Forța a treia

           Televiziunile care au în program emisiuni de analiză politică (talk show-uri) au făcut săptămâna aceasta bilanțul anului care se scurge. Concluzia comentatorilor politici este că în Republica Moldova s-a instituit un regim oligarhic: membrii consiliului AIE (plus puținii plutocrați pe care îi reprezintă unii membri ai consiliului) iau toate deciziile care determină situația din țară. Unii comentatori sunt de părere că regimul capitalismului oligarhic era inevitabil, alții – aducând exemplele statelor baltice (evocând, totuși implicarea în actul de guvernare a unei elite intelectuale din diasporă – formată în Occident) – susțin că regimul respectiv putea fi evitat.  

Rezultatul regimului instituit este „un stat capturat”, în care structurile de stat nu activează în beneficiul societății (al cetățenilor), ci în beneficiul liderilor partidelor de la guvernare – care dețin atât puterea economică, cât și pe cea politică (nici măcar în beneficiul tuturor membrilor partidelor din AIE, chiar dacă unii dintre liderii partidelor respective vor să creeze o asemenea impresie – vezi cazul împărțirii de către Executiv a grâului oferit de Guvernul Ucrainei ca ajutor umanitar fermierilor membri ai PLDM, în raionul Cantemir: http://unimedia.info/stiri/mocanu-graul-umanitar-a-ajuns-in-hambarele-membrilor-pldm-54268.html). Cel mai trist aspect al situației create este faptul că după 20 de ani de independență baza sistemului de stat – frica – s-a păstrat: atâta doar că dacă în sistemul totalitar comunist era frica de consecințele liberei exprimări (drepturile omului nu erau respectate, chiar dacă figurau în constituție; practic, era vorba de un regim ipocrit), acum este frica de sărăcie – care îi determină pe tot mai mulți concetățeni să plece în străinătate pentru a-și câștiga bucata de pâine: pentru ei și pentru familiile lor. Ca și regimul totalitar comunist, care capturase statul rus în urma loviturii de stat din 7 noiembrie 1917, actualul regim oligarhic al statului capturat Republica Moldova este tot unul ipocrit: de exemplu, în timp ce Codul Audiovizualului stipulează clar că membrii CCA trebuie să fie reprezentanții societății civile și să o apere de abuzurile puterii politice, în realitate – și acest lucru a fost mărturisit recent și de instituția prezidențială – membrii CCA sunt fideli ai partidelor din AIE, care și-au împărțit posturile în acea structură. Deci ipocrizia și capturarea statului, cum a fost în regimul totalitar comunist, tot așa este și în regimul capitalismului oligarhic. Capitalismul oligarhic este incompatibil cu un stat social – cu o democrație autentică: în care puterea aparține poporului și în care statul este pentru popor. Din păcare, Republica Moldova nu este un asemenea stat.   

            Dincolo de explicația conform căreia regimul capitalismului oligarhic era inevitabil în perioada de tranziție, deoarece așa a fost mai peste tot în statele care au scăpat de regimul totalitar comunist, cred că mai există cauze obiective care au condus la instituirea sa în Republica Moldova. Din 1991 încoace, chiar dacă a fost instituit sistemul economiei de piață, oamenii de afaceri permanent s-au aflat sub presiunea exercitată de stat. Nu-i vorbă, au existat vremuri când ei erau supuși raket-ului de către grupări ale crimei organizate, dar principala grupare de raket a fost cea a angajaților statului – căreia trebuiau să-i plătească, pe lângă impozite sau chiar fără achitarea impozitelor, taxe de protecție (umbrelă – крыша). Fără mită plătită organelor de control și fără plata pentru umbrelă se pare că era greu să faci business în Republica Moldova. E clar că un asemenea stat nu poate fi decât cel mai sărac din Europa și populația activă dintr-un asemenea stat va pleca. Guvernarea comunistă, chiar dacă a anihilat grupările criminale, a excelat în preluarea de afaceri și în persecutarea unor oameni de afaceri (care nu au vrut să plătească pentru umbrelă? – vezi cazul „Ascom” al lui Anatol Stati: președintele V. Voronin i-a scris o scrisoare președintelui Kazahstanului Nursultan Nazarbaev, îndemnându-l să-i elimine afacerile din Kazahstan; sau vezi cazul preluării de către guvernarea comunistă a clădirii cu multe nivele a lui V. Filat de pe bulevardul Ștefan cel Mare, colț cu strada Ismail). Ca o reacație la toate aceste persecuții și la starea de nesiguranță, oamenii de afaceri din Republica Moldova au făcut tot posibilul pentru a prelua puterea politică, pentru ca să se pună la adăpost de orice fel de tachinări și umiliri din partea celora care erau la putere. Pentru ca să-și rezolve problema lor existențială (preluarea puterii) și pentru a obține sprijinul popular, ei au recurs însă la slogane gen „Moldova fără sărăcie” și au reușit să iluzioneze electoratul. După ce au ajuns însă la putere, oamenii de afaceri nu au distrus sistemul care le-a creat înainte probleme, ci l-au dezvoltat (pentru ca să distrugă totuși ceva, Filat a declarat că vrea să distrugă sistemul de educație).

            Pe fundalul discuțiilor privind regimul capitalismului oligarhic și privind statul capturat, comentatorii politici sisțin că singura salvare pentru Republica Moldova este o forță a treia. Ea ar putea veni din sectorul partidelor extraparlamentare sau ar putea fi formată din persoane care, pătrunse de responsabilitatea față de propriul popor, ar părăsi AIE și ar impune cinstea, onoarea, onestitatea, dăruirea, slujirea și devotamentul față de binele comun în politica moldovenească. Este dificil de a prevedea dacă este posibilă o reconfigurare a forțelor politice din RM. Un lucru însă este cert: spre deosebire de regimul totalitar comunist, în care și alegerile erau o manifestare a ipocriziei (rezultatele erau stabilite înainte de desfășurarea scrutinelor), actualul sistem politic oferă cetățenilor dreptul real de a alege. De aceea și interesul sporit al AIE pentru televiziuni și alte mass-media. Dar un popor de oameni conștienți și demni nu va putea fi manipulat și păcălit la infinit de partide care vin la putere pentru ca să „sugă sângele” din el (vorba deputaților Ghimpu și Voronin). Iar un popor inconștient și de oameni lipsiți de demnitate nu merită altceva decât un regim ca cel instituit în Republica Moldova.  

http://politicom.moldova.org/news/fora-a-treia-opinie-234681-rom.html