuri din societatea civilă, denumirea „conflict transnistrean”, respectiv „regiune transnistreană”, cu referire la zona nistreană a RM? În primul rând, pentru că atât oficialitățile, cât și angajații unor ONG-uri care își asumă elaborarea de proiecte de legi sau memorandum-uri nu consultă specialiști în domeniu – de la catedrele de Relații Internaționale ale universităților din Republica Moldova. Chiar memorandumul grupului societății civile, făcut public pe 12 decembrie, a fost prezentat de un inginer electronist. La talk show-rile televizate în prime-time sunt invitați fizicieni, matematicieni, ingineri ș.a. pe post de „experți” în conflictul din zona nistreană (ei îl denumesc „conflict transnistrean”) sau ca și „analiști”/„comentatori politici”. Într-o țară în care persoane incompetente sunt chemate la televiziuni să-și dea cu părerea și își asumă elaborarea unor memorandumuri privind reglementarea conflictului, iar autoritățile nu se deosebesc cu nimic de respectivii „experți” sau „comentatori” – atât ca formă (folosesc aceeași denumire a conflictului și a fâșiei respective de pământ), cât și ca fond (denumirile folosite sunt importante și, printre alți factori, denotă gradul de înțelegere de către cineva a conținutului conflictului) – perspectiva soluționării conflictului înghețat din zona nistreană sau estică a Republicii Moldova pare mai degrabă sumbră.

http://reintegrare.moldova.org/news/de-ce-zona-nistrean-sau-zona-estic-opinie-234506-rom.html