REPUBLICA MOLDOVA ÎN CONTEXTUL POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE

The European integration of Republic of Moldova is the main purpose of the present governmental alliance from Chisinau. Since 2009 the process has become real and effective. The author presents the most of the aspects of the past cooperation – the Partnership and Cooperation Agreement (PCA) with the EU, was signed by the RM in 1994 and come into force in 1998; the UE – Moldova Action Plan within the European Neighborhood Policy (February 2005, renewed în 2008) – as well as the nowadays negotiations on the Association Agreement, including an Comprehensive Free Trade Agreement, a Visa liberalization gradual regime (according to a Action Plan on visa liberalization with Republic of Moldova); the cooperation within the Eastern Partnership program; the support through the European Neighborhood Partnership Instrument (ENPI) of the transborder cooperation, regional development; the dialog within the South-Eastern European Cooperation Process (SEECP); the cooperation within the Tempus program, which is implemented in the context of the Eastern Partnership. The conclusion of the article is that Republic of Moldova improved his indexes, a fact which can help it in order to become a member of the European Union.

De la iniţierea de către autorităţile Republicii Moldova a primelor demersuri în vederea integrării europene, eforturile acestora au fost apreciate de către statele Uniunii Europene, care aşteptau totuşi paşi consecvenţi. Aceşti paşi s-au văzut mai cu seamă de la venirea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) în 2009, când s-a trecut efectiv de la declaraţii la fapte, respectiv la iniţierea reformelor pe care adoptarea parcursului european le presupune. Totuşi, „ideea integrării europene” şi-a croit drum în mediul politic moldovenesc mai dinainte: „Situaţia a început să se schimbe după alegerile parlamentare din 1998 şi, chiar dacă la nivel de acţiuni n-am mers prea departe, cel puţin la nivel de idee „calea europeană” a ocupat un loc de frunte” [1].

Aceste prime eforturi ale AIE nu au scăpat neobservate, iar numărul statelor membre ale UE care au decis să sprijine concret Republica Moldova pe acest drum a crescut exponenţial. Toate aceste ţări, democraţii vechi sau mai noi, au în comun adeziunea la un proiect geopolitic – proiectul european –capabil să ofere soluţii la numeroasele probleme cu care se confruntă continentul nostru. Republica Moldova s-a arătat hotărâtă să îmbrăţişeze acest proiect geopolitic.

Conducerea Republicii Moldova întreţine relaţii sistematice cu structurile UE şi ale statelor membre. În cadrul acestui dialog în prezent sunt abordate progresele şi insuccesele Guvernului de la Chişinău în imple­mentarea Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii moldoveni, pregă­tirile pentru lansarea negocierilor moldo-comunitare privind crearea Zonei de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător. De asemenea, se efectuează schimburi de opinii asupra obiectivelor propuse de Parteneriatul Estic, program din care Moldova face parte [2]. Un subiect aparte al discuţiilor îl constituie problematica conflictului din zona nistreană a Republicii Moldova, fiind discutate perspectivele reluării negocierilor oficiale în formatul 5+2.

Raporturile Uniunii Europene cu Republica Moldova au loc în cadrul implementării mai multor documente semnate. În acest context, o importanţă majoră au avutAcordurile de Parteneriat şi Cooperare (APC)/ Partnership and Cooperation Agreements (PCAs), pe care UE a început să le semneze începând din 1994. Cu excepţia Republicii Belarus, acordurile au fost ratificate de toate statele şi au intrat în vigoare. APC reflectă interesul occidental pentru dezvoltarea unui cadru de cooperare economic şi politic pe baze democratice. APC înglobează 3 direcţii majore de acţiune:

1) dialogul politic regulat;

2) îmbunătăţirea relaţiilor economice;

3) intensificarea cooperării culturale.

APC dintre UE şi Moldova a fost semnat la 28 noiembrie 1994 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1998. Concepţia politicii externe a Republicii Moldova, elaborată în 1995, interpreta APC-ul ca fiind un prim pas pe calea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

În 2004 Comisia Europeană a lansat Politica Europeană de Vecinătate (PEV) – European Neighbourhood Policy (ENP). PEV a reprezentat o schimbare de comportament al Uniunii Europene faţă de ţările vecine. Obiectivele acestei politici declarate în 2004 au fost de a stabili la hotarul UE „o centură de ţări prietenoase”, la care, împreună cu vecinii din Europa de Est – Ucraina, Belarus şi Moldova, deja incluşi, s-a mai adăugat un grup mare de ţări din Africa de Nord – ţările din sudul Mediteranei.

PEV vizează proiecte în domeniul mediului, energiei, transportului, privind asistenţa financiară ş.a. Obiectivul acesteia este de a pune accentul pe promovarea stabilităţii, securităţii şi dezvoltării economice. Trebuie menţionat că PEV:

1) nu este o politică de extindere;

2) răspunde nevoilor ţării respective (principiul diferenţierii);

3) se realizează prin parteneriat bilateral şi responsabilităţi comune.

Scopul final al PEV este crearea în viitorul apropiat a unei zone de liber schimb şi a integrării economice cu UE („a stake in the UE market”), însă fără perspectiva integrării politice (aderarea la UE nu este încă luată în calcul; a aparţine Europei ≠ a se asocia Europei). Prin PEV abordarea UE faţă de vecinătatea sa de Est pendulează între cele două capete ale spectrului asociere – acces, fiind actualmente mai aproape de o strategie bazată pe asociere („relaţia privilegiată, specială”, Art.8 din Tratatul de la Lisabona).

Dimensiunea economică a PEV vizează:

1) comerţ şi acces pe piaţa internă a UE;

2) energie, transport şi reţele de comunicare;

3) dezvoltare socioeconomică.

„O integrare economică profundă între statele vecine şi UE este esenţială pentru succesul şi credibilitatea PEV”, se menţiona într-un raport al Comisiei Europeane din 2004, când a fost adoptată de către Comisia Europeană o strategie în acest sens: „European Neighbourhood Policy Strategy Paper”. Aceasta prevedea:

1) implementarea de reforme care vor contribui la dezvoltarea economică şi socială a partenerilor, la reducerea disparităţilor regionale;

2) convergenţa legislaţiei economice, pentru a susţine în timp posibilitatea participării la piaţa comună;

3) o continuă diminuare a barierelor comerciale după regulile OMC;

4) îmbunătăţirea climatului investiţional;

5) creşterea cooperării regionale la nivel de afaceri, comerţ, infrastructură.

În relaţia economică UE – Moldova pot fi identificate axele majore ale PEV:

1) posibilitatea participării pe piaţă internă a UE;

2) liberalizarea pieţei interne;

3) îmbunătăţirea mediului de afaceri şi reformarea agendei sociale;

4) investiţii străine directe (ISD);

5) cooperarea regională transfrontalieră;

6) dezvoltarea reţelelor de energie şi infrastructură de transport.

O importanţă majoră revine îmbunătăţirii mediului de afaceri şi reformării agendei sociale. PEV sprijină eforturile statelor partenere pentru lansarea unui climat de afaceri şi investiţional propice dezvoltării eco­nomice. Drept consecinţă, rapoartele Băncii Mondiale „A face afaceri cu...” („Doing business with...”) demonstrează un progres semnificativ în ceea ce priveşte condiţiile de operare a unei afaceri în regiunea PEV.

Cu toate acestea, mai este nevoie în continuare de o îmbunătăţire a legislaţiei privind mediul de afaceri, de combatere a corupţiei, de stimulare a iniţiativelor private, a cercetării şi dezvoltării, de oferire de finanţare pentru IMM-uri, motoarele creşterii economice. Este importantă crearea unei mentalităţi privind iniţiativa întreprinderii economice într-o societate post-sovietică, precum este cea moldovenească, în care timp de 48 de ani de ocupaţie sovietică s-a anihilat orice asemenea iniţiativă, formându-se o mentalitate de dependenţă a populaţiei de pomana sau mila de la stat, în condiţiile lipsei proprietăţii private.

În februarie 2005 Republica Moldova a semnat cu Uniunea Europeană Planul de Acţiune UE – Moldova din cadrul PEV (Action Plan), document reînnoit în 2008. Acesta prevedea:

Domeniul Prioritar 1: Susţinere în dezvoltarea democratică şi în buna guvernare;

Domeniul Prioritar 2: Susţinere în reforma sistemului judiciar şi crearea capacităţii administrative;

Domeniul Prioritar 3: Susţinere în reducerea nivelului sărăciei şi în creşterea nivelului economic.

UE a acordat o asistenţă consistentă ţărilor cu care a cooperat şi cooperează în cadrul PEV. Moldova a primit € 20 milioane în 2003-2004, € 42 milioane în 2005-2006, € 254 milioane în 2007-2010 şi sunt prevăzute € 273 milioane pentru 2011-2013. Această asistenţă este oferită în primul rând prin InstrumentulEuropean de Vecinătate şi Parteneriat/European Neighbourhood Partnership Instrument (ENPI):

INSTRUMENTUL EUROPEAN DE VECINĂTATE ŞI PARTENERIAT 2011-2013
Ţara	În total în mln. €, 2011-2013
Algeria	172
Armenia	157,3
Azerbaidjan	122,5
Egipt	449,3
Georgia	180,3
Israel	6
Iordania	223
Liban	150
Libia	60
Moldova	273,1
Maroc	580,5
Siria	129
Tunisia	240
Ucraina	470,1

Astfel, în perioada 2011-2013 Moldova va beneficia de:

2011: € 70 milioane;

2012: € 90 milioane;

2013: peste € 110 milioane.

Pentru sprijinirea reformelor pe care le-a demarat Republica Moldova, inclusiv cele ce vizează organele de drept, Comisia Europeană a decis să acorde€ 50 mln. numai pentru susţinerea reformelor în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, dintre care € 10 mln. vor fi alocate până la finele anului 2011 [3].

Moldova este al doilea beneficiar ca pondere după Palestina.

Actualmente, PEV cuprinde două dimensiuni multilaterale:

1) Parteneriatul Estic (mai 2009);

2) Uniunea pentru Mediterană (iulie 2007).

Uniunea Europeană a inclus în programul „Parteneriatul Estic” („Eastern Partnership”) şase state
ex-sovietice – Belarus, Ucraina, Moldova, Armenia, Georgia şi Azerbaidjan, aceste ţări bucurându-se de o deosebită atenţie şi sprijin. „Comisia Europeană [CE] a anunţat că politica „Parteneriatului de Est” nu este un preludiu pentru o următoare extindere, dar urmăreşte scopul de a semna „acorduri de asociere” cu Belarus, Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan în următorii ani. Acestea sunt menite să atragă cele şase ţări mai aproape de UE prin intermediul comerţului liber şi vize gratuite, precum şi întâlniri regulate la nivel de ministere de externe. Totodată, reprezentanţii CE subliniază că aceste acorduri ar trebui să tempereze Rusia în ambiţiile sale din est” – transmitea agenţia Unimedia într-o ştire din 9 decembrie 2008, cu referire la „Eurobserver” [4]. „La etapa actuală, nu suntem în poziţia de a oferi perspective de aderare”, – a declarat pre­şedintele Comisiei, Jose Manuel Barroso.„Noi putem să mergem doar pe un drum mai lung, până la statutul de asociere. Consider că o relaţie de asociere contează mult. Aceste relaţii de asociere sunt maxim ce putem face fără a da startul unui proces de aderare la UE”, – a mai menţionat Barosso, citat în aceeaşi ştire.

Opiniile privind eficienţa Parteneriatului Estic sunt diferite. „Cea mai mare problemă pentru „Partene­riatului Estic” este ca acest program să nu rămână doar pe hârtie. Atât Bruxellesul, cât şi Washingtonul, nu reuşesc să soluţioneze simultan câteva probleme majore de politică externă. Al doilea summit al Parteneria­tului Estic, care trebuia să aibă loc în mai [2011 – n. A.L.], a fost amânat până-n toamnă. Cel mai probabil, ca motiv a fost lipsa de interes în organizarea unei reuniuni a liderilor europeni. Aceştia nu doresc să participe la summit-ul Parteneriatului de Est, din cauza crizei financiare, dar şi din cauza evoluţiilor din Africa de Nord”, – scria Thomas de Waal într-un articol în „The National Interest”, citat de portalul de ştiri Unimedia pe 13 aprilie 2011 [5]. Potrivit autorului, „dacă catalizatorul pentru crearea Parteneriatului Estic a fost războiul din Georgia din august 2008, atunci „primăvara arabă” [din 2011, n. A.L.] a suflat o nouă viaţă într-un nou proiect de parteneriat, de data aceasta sudic, numit Uniunea Mediterană". Thomas de Waal opinează că „această atitudine este una ineficientă. Ţările din Africa de Nord au nevoie de UE, dar au nevoie şi vecinii din Est. O mare parte a populaţiei din aceste ţări este în favoarea apropierii de Europa, într-o măsură mai mare decât guvernele lor. În aceste ţări există încă sărăcie, iar în patru dintre ele mocnesc conflicte „îngheţate”.
Iar Bruxellesul poate oferi mai multe pentru a le rezolva decât Washingtonul”. Editorialistul de la „The National Interest” notează că „primele au fost încurajate Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, prin posi­bilitatea obţinerii unui regim liberalizat de vize. Aceasta este o felie gustoasă a turtei, deoarece în primul rând va beneficia populaţia ţării. Analizând mai profund situaţia, descoperim surprinzător că liderul în nego­cierile cu Bruxellesul este Republica Moldova, care a lăsat în urmă Ucraina, Georgia şi Armenia. Cea mai săracă ţară din„Parteneriatul Estic”, Republica Moldova, are în prezent cel mai pro-european guvern. Prim-ministrul Vlad Filat este în prezent favoritul Bruxellesului, chiar dacă cuvintele sale încă nu sunt acoperite de multe acţiuni. „Parteneriatul Estic” are nevoie de o poveste de succes. Anul acesta se aşteaptă multe vizite ale oficialilor europeni. Aceştia chiar pot face aluzii utilizând încă mult timp înainte noţiunea de „posibilă aderare la UE”. „Se mai cere de menţionat că Republica Moldova este o ţară mică şi, prin urmare, mai uşor de absorbit pentru UE”, – se conchide în articol.

Cadrul comercial al UE cu Moldova s-a îmbunătăţit odată cu creşterea după 2000 a volumului schimbu­rilor comerciale şi cu extinderea Uniunii spre Est. În 2007, 50,6% dintre exporturile Moldovei au fost către UE. UE a oferit Republicii Moldova mai multe preferinţe comerciale unilaterale, un sistem generalizat de preferinţe (SGP) până în ianuarie 2006 şi un sistem extins (SGP+) după această dată. Aceasta a permis exportul liber de taxe vamale a aproximativ 22% dintre produsele agricole ale Republicii Moldova şi a 55% dintre produsele sale neagricole. La 21 ianuarie 2008, UE a oficializat acordarea de Preferinţe Comerciale Autonome Republicii Moldova – aproape 90% din exporturile moldovene au acces liber pe piaţa UE.

Balanţa comercială a Republicii Moldova

Exporturi 2010	Importuri 2010
UE 51,9%	UE 43,4%
Rusia 22,3%	Ucraina 14%
Ucraina 6,3%	Rusia 11,4%
Belarus 6,3%	China 7,5%
Turcia 2,6%	Turcia 5,3%

În ianuarie-februarie 2011, principalii parteneri comerciali ai Republicii Moldova rămâneau totuşi Federaţia Rusă (22,6% din total exporturi şi 24,6% –din total importuri), Ucraina (10,5% şi 11%) şi abia pe locul al treilea România (14,9% şi 9,9%), arată datele Biroului Naţional de Statistică [6]. Cel mai mult, Moldova exportă mărfuri de manufactură şi produse alimentare şi importă combustibili şi maşini, echipamente pentru transport. În primele două luni ale anului, exporturile au totalizat $ 295,7 mln. – volum superior celui realizat în perioada corespunzătoare din anul 2010, cu 56,3%. În aceeaşi perioadă, importurile au totalizat
$ 641,7 mln., sau în creştere cu 42,4% faţă de perioada respectivă a anului trecut. Astfel, deficitul balanţei comerciale s-a ridicat la $ 346 mln. Destinaţia exporturilor este prioritară în ţările UE, acestea fiind şi originea principală a bunurilor importate în Republica Moldova. Cu ţările UE, balanţa comercială în primele două luni ale anului 2011 s-a încheiat cu un deficit de $ 93,1 mln., iar cu ţările CSI – de $ 156,1 mln. Republica Moldova importă mai mult decât exportă, în special din Federaţia Rusă, Ucraina şi China. În perioada ianuarie-februarie 2011 cele mai mari creşteri de exporturi, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2010, s-au înregistrat către Panama (de 13,2 ori), Uzbekistan (de 9,8 ori) şi India (de 7 ori). Cele mai semnificative creşteri de importuri, faţă de ianuarie-februarie 2011, s-au înregistrat din Uzbekistan (de 5,5 ori), Kazahstan (de 3,2 ori) şi Elveţia (de 3,2 ori).

La 21 decembrie 2009 a avut loc reuniunea Consiliului de Cooperare Uniunea Europeană – Republica Moldova, în urma căreia s-a decis începerea negocierilor privind un Acord de Asociere (AA) – Association Agreement. „Am obţinut ce ne-am dorit – să existe un început, la fel ca şi în cazul Serbiei. Obţinerea regi­mului liberalizat de vize depinde de cum vom gestiona procesele de la Chişinău”, – a declarat prim-ministrul Republicii Moldova, Vlad Filat, după reuniune. „Consiliul de Cooperare nu s-a rezumat doar la un exerciţiu de evaluare. A fost un exerciţiu în baza căruia deschidem relaţiile dintre UE şi Moldova, relaţii de aprofundare şi extindere. Denumirea viitorului cadru contractual dintre RM – UE va fi „Acord de Asociere”. Lansarea negocierilor va avea loc pe 12 ianuarie [2010 – n. A.L.]la Chişinău şi, practic, din acest moment se începe misiunea experţilor de elaborare a foilor de parcurs", – a mai spus Filat [7]. De cealaltă parte, preşedintele Uniunii Europene, Herman van Rompuy, a menţionat că instituţiile UE sunt optimiste în privinţa Republicii Moldova. „Consiliul a apreciat ca pozitiv întregul proces politic din Moldova. A fost primul Consiliu de Cooperare cu noul guvern, iar echipa dlui Filat este angajată pe calea proceselor democratice, fapt apreciat de UE”, – a mai precizat van Rompuy. Totodată, el a ţinut să sublinieze unele idei, fiind citat pe larg în aceeaşi ştire:

„1. În primul rând, sunt încântat să anunţ că UE şi Moldova se vor angaja într-un acord de asociere. Acest acord va înlocui parteneriatul de cooperare din '98. Acordul nou va fi ambiţios şi va contribui la integrarea economică şi politică a Republicii Moldova în UE.

2. Uniunea Europeană şi Moldova urmăresc continuarea proceselor de promovare a drepturilor omului, dialogul în ce priveşte chestiunea vizelor şi liberul schimb. Moldova acordă o atenţie sporită drepturilor omului. Deci, veşti bune pentru toată lumea.

3. Am avut discuţii interesante în privinţa Parteneriatul Estic. Moldova sprijină ferm Parteneriatul Estic. Avem valori comune, deci este firesc să aprofundăm relaţiile noastre.

4. În privinţa chestiunii transnistrene, vă pot spune că vom acţiona în comun cu paretnerii din formatul 5+2. Ştim angajamentul Republicii Moldova pentru a ajunge la un consens şi apreciem acest lucru”.

În ce priveşte ajutorul financiar, oficialii europeni prezenţi la aceeaşi conferinţă de presă au precizat că sunt angajaţi într-un dialog permanent cu Republica Moldova. „Mobilizăm resurse europene, în primul rând un pachet de asistenţă macro-financiară. Fondurile parţiale din acest program vor ajunge în Moldova în prima jumătate a lui 2010. Acesta va fi legat de programul FMI şi va depinde de condiţiile pe care Republica Moldova va reuşi să le îndeplinească. Pregătim de asemenea şi asistenţa noastră tradiţională pentru 2011-2013. Fondurile financiare vor fi direcţionate pentru apropierea UE – Moldova din punct de vedere politic şi eco­nomic”, – au mai precizat oficialii UE. Referindu-se la ridicarea vizelor pentru cetăţenii moldoveni, reprezen­tanţii Consiliului de Cooperare UE – RM au precizat că dialogul în privinţa acestei chestiuni va începe în debutul anului 2010.

Pe 12 ianuarie 2010 UE şi RM au iniţiat la Chişinău negocierile privind Acordul de Asociere (AA)/Association Agreement. AA conţine trei componente: acordul politic, de liber schimb şi regimul liberalizat de vize. Astfel, AA are în prim-plan crearea unui Acord de Liber Schimb Profund şi Comprehensiv (ALSPC) – Comprehensive Free Trade Agreement între Moldova şi UE, precum şi oferirea unui Regim de vize libe­ralizat gradual – Visa liberalization. Negocierile privind AA vizează în primul rând domeniile: politic, economic (piaţă liberă), reformele în justiţie.

Un Acord de Liber Schimb Profund şi Comprehensiv (ALSPC) merge mai departe de eliminarea progre­sivă a barierelor tarifare şi netarifare; acesta nu e destinat doar scopurilor comerciale, ci, de asemenea, oferă acces pe piaţă şi serviciilor, investiţiilor, achiziţiilor publice şi multor alte sectoare, ducând, astfel, la o aliniere a legislaţiei ţărilor partenere PEV la acquis-ul UE. Efecte ale acestuia, conform unor estimări din 2010 ale unor experţi din Republica Moldova, vor fi:

1) eliminarea în timp a barierelor administrative;

2) reducerea riscurilor şi incertitudinilor;

3) reducerea barierelor tehnice (netarifare) în calea comerţului (BTC);

4) ar putea complementa eforturile politice de (re)integrare a zonei estice a Republicii Moldova, necon­trolate de Chişinău.

5) în final, va conduce la implementarea acquis-ului comunitar (reforme instituţionale, înlăturarea intere­selor de grup).

În opinia cercetătorilor Centrului de Cercetare Socială şi Economică din Polonia, pe termen lung, câştigu­rile estimate în urma unei integrări profunde cu economia UE şi armonizării instituţionale pot ajunge până la 8-10% din PIB:

Armenia – 1,14% pe an;

Azerbaidjan – 2,34%:

Belarus – 4,71%;

Georgia – 1,19%;

Moldova – 1,5%;

Ucraina – 1,62%.

Această rată de creştere anuală ar aduce un câştig total ce s-ar putea dovedi a fi în timp foarte mare.

Costurile implicate de crearea unui ALSPC sunt semnificative. Costurile de armonizare în Armenia se vor ridica la $ 2,3 mlrd., în Azerbaidjan – la $ 6,4 mlrd., în Belarus – la $ 11,8 mlrd., în Georgia – la $ 2,7 mlrd., în Republica Moldova– la $ 1,1 mlrd. şi în Ucraina – la $ 32,3 mlrd. Aceste costuri reprezintă aproximativ 30-36% din PIB-ul acestor ţări în 2006, un procent foarte important care, în opinia unor experţi, ar putea să nu fie suportat în viitorul apropiat.

La 30 septembrie 2010 a fost semnat Protocolul adiţional la Acordul de Parteneriat şi Cooperare, care oferă Moldovei posibilitatea să participe în şapte programe destinate ţărilor candidate la aderare: proiecte în domeniul vamal, energie, sănătate, transporturi, inovaţii, comunicare şi competitivitate.

Până în prezent s-au desfăşurat şapte runde de negocieri moldo-comunitare pe marginea AA. Discuţiile au loc în patru grupuri de lucru. Sunt abordate subiecte ce se referă la politica externă, securitate, justiţie şi la cooperarea economică. În cadrul unei conferinţe de presă privind rezultatele şedinţei din 13-14 octombrie 2010, după a patra rundă, desfăşurată la Chişinău, Iurie Leancă, ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, a menţionat că la capitolul „cooperare economică” au fost închise deja 18 din 22 capitole asupra cărora s-a negociat. La rândul său, Gunnar Weigand, şeful delegaţiei UE, directorul pentru Europa de Est, Caucazul de Sud şi Asia Centrală, a menţionat că rămân o serie de prevederi care trebuie negociate şi ajustate în cadrul următoarelor runde de negocieri, accentuând atenţia deosebită pe care o necesită diferendul trans­nistrean, fiind o lacună la capitolul „securitate regională”. Weigand a remarcat pasul important pe care l-a făcut Republica Moldova ratificând Statutul Curţii Penale Internaţionale de la Roma. Oficialul european a precizat că, în urma încheierii celei de-a patra runde a negocierilor, UE va emite nişte recomandări-cheie pentru Republica Moldova, care vor viza şi subiectul creării zonei de liber schimb. „În acest an, s-a ajuns la un progres enorm în relaţiile de cooperare UE-Moldova” [8], – a mai spus Weigand, reiterând angajamentul ferm al Uniunii Europene în privinţa liberalizării regimului de vize.

În ajunul celei de-a V-a runde de negocieri, desfăşurate la 17 ianuarie 2011, la Bruxelles, premierul Vlad Filat, citat de Unimedia la 17 decembrie 2010, declara că ţara noastră îşi doreşte să lanseze cât mai curând negocierile pe marginea Acordului de comerţ liber şi aprofundat şi să semneze Acordul de Asociere RM – UE [9].

Pe 24 ianuarie 2011 Guvernul de la Chişinăua anunţat că a obţinut Planul de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize UE –RM (Action Plan on visa liberalisation with the Republic of Moldova). Planul conţine condiţii tehnice în practic toate domeniile, pe care trebuie să le respecte autorităţile de la Chişinău, dar şi criterii concrete după care va fi evaluată realizarea prevederilor incluse în acest Plan de acţiuni. „Planul a fost elaborat după şase luni de la iniţierea unui dialog în acest sens” [10], – a declarat Cecilia Malmstrom, Comisarul european pentru Afaceri Interne, în cadrul unei conferinţe de presă, ceea ce „demonstrează anga­jamentul foarte clar al Republicii Moldova de a obţine liberalizarea regimului de vize”. Cecilia Malmstrom a mai menţionat că „obiectivele incluse în acest Plan trebuie atinse nu doar pentru obţinerea liberalizării regi­mului de vize, ci şi în interesul cetăţenilor Republicii Moldova”. Totodată, Comisarul european a precizat că Planul de acţiuni înmânat Republicii Moldova include „aceleaşi cerinţe, dar şi aceleaşi criterii de evaluare”, pe care Uniunea Europeană le-a pus în faţa altor ţări europene care şi-au propus liberalizarea regimului de vize. „Este vorba despre introducerea paşapoartelor biometrice, gestionarea eficientă a frontierei, dar şi com­baterea corupţiei şi a crimei organizate, a spălarii de bani ş.a.”, – a concretizat Comisarul european. Cecilia Malmstrom a mai spus că UE „va susţine Republica Moldova în ce priveşte implementarea Planului de acţiuni, prin intermediul unor programe financiare care deja sunt implementare în Republica Moldova şi care vor fi realizate pe viitor”. La rândul său, prim-ministrul Vlad Filat a spus că Planul de acţiuni înseamnă „paşi concreţi pe care trebuie să îi întreprindă Republica Moldova pentru ca cetăţenii săi să aibă acces la unul dintre drepturile fundamentale ale omului – libera circulaţie”.

Implementarea documentului este însă destul de costisitoare. „Pentru implementarea Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană Republica Moldova are nevoie de € 39 mln.”, – declara la 1 martie 2011, în cadrul unei şedinţe a Comisiei parlamentare pentru politică externă şi integrare europeană, viceministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene Natalia Gherman [11]. „Banii urmează a fi împrumutaţi de la partenerii externi şi vor fi utilizaţi pentru reformarea Ministerului Afacerilor Interne şi a Serviciului Grăniceri”.Ea a precizat că această sumă este estimativă, iar în următoarele 2-3 săptămâni la Chişinău va sosi un grup de specialişti din partea Comisiei Europene şi va face totalurile finale ale procesului de liberalizare a regimului de vize. Planul de acţiuni prevede două etape: prima ţine de ajustarea cadrului legislativ, iar a doua – de gestionarea frontierelor, combaterea corupţiei şi reforma justiţiei. Natalia Gherman a spus că, în mare parte, banii împrumutaţi vor fi utilizaţi pentru procurarea unor sisteme sofisticate la punctele de trecere a frontierei şi pentru instruirea personalului. În luna iunie, Comisia Europeană urma să elaboreze primul raport de monitorizare a implementării Planului de acţiuni. Viceministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene le-a spus deputaţilor că pentru Comisia Europeană este important că Republica Moldova a început implementarea Planului de acţiuni, iar reformele propriu-zise pot să dureze mai mulţi ani. În ştire se preciza că, anterior, premierul Vlad Filat a declarat, totuşi, că până în 2012 Republica Moldova ar putea obţine dreptul cetăţenilor săi de a călători fără vize în Uniunea Europeană.

La 11 aprilie 2011, la Chişinău a avut loc cea de-a şasea rundă de negocieri pe marginea AA. Pe agenda participanţilor la reuniune au figurat subiecte referitoare la domeniile de cooperare economică şi sectorială, justiţie, dialog politic şi reforme [12]. Natalia Gherman, viceministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă că 21 din cele 24 capitole din Acordul de Asociere cu UE au fost finalizate. Ea a remarcat că a fost semnat cel de-al doilea raport de progres privind negocierile pentru Acordul de Asociere. Viceministrul de Externe a comunicat că au fost închise provizoriu negocierile pe toate subiectele legate de dialogul politic şi reforme, cooperarea în domeniul politicii externe şi securitate. „Capitolul „justiţie, libertate şi securitate” este aproape de un acord provizoriu. Rămân a fi în continuare nego­ciate domeniile mediu, impozite şi transport”, – a mai spus ea [13]. La rândul său, Miroslav Lajcak, conducă­torul Delegaţiei UE la Chişinău, directorul executiv pentru Europa şi Asia Centrală, Serviciul European pentru Acţiune Externă, Comisia Europeană, a apreciat progresele înregistrate de Republica Moldova, menţionând că runda a şasea de nogocieri a fost una semnificativă pentru Republica Moldova în procesul de integrare europeană.

La 25 mai 2011 Comisia Europeană şi Serviciul European de Acţiune Externă al UE a lansat noua abor­dare a Politicii Europene de Vecinătate (PEV) „Un nou răspuns pentru vecinătatea în schimbare”. Era vorba despre o abordare mai diferenţiată între statele partenere şi UE. Această nouă abordare condiţionează creşterea sprijinului din partea UE în funcţie de progresul în consolidarea democraţiei şi statului de drept, prin consacrarea principiului „mai mult pentru mai mult”. Republica Moldova a salutat această nouă Politică Europeană de Vecinătate la şedinţa din 21 iunie, la Bruxelles, a Biroului Adunării Parlamentare Euronest, prin preşedintele Comisiei parlamentare de politică externă şi integrare europeană, deputatul Igor Corman, şeful delegaţiei parlamentare moldovene la Euronest şi vicepreşedinte al acestei adunări parlamentare [14]. Euronest reprezintă dimensiunea parlamentară a Parteneriatului Estic şi este format din 110 membri: 60 de membri din partea Parlamentului European şi câte 10 membri din partea partenerilor estici: Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Belarus.

Cea de a şaptea rundă de negocieri pe marginea AA a avut loc la 5 iulie 2011 la Bruxelles [15]. În cadrul negocierilor, părţile au constatat un nou progres în ceea ce priveşte Preambulul, Obiectivele şi Principiile Generale ale Acordului, inclusiv prevederile instituţionale, generale şi finale, fiind atins un acord provizoriu referitor la dimensiunea parlamentară şi cea în domeniul cooperării cu societatea civilă. Au fost avansate negocierile la capitolul Justiţie, Libertate şi Securitate, fiind aproape de atingerea unui acord provizoriu şi au fost continuate negocierile asupra a 3 capitole din cele 24: Cooperarea Economică, Sectorială şi Financiară. Delegaţiile au avut un schimb de informaţii cu privire la procesul de pregătire pentru lansarea negocierilor privind crearea Zonei de Comerţ Liber, Aprofundat şi Cuprinzător, partea moldovenească salutând aprobarea mandatului Comisiei Europene de către Consiliul UE. Delegaţia UE, la rândul său, a luat notă de cel de-al doilea raport de progres prezentat la 30 iunie curent de către autorităţile de la Chişinău. La finalul rundei, s-a convenit ca următoarea rundă de negocieri să fie stabilită pentru toamna anului 2011 la Chişinău; între timp, părţile vor continua discuţiile în cadrul grupurilor de lucru prin intermediul videoconferinţelor.

Pe 6 iulie 2011 preşedintele Consiliului European Herman van Rompuy a efectuat o vizită oficială la Chişinău. El a declarat că „lupta cu corupţia şi reforma justiţiei sunt prioritare pentru Republica Moldova în procesul de integrare europeană. Implementarea reformelor trebuie să fie una reală, nu doar prin elaborare de legi, iar Uniunea Europeană va acorda sprijinul necesar în acest sens. O Moldovă de succes este o piesă importantă în puzzle-ul Europei paşnice şi de succes” [16]. Oficialul european a reiterat că UE este gata să ofere 50 milioane de dolari pentru reforma sistemului judecătoresc. „Apreciem eforturile depuse de guvernul moldovean. Noi ştim că reformele sunt dificile, dar ele sunt necesare. Cu cât mai multe reforme implemen­tate, cu atât mai mult sprijin din partea Uniunii Europene”, – a mai spus Herman Van Rompuy, accentuând că Republica Moldova a atins progrese în procesul de implementare a reformelor. El s-a referit la negocierile privind Acordul de Asociere, aprobarea mandatelor pentru negocierea acordului de liber schimb şi aviatic, dar şi la implementarea Planului de acţiuni în vederea liberalizării regimului de vize.

Herman van Rompuy a mai declarat în cadrul unui briefing susţinut în comun cu preşedintele interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, că „stabilitatea politică este un element-cheie în promovarea reformelor. Fără stabilitate politică nici un fel de reforme nu poate să ajungă la o finalitate. Să fiţi realişti şi în acelaşi timp ambiţioşi. Implementaţi toate reformele la care RM şi UE au căzut de comun acord. Sunt convins că Republica Moldova va rămâne un model pentru statele din regiune” [17]. Marian Lupu a declarat: „În cadrul discuţiilor am menţionat că sunt satisfăcut de calitatea şi viteza procesului de negocieri privind Acordul de Asociere RM – UE. După 7 runde de negocieri avem 21 din 25 de capitole provizoriu închise, în special în domeniul economic şi cooperarea sectorială. Vom avea şi în continuare o abordare constructivă pentru a avea o finalitate în acest proces şi, într-un final, să fie semnat acest Acord de Asociere. Totodată, am subliniat că apreciem foarte înalt poziţia UE în cadrul negocierilor în formatul 5+2, care a fost mereu foarte constructivă şi echilibrată. Contăm în continuare pe un rol şi mai activ al UE”,

O componentă importantă a cooperării UE – RM este dezvoltarea regională. În perioada anilor 2012-2013, UE şi-a anunţat disponibilitatea să acorde € 7 mln. pentru Programele Pilot în Dezvoltarea Regională din Republica Moldova [18]. Astfel, până în iunie 2011 în scopul implementării Programelor Pilot de Dez­voltare Regională, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor a stabilit liniile directorii pentru reali­zarea respectivelor Programe Pilot, precum şi regiunile unde vor fi acestea implementate. Programele urmează a fi realizate cu participarea cofinanţării Republicii Moldova la nivel de circa 15-50%.

La 28 iunie 2011, în cadrul unui seminar, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor (MDRC) în colaborare cu Direcţia Generală Politică Regională a Comisiei Europene (DR REGIO) au discutat lansarea Programului Pilot în Dezvoltarea Regională, în cadrul Parteneriatului Estic, prin intermediul cărora va fi valorificată suma de € 7 mln., bani alocaţi de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea regională din Republica Moldova în perioada 2012-2013 [19]. Astfel, potrivit ministrului Marcel Răducan, prin implementarea Pro­gramului Pilot de Dozvoltare Regională vor avea de câştigat toţi, scopul acestuia fiind sprijinirea dezvoltării regiunilor, în acelaşi timp fiind create condiţii necesare stimulării creşterii economice a regiunilor mai slab dezvoltate. „Valorificarea acestor resurse depinde de instituţiile publice centrale, regionale şi locale, dar şi de parteneri; astfel, prin organizarea acţiunilor similare pot fi identificate direcţiile de intervenţie şi formulat planul de acţiuni pentru următorii ani”, – a mai adăugat acesta. În prezent, proiectele din domeniul dezvoltării regionale sunt finanţate de Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională, cu sprijinul partenerilor externi şi al autorităţilor publice locale. Astfel, o diversificare a instrumentelor financiare în domeniul dezvoltării regionale ar deveni un deziderat tot mai puternic al Guvernului, dar şi al MDRC.

Vecinătatea europeană oferă Republicii Moldova mai multe posibilităţi în ceea ce priveşte cooperarea transfrontalieră. Republica Moldova este parte la 3 iniţiative transfrontaliere de tipul euroregiunilor:

1) Dunărea de Jos (1998): raionul Cahul (Republica Moldova), judeţele Brăila, Galaţi şi Tulcea (România) şi regiunea Odesa (Ucraina);

2) Prutul de Sus (2000): raioanele Bălţi şi Edineţ (Republica Moldova), judeţele Botoşani şi Suceava (România) şi regiunea Cernăuţi (Ucraina);

3) Siret–Prut–Nistru (2002): fostele judeţele Ungheni, Chişinău, Lapuşna, Soroca şi Orhei (Republica Moldova) şi judeţele Iaşi, Piatra Neamţ şi Vaslui (România).

În prezent, aproximativ 70% din teritoriu şi 80% din populaţia Republicii Moldova participă la activităţi transfrontaliere în cadrul euroregiunilor (€ 126 mln. sunt acordate prin Instrumentul European de vecinătate şi parteneriat (IEVP) acestui proiect al euroregiunilor).

Unul dintre proiectele finanţate prin intermediul IEVP în perioada 2007-2013 este „Programul Operaţional Comun România – Ucraina – Republica Moldova 2007-2013”, privind cooperarea transfrontalieră [20]. Programul îşi propune crearea unei punţi de legătură între cele trei state partenere, cu scopul susţinerii comunităţilor din zonele de frontieră în găsirea unor soluţii comune la problemele similare cu care acestea se confruntă. Prin intermediul acestui Program autorităţile locale şi alte organizaţii din zonele de frontieră vor fi încurajate să colaboreze în vederea dezvoltării economiei locale, rezolvării anumitor probleme legate de mediul înconjurător şi pentru întărirea pregătirii pentru situaţii de urgenţă. Programul va promova, de ase­menea, o mai bună interacţiune între comunităţile din zonele de granitţă. Finanţarea Comisiei Europene pentru Programul în cauză este de € 126,72 mln. pentru perioada 2007-2013. La aceste fonduri se va adăuga cofinanţarea celor trei state partenere, potrivit tabelului de mai jos.

Bugetul Programului pentru perioada 2007-2013, în Euro

Contribuţia Comunităţii Europene	126.718.067
Cofinanţare naţională din partea celor trei state partenere	11.404.628
În total	138.122.69

Decizia privind finanţarea a fost luată în 2007, iar implementarea Proiectului a început din 2010, prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului al României. Implementarea are loc prin cele două birouri regionale de cooperare transfrontalieră de la Suceava şi Iaşi, care au contracte de cooperare cu ministerul respectiv. Fiecare beneficiar trebuie să contribuie cu cel puţin 10% din valoarea Proiectului.

O altă iniţiativă la care participă Republica Moldova în contextul vecinătăţii UE este Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (PCESE) – South-Eastern European Cooperation Process (SEECP), din care fac parte 12 state membre. SEECP este o structură de cooperare regională neinstituţionalizată, care a apărut în anul 1996, la iniţiativa Bulgariei. SEECP reprezintă, pentru regiunea Sud-Estului Europei, principalul forum de dialog politic şi consultare, inclusiv la cel mai înalt nivel, constituind un instrument important pentru promovarea intereselor statelor participante privind integrarea în structurile politice, de securitate şi economice europene şi euro-atlantice.

La 29 iunie 2011, la Bečići, Muntenegru, a avut loc reuniunea Miniştrilor Afacerilor Externe din statele participante la PCESE. Miniştrii au discutat realizarea obiectivelor acestei structuri, precum şi subiecte ce ţin de consolidarea dimensiunii parlamentare şi a cooperării în domeniile justiţieişi afacerilor interne, evoluţiile înregistrate în 2010-2011 de către statele din Balcanii de Vest, atât în privinţa parcursului european şi euro-atlantic, cât şi în ceea ce priveşte procesul de reconciliere regională. Pe 30 iunie a avut loc cel de-al XIV-lea summit al şefilor de stat şi de guvern ai PCESE, la care a participat preşedintele interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu [21]. Şefii de stat şi de guvern ai PCESE au semnat, la finalul summit-ului din Muntenegru, o rezoluţie în care şi-au expus viziunea asupra activităţii forului internaţional pe parcursul următorului an. Astfel, consolidarea cooperării regionale e privită de statele membre PCESE drept un instrument important pentru promovarea integrării europene pentru ţările din regiune. Prin semnarea acestui act, şefii statelor membre ale procesului au reafirmat parcursul european, dar şi determinarea de fortificare a parteneriatului strategic pentru dezvoltarea şi prosperitatea Europei de Sud-Est, prin proiecte de reabilitare şi dezvoltare regională în domeniul infrastructurii, transportului, energeticii şi comunicaţiilor, investiţiilor şi combaterii crimei organizate [22].

Republica Moldova întreprinde eforturi privind aderarea la Spaţiul Aeronautic Comun European (ECAA). În cadrul unei vizite a premierului Vlad Filat la Bruxelles, pe 25 martie 2011, a fost reiterat interesul Republicii Moldova vizavi de iniţierea negocierilor pentru aderarea la ECAA. Comisia Europeană a dat asigurări că va transmite spre aprobare statelor membre ale UE decizia de a iniţia negocierile cu Republica Moldova privind aderarea ţării la ECAA. Comisia Europeană a arătat că sprijină Republica Moldova în acest sens, astfel încât Moldova va primi suportul necesar pentru atingerea obiectivului propus [23]. Iar pe 14 iulie 2011 secretarul general al Guvernului Republicii Moldova, Victor Bodiu, a prezidat şedinţa grupului de negocieri ai Acordului privind Spaţiul Aerian Comun (ASAC) UE – Moldova [24]. În cadrul şedinţei, omologul său european, Klaus Geil, a transmis un proiect de acord, care în următoarele zile urma să fie prezentat pentru consultări tuturor instituţiilor care sunt vizate, dar şi reprezentanţilor societăţii civile. Secretarul general al Guvernului a mai menţionat că viitorul ASAC UE – RM va menţine statutul independent al Autorităţii Aeronautice Civile din Republica Moldova, eliminând astfel o serie de riscuri semnalate privind posibilele „stopări nemotivate la sol” ale operatorilor naţionali. S-a stabilit ca negocierile cu reprezentanţii Comisiei Europene să aibă loc în trei runde. Prima întâlnire – în perioada 27-28 iulie 2011 la Chişinău, următoarele fiind programate pentru lunile septembrie şi noiembrie ale aceluiaşi an.

Pe 27 iulie 2011 a avut loc prima rundă de negocieri pentru semnarea Acordului privind Spaţiul aerian comun RM – UE. Echipa de negociatori din partea Republicii Moldova a fost condusă de către Secretarul General al Guvernului, Victor Bodiu, iar cea a Comisiei Europene – de către Klaus Geil, Director General pentru Mobilitate şi Transport. Potrivit lui Iurie Leancă, ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, negocierea şi implementarea Acordului va permite Republicii Moldova să fie tratată ca ţară eligibilă în ceea ce priveşte aderarea la Uniunea Europeană. Ambasadorul Dirk Schuebel, şeful Delegaţiei UE în Republica Moldova, a accentuat că finalizarea cu succes a negocierilor va însemna aderarea Republicii Moldova la spaţiul aerian integrat, fapt ce va atrage după sine sporirea competitivităţii în domeniu, îmbunătăţirea mana­gementului traficului aerian, implementarea standardelor europene în ceea ce priveşte transportul aerian, mediul şi siguranţa pasagerilor. Oficialii moldoveni au menţionat că interesul Guvernului Republicii Moldova este ca, în rezultatul acestui Acord, să beneficieze cetăţeanul, pentru care vor fi oferite preţuri reduse la biletele de avion, va fi diversificată oferta destinaţiilor avia. De asemenea, vor spori numărul turiştilor străini în ţara noastră şi veniturile la buget [25].

Unul dintre programele importante care se desfăşoară în contextul Parteneriatului Estic este Tempus [26]. Acesta este un program al Comisiei Europene, a cărui implementare în prezent se află la cea de a patra etapă, ce acoperă perioada 2007-2013 (Tempus IV). „Obiectivul general al Programului Tempus IV constă în facilitarea cooperării în domeniul învăţământului superior între statele membre ale UE şi ţările partenere din vecinătate” [27]. Programul contribuie la promovarea unei convergenţe voluntare a sistemelor de învăţământ superior din ţările partenere cu evoluţiile din domeniu din UE. Scopul proiectelor Tempus constă în promo­varea cooperării multilaterale între instituţiile de învăţământ superior, autorităţile şi organizaţiile statelor membre ale UE şi ale ţărilor partenere şi se concentrează asupra reformei şi modernizării învăţământului superior. În general, Programul Tempus este gestionat de Education, Audiovisual and Culture Executive Agency de pe lângă Comisia Europeană. Republica Moldova a aderat la programul Tempus în anul 1994. În perioada 1994-2010 înţară au fost implementate peste 60 de proiecte cu o valoare totală de circa € 13 mln.

În concluzie putem afirma că Republica Moldova se află într-un proces de cooperare strânsă cu instituţiile Uniunii Europene în cadrul Politicii Europene de Vecinătate. Deşi situaţia economică din ţară, atât conform rapoartelor instituţiilor oficiale de monitorizare, ale experţilor, dar şi după cum este percepută de populaţie, nu s-a îmbunătăţit, ci, dimpotrivă,s-a înrăutăţit în ultima perioadă de timp, rezultatele bune în negocierile dintre RM şi UE sunt îmbucurătoare. Totuşi, lipsa unei perspective clare pentru RM de a deveni membru al UE reprezintă un impediment în calea dezvoltării mai profunde a Moldovei. În acelaşi timp, vecinătatea estică este un măr al discordiei între cei doi actori regionali, UE şi Rusia. Interdependenţa dintre Rusia şi statele din dimensiunea de est a PEV este scăzută în domeniul comerţului, medie în politica externă şi mare în sectorul energetic.

Puterea dură a Rusiei vs. cea a UE în domeniile economic şi energetic [28]

Rusia	UE
Preluări de infrastructură (Belarus, Ucraina, Moldova şi Armenia)	Sancţiuni inteligente: încetarea demersurilor de cooperare, neacordare de vize
Preţuri diferenţiate la energie (exemplul Ucrainei)	Reducerea asistenţei financiare
Embargouri de petrol şi gaz	Evaluare critică prin Planurile de Acţiune
Blocade comerciale (vin, legume, carne etc.) în Moldova şi Georgia

Fiind conştienţi de faptul că după aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, în 2007, rezerva faţă de continuarea procesului de extindere a luat amploare, precum şi ţinând cont de faptul că Republica Moldova nu a trimis deocamdată la Bruxelles o cerere de aderare la Uniunea Europeană, putem vorbi totuşi de premise ale aderării RM la UE:

1) De la sfârşitul anului 2009, Republica Moldova a înregistrat progrese mari în domeniul democratizării şi reformelor.

2) Din grupul celor şase state din Parteneriatul Estic, Republica Moldova are atitudinea cea mai favorabilă faţă de UE.

3) Din grupul celor şase state din Parteneriatul Estic, Republica Moldova are economia cea mai orientată către Uniune. Cum circa jumătate din comerţul exterior total al Moldovei se realizează cu UE, conform rapoartelor de presă ale Comisiei Europene, se poate afirma că Moldova a atins deja un nivel înalt de integrare comercială cu UE şi această tendinţă, conform estimărilor, se va menţine şi în viitor.

4) Fiind o ţară mică, Republica Moldova poate fi absorbită mai uşor de Uniunea Europeană.

Toate acestea ne permit să sperăm că integrarea europeană este o perspectivă reală pentru ţara noastră.

 Referinţe:

1.       Serebrean Oleg. Politică şi geopolitică. -  Chişinău: Cartier, 2004, p.9.

2.       Întâlnire Vlad Filat şi Angela Merkel. Germania pune cuvântul pentru Moldova, http://unimedia.md/?mod=news&id=34040, 10.08.2011.

3.       Preşedintele Consiliului European vine la Chişinău, http://unimedia.md/?mod=news&id=31691, 16.07.2011.

4.       Jose Manuel Barroso: Parteneriatul de Est urmăreşte scopul de a semna „acorduri de asociere” cu Moldova, Belarus, Ucraina, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan, http://unimedia.md/?mod=news&id=8597, 16.07.2011.

5.       The National Interest: Surprinzător, cea mai săracă ţară din Parteneriatul Estic are în prezent cel mai pro-european guvern, http://unimedia.md/?mod=news&id=32579, 10.08.2011.

6.       Rusia, Ucraina şi România rămân prietenii comerciali ai Moldovei, http://unimedia.md/?mod=news&id=32425, 10.08.2011.

7.       Vlad Filat şi Herman Van Rompuy: Suntem încântaţi să anunţăm că UE şi Moldova se vor angaja într-un Acord de Asociere, http://unimedia.md/?mod=news&id=15377, 16.07.2011.

8.       S-a încheiat cea de-a patra rundă de negocieri moldo-comunitare pe marginea Acordului de Asociere. Leancă: „Suntem la un nivel avansat al negocierilor”, http://unimedia.md/?mod=news&id=24860, 11.08.2011.

9.       Filat la Bruxelles: Vom menţine acelaşi ritm şi în cadrul celei de-a V-a runde de negocieri pe marginea Acordului de Asociere, http://unimedia.md/?mod=news&id=27500, 16.07.2011.

10.   Republica Moldova a obţinut Planul de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize, http://www.arena.md/?go=news&n=2723&t=R.Moldova_a_obţinut_Planul_de_acţiuni_privind_liberalizarea_regimului_de_vize_, 11.08.2011.

11.   Visul european ne va costa 39 milioane de euro, http://www.arena.md/?go=news&n=3482&t=Visul_european_ne_va_costa_39_milioane_de_euro, 11.08.2011.

12.   Acordul de Asociere Moldova-UE se negociază astăzi, la Chişinău, http://unimedia.md/?mod=news&id=32427, 11.08.2011.

13.   Punct pe 21 din 24 capitole din Acordul de Asociere RM-UE, http://unimedia.md/?mod=news&id=32461, 11.08.2011.

14.   Igor Corman a discutat cu Stefan Fule despre Politica Europeană de Vecinătate, http://www.arena.md/?go=news&n
=6348&t=Igor_Corman_a_discutat_cu_Stefan_Fule_despre_Politica_Europeană_de_Vecinătate, 11.08.2011.

15.   Cea de-a şaptea rundă de negocieri a Acordului de Asociere între Republica Moldova şi UE, http://www.arena.md/?
go=news&n=6750&t=Cea_de_a_şaptea_rundă_de_negocieri_a_Acordului_de_Asociere_între_R.Moldova_şi_UE, 11.08.2011.

16.   Preşedintele Consiliului European la întâlnirea cu Filat: Prioritatea nr.1 – lupta cu corupţia, http://unimedia.md/?mod=
news&id=36150, 16.07.2011.

17.   Van Rompuy către Lupu: „Să fiţi realişti şi ambiţioşi în implementarea reformelor”, http://unimedia.md/?mod=news&id
=36173, 16.07.2011.

18.   7 milioane de euro din partea UE pentru dezvoltarea regională din Moldova, http://unimedia.md/?mod=news&id
=32681, 11.08.2011.

19.   7 milioane de euro de la UE pentru dezvoltarea regională a Moldovei, http://unimedia.md/?mod=news&id=35792, 11.08.2011.

20.   http://ro-ua-md.net/index.php?option=com_content&view=article&id=190&Itemid=226, 16.07.2011.

21.   Marian Lupu va participa la Summit-ul şefilor de state şi de guverne, http://unimedia.md/?mod=news&id=35834, 11.08.2011.

22.   Statele membre SEECP au semnat un acord de cooperare regională,  http://unimedia.md/?mod=news&id=36030, 11.08.2011.

23.   Preşedintele Consiliului European vine la Chişinău, http://unimedia.md/?mod=news&id=31691, 16.07.2011.

24.   Comisia Europeană a transmis un proiect de Acord privind Spaţiul Aerian Comun UE-RM,  http://unimedia.md/?
mod=news&id=36536, 16.07.2011.

25.   Prima rundă de negocieri pentru semnarea Acordului privind spaţiul Aerian Comun UE–RM, http://unimedia.md/?
mod=news&id=37062, 27.07.2011.

26.   http://eacea.ec.europa.eu/tempus/, 19.07.2011.

27.   Arion Valentin. TEMPUS IV – Reforma învăţământului superior prin cooperare uviversitară internaţională. - În: TEMPUS în Moldova (1994-2010)”. - Chişinău, 2010, p.1.

28.   Dimitrova Antoaneta şi Dragneva Rilka. Constraining external governance: interdependence with Russia and the CIS as limits to the EU's rule transfer in the Ukraine // Journal of European Public Policy, Volume 16, Issue 6, 2009.

Articol publicat în „Studia Universitatis”, nr. 8 (48), 2011, p. 234-245.