Mass-media acordă atenție informațiilor
legate de „sfârșitul lumii”: calendarul maiașilor se termină la 21.12.2012; un
călugăr tibetan (un lama) a avertizat NASA despre un cataclism (învăluirea
planetei de întuneric pe timp de trei zile) la 21.12.2012; postul rusesc de
televiziune „Ren TV”, într-un documentar, a invocat și profețiile unei preotese
(sau prinţese) prezicătoare din Egiptul Antic, mumia căreia era transportată de
pachebot-ul „Titanic” în cursa în care s-a scufundat (pe 15 aprilie 1912) în
Oceanul Atlantic: ea a prezis dispariția rămășițelor sale trupești în vâltoarea
oceanului într-un naufragiu al unui vas mare în 1912, și a mai prezis eșuarea,
peste 100 de ani, a unui alt vas mare (realizatorii documentarului l-au
identificat ca fiind pachebot-ului „Costa Concordia”, naufragiat pe un banc de
nisip în apropiere de coasta Italiei, la 13.01.2012), după care –peste un timp,
va avea loc sfârșitul lumii. Realizatorii au admis ca dată posibilăîn acest
context – tot 21.12.2012. „Oamenii vor stabili ei înșiși sfârșitul lumii”, se
zice că ar fi scris prezicătoarea egipteancă (din păcate, se pare că în prezent
cam asta se întâmplă). Dacă mai adăugăm la acestea tradiția din popor care
spune că înainte de sfârșitul lumii oamenii plecați peste hotare se vor întoarce
în țările lor – iar criza în lume i-a determinat pe mulți sărevină acasă – pare
că avem ingredientele unui apropiat sfârșit.
La acest „sfârșit al lumii” (pânăacum au
fost și alte asemenea „preziceri”, care nu s-au adeverit totuși) câteva
concluzii pot fi trase: 1. Întrucât majoritatea moldovenilor sunt săraci,
la„sfârșitul lumii” ei nu au ce pierde, de aceea îl pot întâlni cu seninătate
(excepție face o categorie puțin numeroasă de îmbogățiți în ultimii 21 de ani
prin delapidări ale avuției statului, corupție, prin afaceri cu statul – deci,
din bugetul de stat sau din granturile și împrumuturile/creditele primite de
stat din străinătate). 2. Unii spun că moldovenii sunt un popor prea supus
(„mioritic”),de aceea și este călcat în picioare: atunci când sunt umiliți –
moldovenii nu se revoltă ca alte popoare, ci rabdă sau pleacă din țară.
Aceste trăsături (care, altminteri, par
demne de a fi transformate în altele, mai bune) mă fac să nădăjduiesc că,dacă
se apropie sfârșitul lumii, bunul Dumnezeu poate păzi o asemenea țară – această
țară – acest popor care a suferit de-a lungul istoriei de vitregiile
stăpânirilor străine (care l-au jefuit și sărăcit), iar în ultimii 21 de ani
–de vitregiile propriilor guverne, care i-au adus pe unii la starea de a pleca
de acasă pentru a-și câștiga o bucată de pâine și pentru a-și întreține copiii,
a-și vinde câte un rinichi, a se prostitua, a ajunge în robie, sau să moară pe
meleaguri străine muncind la negru. Călugărul tibetan recomandă (înaintea
cataclismului):„Să vă plătiți datoriile”. Nu știu cum e în alte țări, dar În
Republica Moldova acest mesaj are o semnificație concretă pentru guvernanți: măcar
înaintea„sfârșitului lumii” onorați-vă datoria – plătiți-vă datoriile,
rușinați-vă de faptul că Republica Moldova este cea mai săracă țară din Europa,
iar voi – cei din topul puterii politice – sunteți cei mai bogați din această
țară. Măcar în ajunul „sfârșitului lumii”, nu vreți să scăpați de această
rușine? E clar că pe guvernanți care nu se rușinează de faptul că guvernează
cea mai săracă țară din Europa fără legătură cu un sfârșit al lumii prezis, nu
îi poate face să se rușineze nici „sfârșitul lumii” prezis pentru 21.12.2012.
În 2002 mă întorceam de peste hotare, după
șase ani de studii de doctorat (iar în paralel, am mai făcut o facultate și
două masterate). Cunoscuți cu care mă reîntâlneam îmi punea aceeași întrebare:
Cum de te-ai întors? Nu aveam un răspuns. Mă întorsesem pentru că așa simțisem,
dar în ochii lor întoarcerea mea era o faptă eroică. Ei abia așteptau să plece
din această țarăcu o guvernare care nu le oferea nimic și care nu avea nevoie
de cetățenii săi care au studiat în străinătate și s-au întors pentru a-și
servi țara. Din 2002 până acum am lucrat în învățământul superior. La întâlniri
ale absolvenților – cu foștii colegi de școală – când mă întrebau ce salariu
am, îi uimeam cu cifra rostită: se mirau cum poți trăi cu un salariu pe care îl
primește un cadru didactic (cu un doctorat) la o universitate de stat.
Acum,
la „sfârșitul lumii”, am un răspuns pentru cei care mă întrebau: cum de m-am
întors?. M-am întors acasă pentru că numai aici poți întâlni împăcat sfârșitul
lumii, în ciuda guvernărilor care, îmbogățindu-se, crează condiții de trai
mizere pentru majoritatea cetățenilor.Țara în care aș vrea să fiu la sfârșitul
lumii este Moldova. Dacă ea este țara în care îmi asum să mor, este și țara în
care vreau să trăiesc, cât mi-e dat dela
Dumnezeu și atâta timp cât guvernarea nu a sărăcit-o, furat-o și
distrus-o cu totul.
