Confruntarea valorilor liberale și conservatoare: este posibilă o simbioză în Republica Moldova?

Trăim o vreme în care competiția între diverse proiecte geopolitice – Uniunea Europeană și Uniunea Eurasiatică – se desfășoară în primul rând pe terenul valorilor. UE are câștig de cauză, iar state ca Republica Moldova, Ucraina și Georgia au adoptat vectorul pro-Vestic. Acest lucru s-a întâmplat nu atât datorită unei asistențe financiare consistente din partea Comisiei Europene, cât datorită valorilor cu care este identificată Uniunea Europeană. Așa încât, integrarea europeană, adoptată de către guvernarea de la Chișinău, se datorează dorinței moldovenilor de a se integra într-un spațiu în care sunt împărtășite anumite valori de către popoarele din statele membre ale UE: democrația, statul de drept, drepturile omului și economia de piață.

Pe de altă parte, ideologi ai Conservatorismului nu au reușit să propună un set tot atât de simplu și clar de valori, cu toate că valorile conservatoare se identifică cu păstrarea tradițiilor, a bazelor societății tradiționale. Discursul conservator se pronunță împotriva: 1) afișării, deci promovării homosexualității, dar chiar și a sexualității (desigur, o măsură eficientă ar fi interzicerea site-urilor de Internet și a canalelor TV pornografice, care au un efect devastator asupra tinerei generații), 2) căsătoriilor între persoane de același sex, 3) adoptării de copii de către „familii” formate din persoane de același sex, 4) justiției juvenile (deposedarea familiilor de copiii lor in extremis, pentru acuzații exagerate), 5) proliferării organismelor modificate genetic (OMG) – deci pentru interzicerea acestora, 6) controlului total al statului asupra propriilor cetățeni, deci lipsirii lor de intimitate, sub pretextul „lupei cu terorismul și extremismul”, prin: cip-izarea populației – impunerea pașapoartelor biometrice, a obligativității card-urilor bancare, urmărirea populației – de către serviciile de Intelligence – pe rețelele de socializare din Internet, a corespondenței prin poșta electronică, ascultarea convorbirilor telefonice prin telefonia mobilă ș.a.. Unele dintre aceste elemente sunt spijinite de președintele Rusiei, V. Putin.

Ideologia conservatoare se mai pronunță pentru păstrarea rolului Bisericii în societate, deci împotriva reducerii rolului religiei în societate – în primul rând împotriva eliminării religiei din școală, cu referire la obiectul de studiu consacrat ei (o societate care are la bază ideologia conservatoare nu va fi una laicizată, așa cum se declară, de pildă, societatea franceză). Ideologia conservatoare se pronunță pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor (port popular, cântece și dansuri populare, bucate specifice etc.) – deci este împotriva omogenizării, promovată de corporațiile transnaționale (CTN) – agénții economiei globale, ai globalizării, care vor unificarea culturilor, deci distrugerea diversității culturale. Întrucât o cultură reprezintă un mod de viață, deci un comportament de consum, purtătorii unei culturi au anumite preferințe de consum. Globalizarea vizează omogenizarea preferințelor de consum: ca toți oamenii, de pretutindeni, să fie purtătorii unei singure culturi, să dorească să consume, respectiv să cumpere aceleași produse – fabricate, bineînțeles, de CTN-uri, ceea ce asigură profiturile acestora.

Tradițiile specifice sunt însă elementul care face un stat atractiv și ele reprezintă o comoară – moștenirea generațiilor anterioare, iar pierderea lor înseamnă pierderea identității, a coeziunii unei comunități, deci a viitorului unui popor și a unui stat, a sensului de a mai fi. Sisținătorii teoriei conspirației susțin că prin aceasta se avansează spre statul global, care va fi condus de un guvern global.

În competiția între Vest și Est (dintre valorile liberale și și cele conservatoare), valorile liberale s-au impus, Uniunea Europeană pare mai clară și mai convingătoare pentru guvernarea de la Chișinău. Cu toate acestea, sunt convins că statul moldovenesc se poate păstra și consolida numai prin îmbinarea celor două seturi de valori: a valorilor occidentale (respectul față de legi, care este o moștenite a Imperiului Roman), cu valorile spațiului pan-ortodox – tradiții moștenite de la Imperiul Bizantin. Această îmbinare este posibilă chiar în virtutea sloganului UE: Unitate prin diversitate. Deci integrarea europeană este posibilă pentru Republica Moldova numai în măsura în care ea își va păstra individualitatea, căci prin aceasta ea va fi un stat de succes.  Desigur trebuie păstrate tradițiile autentice și nu, de pildă, înclinația spre delapidări și corupție a diferitelor guverne care s-au perindat la Chișinău, acuzate de cleptocrație. Or, încă marele savant moldovean, Dimitrie Cantemir, scria în lucrarea sa „Descrierea Moldovei”, în capitolul „Pentru năravurile moldovenilor”: „Deci noi din pricina aceasta voim să zicem că noi la năravurile moldovenilor nu putem să aflăm nimic lesne ca să putem lăuda, osebit de credința cea dreaptă [= ortodoxă] și priimirea de oaspeți”. Aceste tradiții trebuie păstrare și îmbinate cu democrația, statul de drept, drepturile omului și economia de piață. Simbioza nu numai că este posibilă, ea este chiar chezășia succesului statului Republicii Moldova.

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

The Intra-regional Cooperation within the Eastern Partnership Area: a Support for the Public Administration Reform

One of the main and common problems of the almost all six countries of the Eastern Partnership program of the European Neighbouring Policy (ENP) – Moldova, Ukraine, Belarus, Georgia, Azerbaijan and Armenia – is the inability of governing or bad governance. This problem can be seen at all levels, both – at the governmental and at the public administration’s. This inability is based on a high level of corruption, on a low level of professional instruction of the public servants (because of appointment to positions not based on merit, but on the fact of the belonging to the political party that won the elections) and so on. This inability of efficient governing is an important factor which contributes to a state of instability and undermines the national security. The recent case of Ukraine in relevant from this regard: because of an instable Executive in Kiev and of an instable public administration in the South’s and Eastern regions of the country, Russia supported separatist movements in Crimea and Donbas – territories which now are out of the control of the Ukrainian central Government from Kiev.        

Another very negative consequence of the inability of governing (or of poor, ineffective governance) is the low level of the economical development, also because of the corruption and of a low level of professional education of the public servants.

From this regard, the solution of this problem is clear: the reform of the public administration system has to assure the accession into the system of people with good training (professional preparation) and honest. In this respect, international contacts, the intra-regional cooperation within the Eastern Partnership area can help every of the six countries, which is interested in development and in becoming a state where European standards are implemented. In addition to taking the experience of member states of the EU, it is important maintain bilateral and multilateral contacts between the named six states, both at the governmental and at the public administration’s levels. Georgia can share its experience of fighting with the corruption at the public administration level. The exchanges between faculties/departments of Public Administration from state universities, both of professors and of students, can contribute to a better professional preparation of future and nowadays public servants.

In this respect, it is very important to involve the diplomacies of the meant countries to contribute to facilitate the contacts of the representatives of the public administration from those countries, and not only from the capitals of them, nut including the centres of regions, districts and even between villages. The representatives of the public administration of the six countries can create a network, using first the informational technologies (Internet) and visits. As many problems of the countries from this area are common, can be assumed that some of solutions can be common, and they can be found together. Twinning capitals, the participation of the delegations in celebration of the city's day is very important to a good cooperation between all the capitals of the six countries. It is important to mention that in the Soviet period such links where not established and such collaboration didn’t work. The post Soviet period of independence of the six countries can provide better opportunities for dipper collaboration between them. The level of public administration, in comparison with the governmental, permits to collaborate despite the different geopolitical vectors of integration: Moldova, Ukraine and Georgia – involved within a process of association with European Union, Belarus and Armenia – involved in a process of integration within Eurasian Union (Customs Union), and Azerbaijan – neutral. By collaboration on this level, European values and standards can be promoted within countries as Belarus or Armenia, as well as in other state members of the Eurasian Union.        

Nevertheless, visits in other capitols, from countries of the area, can boost to steps. For example, Moldova can learn from other countries of the area the importance of the good looking capital. As the capital is the face of a country, the authorities should understand the importance of the funds allocations for building a real European capital, because now Chisinau does not look like a capital, in comparison with Yerevan, Tbilisi, Minsk, Baku or Kiev, which can inspire the mayor of the Moldovan capital to meet the requirements of the nowadays time and of the status.            

The development of the good governance both by the central Government and by the public administration is a guarantee of the security and of the welfare of a country, which are the national interests of any state. For the achievement of these purposes the intra-regional cooperation within the Eastern Partnership area can be a good support for the public administration development and the reforms in this field. The diplomacies of the six countries can contribute to close relations between the public administrations of the six countries, promoting by this – by the public diplomacy – their economical (commercial) interests, which will contribute to a dipper economical integration, which, in its turn, will contribute to the economical growth – to the common welfare.

The success of the transition of the post Soviet countries from the totalitarian regime and planned economy (socialism) to the democratic system and market economy (capitalism) depends inter alia or first on the reform of the public administration. As the level of development of a country depends on the level of good governance, the six countries of the Eastern Partnership area must do the best in order to achieve this purpose. Together is easier. 

Despre calitatea intelectuală la moldoveni sau cui încurcă posturile TV rusești

Despre unele probleme legate de capacitățile intelectuale la moldoveni a scris încă Ion Creangă în povestea sa intitulată „Dănilă Prepeleac”. Este știut și proverbul original moldovenesc: Dă-mi Doamne mintea cea de pe urmă a moldovanului. În timpul regimului comunist în URSS se alcătuiau bancuri despre moldovenii proști (de altfel, la fel ca în România). Un om înțelept niciodată nu ar generaliza. Nu cred că există popoare de proști și popoare de deștepți. Și totuși, bine ar fi ca moldovenii să mediteze din când în când la prostia care li se atribuie, pentru că numai conștientizând-o, o vor putea depăși. Și, poate, vor ajunge să nu mai regrete pentru votul dat la alegeri…    

În ultimele zile unele surse mass-media din Republica Moldova (de exemplu, „Jurnal TV”) promovează inițiativa de retragere a licenţei de transmisiune pe teritoriul RM a posturilor rusești „pentru informare tendenţioasă, pentru propagandă în loc de informare”. Un invitat la un talk show pe „Jurnal TV” așa a explicat atitudinea celor care sunt pentru interzicerea retransmisiei unor posturi rusești pe teritoriul RM: „Posturile ruseşti incită, seară de seară, la ură faţă de alții. Pur şi simplu, ele trebuie avertizate şi penalizate. Aşa că să fie limpede: eu sunt pentru pluralitatea de opinie. Dar şi pentru responsabilitate. Poluarea atmosferei cu agresivitate trebuie penalizată, nu?”.

Unul dintre amuzamentele cetățenilor Republicii Moldova este să urmărească emisiuni ale posturilor rusești și să se minuneze cum de pot unii jurnaliști ruși să exagereze într-un hal fără de hal. Moldovenii care se delectează urmărind respectivele emisiuni se întreabă, neputând să-și rețină râsul: „Ăștia chiar ne cred atât de proști, cu propaganda lor?”. Este una dintre puținele distracții, căci societatea moldovenească nu se poate delecta cu urmărirea ratelor de schimb ale dolarului și euro, și cu majorarea prețurilor.

Și iată că se găsesc „ingenioși” care vor să-i lipsească pe moldoveni de una dintre puținele distracții care le-a mai rămas. Ei pornesc de la premiza că cetățenii RM [deci cei care râd de propagandiști de la Moscova], într-adevăr sunt proști, idioți, așa cum îi cred cei de la Moscova. Și, ca persoane „inteligente”, care înțeleg „mai mult” decât societatea moldovenească luată în ansamblu, ei vor să-i „apere” pe moldoveni de propaganda rusească prin promovarea ideii de retragere a licențelor posturilor rusești. De altfel, cei care se cred mai deștepți au și repurtat un prim succes atunci când CCA a retras până pe 1 ianuarie 2015 licența postului „Russia 24”. Desigur, cei cu interdicția nu au luat în considerare că proștii de moldoveni, care se delectează cu propaganda rusească, urmăresc postul respectiv pe Internet. Dar, probabil, interzicerea Internetului este următorul vis al deștepților care vor „să apere” cu tot dinadinsul societatea moldovenească de urgia propagandei.  

Există în Republica Moldova unii – puțini – care se erijază în apărători ai celor mulți; ei se cred vigilenți și hiperînțelegători ai pericolului propagandei pentru moldoveni, pe care, desigur, îi cred idioți – incapabili să discearnă ce e informație, ce e opinie și ce e propagandă... Oare acești puțini, indiferent că-s jurnaliști, ONG-iști sau membri ai CCA, își vor putea schimba vreodată opinia despre calitatea intelectuală a moldovenilor?

P.S. Își poate imagina cineva ca autoritățile de la Washington să interzică retransmisa postului „Russia Today” în SUA? Probabil că nu. Probabil că acel cineva va zice: telespectatorul american este suficient de inteligent să înțeleagă ce îi place să privească pe micul ecran, deci el – telespectatorul american – cu telecomanda sa, aprobă sau interzice un post TV în casa sa…

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).   

De ce nu au votat cei 44,53 % de alegători şi ce mesaj au transmis

      Miercuri, 3 decembrie, în timpul şedinţei Guvernului, referindu-se la rezultatele alegerilor din 30 noiembrie, printre altele, primul ministru Iurie Leancă a declarat: „Celor care au decis să stea acasă și au rămas dezamăgiți pot să le spun că mesajul lor a fost înțeles. Reformele nu mai pot fi amânate pentru că o astfel de șansă nu vom mai avea. Ori facem reforme, ori nu mai avem șanse la următorul scrutin”. Leancă a precizat: „O ultimă şansă ca să pornească lupta cu corupţia – la cel mai dureros şi cel mai înalt nivel. O ultimă şansă ca să reformeze justiţia! O ultimă şansă ca să demonstreze că instituţiile europene nu au mizat degeaba pe forţele care au declarat că integrarea europeană este singura cale de modernizare a Moldovei! Şi toate acestea, stimaţi cetăţeni, ca viaţa voastră să devină mai bună, să aveţi mai puţine lipsuri, să aveţi salarii şi pensii care să vă asigure un trai de care aveţi nevoie. Să facem astfel încât în doi-trei ani starea de lucruri din ţară să fie absolut diferită de situaţia în care ne aflăm acum”. 

Într-adevăr, faptul că la scrutin au participat cu 10 % mai puţini alegători decât la alegerile parlamentare din 2010, adică nu au participat aproape 45 % din alegători (mai exact: 44,53 %), constituie un semnal important pentru guvernanţi. L-a înţeles oare actualul premier Iurie Leancă?

În primul rând, domnia sa ca şi cum şi-a avertizat şeful de partid şi colegii de coaliţie că „o astfel de șansă nu vom mai avea” – adică de a rămâne la guvernare. Pe fundalul faptului fără precedent al excluderii cu o zi înainte de scrutin a unui concurent electoral, pe motive confuze din punct de vedere legal, cele 45 % de alegători îl pot întreba: care este garanţia că la următorul scrutin guvernanţii, care controlează justiţia – pe care şi-au împărţit-o împreună cu celelate instituţii ale statului, conform algoritmului – nu vor scoate din cursă un partid de opoziţie, sau nu vor scoate din cursă toate partidele de opoziţie? Iar dacă au făcut asta acum, de ce n-ar face-o şi la următorul scrutin? În aceste condiţii expresia „ultima şansă” pare o expresie dubioasă. Ar fi important să ştim dacă premierul Iu. Leancă a înţeles că mulţi dintre cei 45 % nu au mers la vot pentru că s-au simţit umiliţi, le-a fost ruşine de ceea ce s-a întâmplat cu excluderea unui concurect electoral. Şi este vorba de alegători care nu au intenţionat să voteze respectivul partid, dar care au simţit că după ce au compromis în mod sistematic, în ultimii 5 ani, noţiunea „integrare europeană”, în ajunul scrutinului din 30 noiembrie guvernanţii au dat o lovitură zdravănă şi noţiunii de „democraţie”. Acum ca niciodată este important ca cetăţenii RM să nu identifice cele două noţiuni (integrare europeană şi democraţie) cu actualii guvernanţi. Prin ceea ce au făcut, sus-puşii din RM au adus pagube mari imaginii Republicii Moldova la capitolul „stat democratic”...

În al doilea rând, premierul Iu. Leancă a arătat că a înţeles semnalul celor aproape 45 % ca un îndemn de a face reforme. În ultimul timp se crează impresia că în societatea moldovenească noţiunea reforme are o conotaţie mitică. Ce vor cei 45 %? Înclin să cred că vor să înceteze depalidările, corupţia, schemele de jaf (de exemplu, al Băncii de Economii, reîntoarsă, după ce a fost devalizată, în posesia statului, al aeroportului înstrăinat în condiţii netransparente, al întregii avuţii a poporului şi în primul rănd – a banilor publici, a bugetelor statului). Nu am auzit de la premier că a înţeles acest mesaj şi nu am auzit promisiuni în acest sens. Or, atâta timp cât guvernul său a adoptat decizia de „privatizare” a BEM, anulată recent de Curtea Supremă de Justiţie, se crează impresia că el se află în acel post tocmai pentru asigurarea bunei funcţionări a schemelor...   

Oricâte zeci de milioane de euro ar acorda Uniunea Europeană pentru reforme, pentru curăţirea sistemului de stat nu este nevoie atât de reforme – de schimbarea formelor, cât de schimbarea conţinutului – cei corupţi să fie schimbaţi cu oameni oneşti. Or, în RM puterea şi-au adjudecat-o, la ultimul scrutin, aceiaşi suspecţi de corupţie (conform deciziei Curţii Constituţionale), iar „justiţia” o fac în continuare aceiaşi suspecţi (cu palate şi maşini de lux). Tragedia celor 45 % care nu au votat este că ei văd că sistemul de stat în RM este putred şi că nu are cine face schimbarea. Iar din nimic nu iese decât nimic. Înţelege domnul Leancă faptul că cei 45 % nu pot fi manipulaţi cu cuvântul „reforme”, că ei ştiu că e nevoie de oameni oneşti, pe care nu i-au regăsit printre concureţii electorali? Deci în ajunul alegerilor cei 45 % nu au căutat atât programe (oricât de iscusite le-au elaborat unii), cât oameni oneşti şi competenţi. Aceştia sunt garanţia bunei funcţionări a instituţiilor statului, în timp ce persoane lipsite de moralitate, care nu au nimic în comun cu binele societăţii, ci numai cu buzunarul propriu, orice program vor propune – ajunşi la putere vor degrada şi ruina acest stat. Căci dacă Omul sfinţeşte locul, tot omul... spurcă locul, indiferent cu ce program electoral se prezintă.  

Personal, cred că cele 45 % de alegători sunt cei care nu au legitimat isprava guvernanţilor cu excluderea unui candidat în ajunul alegerilor, nu s-au lăsat manipulaţi de isteria indusă de unele posturi TV privind „extremiştii”. Cei 45 % sunt cei pe care nu i-a lăsat conştiinţa să voteze partide guvernarea cărora a însemnat degradare economică, devalorizarea leului, sărăcire, iar drept consecinţă – sute de mii de lucrători (gospodari) nevoiţi să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă, pentru ca să-şi întreţină copiii rămaşi acasă. Şi tot cei 45 % sunt de fapt şansa Republicii Moldova. În ei stă puterea ce poate naşte o forţă politică ce şi-ar putea asuma însănătoşirea, normalizarea sistemului de stat degradat de actualii guvernanţi. Ei, cei 45 %, pot vota o asemenea formaţiune politică. De aceea, cei 45 % sunt o forţă de temut. Şi este de înţeles de ce premierul Leancă a simţit nevoia să li se adreseze.   

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

Cum R. Usatâi i-a păcălit și a compromis parcursul european al RM

      Noaptea trecută concurentul electoral Renato Usatâi a părăsit Republica Moldova. Din înregistrarea făcută la Moscova, cu apelul către simpatizanți, se vede că politicanul este liniștit și sigur pe sine. Ca și cum transmite mesajul: maurul și-a făcut treaba, maurul poate pleca. Semnificația evenimentelor din aceste zile va ieși la iveală mai târziu, dar de pe acum se poate deduce că „proiectul Republica Moldova”, al strategilor de la Moscova, se pare că a fost realizat cu succes de către R. Usatâi, iar guvernarea păcălită nici nu a înțeles ce i s-a întâmplat: care a fost scopul lui R. Usatâi și care vor fi consecințele scoaterii sale din cursă pentru Republica Moldova.

            Vă imaginați ca în ajunul alegerilor din Georgia, cu trei zile înainte, Saakașvili să fi scos din cursă partidul lui Ivanișvili? Or, Ivanișvili a venit cu bani din străinătate, a făcut donații și a folosit în campania electorală mesaje în care a acuzat guvernarea de atunci de la Tbilisi de multe metehne. Ceea ce în Georgia este imposibil, în RM este. Iată că „povestea de succes” se răsuflă bine de tot. 

            Societatea moldovenească vede cele ce se întâmplă acum la Chișinău pornind de la premiza că R. Usatâi a vrut să ajungă în Parlament. Așa văd situația și guvernanții, cu siguranță, și jubilează isprava lor. Și totuși, este această percepție adevărată? De multe ori cu seninătate R. Usatâi a declarat că va fi scos din cursă, cu zâmbetul pe buze, fără să-i pese. Iată de ce este îndreptățit să ne întrebăm: Nu cumva scopul cu care s-a înscris R. Usatâi în campania electorală din RM a fost exact determinarea guvernanților – după ce i-a zădărât și zăpăcit copios – să-l scoată din cursă?  

Ce consecințe poate avea acest fapt? În primul rând, dacă se va constata la CEDO că procesul electoral din RM a fost viciat într-un asemenea hal, Republica Moldova și-a pierdut pe mult timp perspectiva de aderare la UE. Căci le va fi greu guvernanților să le demonstreze partenerilor din cancelariile europene că au recurs la instrumente totalitare „în numele” integrării europene. Cei de acolo se vor cruci și speria de asemenea „parteneri”. De altfel și administrația Statelor Unite „nu este capabilă” să înțeleagă asemenea deraieri: până în prezent SUA aplică sancțiuni guvernului de la Kairo, Egipt, după ce președintele legitim ales, Mohammed Morti – fie el și liderul organizației extremiste „Frăția musulmană”, dezagreată de Washington – a fost înlăturat printr-o lovitură de stat.

Dar cel mai mare pericol, desigur, emană din partea Federației Ruse. Ne amintim că principalul pretext folosit de Rusia pentru anexarea Crimeii a fost faptul că în acele zile la Kiev nu exista o conducere „legitimă”. În condițiile în care Kremlinul nu va recunoaște rezultatele alegerilor, respectiv nu va recunoaște legitimitatea autorităților de la Chișinău după 30 noiembrie, ce scenarii pot fi desfășurate pe teritoriul Republicii Moldova? Despre Republica Bugeac sau Republica Basarabia deja vorbesc experți din Ucraina…

Este știută calitatea intelectuală a guvernanților de la Chișinău (altfel nu ar fi fost RM cel mai sărac stat din Europa). Dar să fie păcăliți chiar într-un asemenea hal de către strategii de la Moscova… Mai au câteva ore pentru ca să-și vină în fire, pentru ca să le dea Dumnezeu mintea cea de pe urmă a moldovanului, așa încât să nu comită o mare eroare (pe de-a dreptul: prostie), care poate avea concesințe nebănuite pentru această țară.

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

Statul eșuat sau de ce amenințările interne sunt mai grave decât cele externe

Amenințările la adresa securității statelor sunt de două categorii: interne și externe. În ultimul timp, în legătură cu evenimentele tragice din estul Ucrainei, se vorbește tot mai mult despre amenințările de ordin extern, uitându-se cele interne. Printre amenințările de ordin intern se înscriu guvernarea ineficientă, gradul ridicat al delapidărilor și corupției, conflictele înghețate separatiste – etnopolitice, interconfesionale, geopolitice, existența unor organizații extremiste (de dreapta sau de stânga), utilizarea unor tehnologii electorale negre sau murdare ș.a.. Datorită confruntării cu asemenea probleme un stat poate ajunge să fie calificat drept eșuat.   

Un stat eșuat este unul care nu îndeplinește misiunea de bază pentru care a fost creat și pentru care trebuie să funcționeze un organism statal: apărarea și promovarea intereselor unui popor. Practic, un stat eșuat este unul captiv – structurile sau instituțiile căruia au fost capturate de unul sau câteva clanuri oligarhice și care folosesc respectivele instituții în scopul realizării intereselor proprii – în primul rând pentru propria îmbogățire. Într-un stat eșuat sau captiv întreprinderile ce produc profit, atât cele private, cât – mai ales – cele de stat, sunt taxate de reprezentanții structurilor de stat prin estorcare de dări regulate – iar banii percepuți nu ajung în bugetul de stat. Agenții economici cu un simț al demnității, dintr-un stat captiv, își mută afacerile în străinătate. Iar cei care se lasă umiliți – plătesc unor angajați ai organelor de control. Desigur, firmele aflate în proprietatea oligarhilor sunt privilegiate, ele scăpând atenției celor din organele de control. De asemenea, instanțele de Justiție sunt transformate în structuri care storc bani de la cetățeni, fără să țină cont de adevăr și dreptate în luarea deciziilor. Judecători din asemenea „instanțe” locuiesc în palate – exemple ale transformării ocupației profesionale, în cadrul unei instituții de stat, într-o afacere personală oneroasă. Dintr-un stat captiv pleacă mai ales cei săraci și mulți, care speră că în străinătate vor găsi un loc de muncă bine plătit și astfel își vor putea întreține familiile rămase acasă. Astfel, pleacă în străinătate cetățenii cei mai activi, pleacă acolo unde există respectul pentru omul care muncește, iar respectul se manifestă prin salariile obținute și prin condițiile de viață asigurate. Or, salariile mici ale majorității covârșitoare a cetățenilor dintr-un stat eșuat sunt expresia statului capturat și secătuit de clanurile servite de organele de control, organele de menținere a ordinii de drept, instanțele de judecată ș.a.. Este clar că un asemenea stat nu inspiră încredere nici investitorilor din străinătate, nici propriilor cetățeni. Structura unui stat captiv este pătrunsă de o boală, iar semnele sfârșitului unei asemenea statalități – pentru observatorul atent – sunt vizibile încă înainte de colaps. Eșuarea unui stat este un proces care durează o perioadă de timp, iar rezultatul este dispariția statului respectiv.            

           În statul eșuat percepția autorităților este că agenții economici sunt „victimele” ce trebuie să plătească celor care au câștigat alegerile, dacă vor să activeze în statul respectiv – și nu este vorba de plăți care să ajungă în bugetul de stat. Astfel, se instituie un jaf al agenților economici prin organele de control ale statului. În timp ce în statele normale organele statului ajută agenții economici, sunt în serviciul lor, într-un stat captiv respectivele organe împovărează – prin dările pe care le percep – agenții economici care fie dau faliment, fie își transferă capitalurile și activele peste hotare. Practic, într-un stat captiv organele statului sunt principalul obstacol în calea dezvoltării economice a țării, deoarece ele servesc regimul oligarhic care deține puterea și care și-o păstrează la alegeri datorită unor campanii de manipulare prin resursele mediatice (posturi TV) pe care le deține și le controlează.

            © Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

Ceva despre extremism în contextul Republicii Moldova

Vineri, 14 noiembrie, cu trimitere la surse din SIS și Procuratura Generală, mass-media chișinăuiană a informat despre percheziții și reținerea unui membru al oranizației non-guvernamentale „Forumul social”, acuzat de o posibilă destabilizare a situației politice în perioada postelectorală. În legătură cu știrea respectivă un post TV a consacrat temei „extremismului” mai multe emisiuni, încercând să afle dacă există în societatea moldovenească temeri cu privire la manifestările extremiste (sper că nu și-a propus să le creeze).   

Numai că noțiunea de „extremism” nu a fost folosită în sensul literal, originar. Dex-ul explică „extremism”-ul drept „Atitudine, a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor”. Componenta ideologică este foarte importantă în acest context. Din punctul de vedere al teoriei politice există două extreme: de dreapta – naționaliștii radicali, naziștii, fundamentaliștii islamici, rasiștii de tipul Ku Klux Klan; și de stânga –  bolșevicii, maoiștii ș.a..

În Republica Moldova nu există formațiuni politice de o asemenea factură. De aceea, folosirea noțiunii „extremism” în contextul politic actual din RM pare exagerată. Numai că RM este țara în care au avut loc evenimentele din 7 aprilie 2009. În RM orice partid de pe eșichierul politic, și mai ales cele de la putere, care au un program politic normal din punctul de vedere al standardelor democratice, poate folosi tehnologii electorale negre sau murdare, poate relua scenariul din 7 aprilie 2009, poate organiza un maidan, care să creeze destabilizare. Or, până în prezent nu s-a dar răspuns la întrebările: ce a avut loc pe 7 aprilie 2009 și cine au fost organizatorii? Din acest punct de vedere, manifestări extremiste, care nu au o bază ideologică, sunt posibile.

Și totuși, e bine să nu confundăm extremismul cu tehnologii electorale murdare.

P.S. În maidanul din Kiev s-au manifestat activ forțe neonaziste, deci extremiste. În RM asemenea formațiuni nu sunt cunoscute. 

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

Este posibilă o tensionare a situației în Republica Moldova după alegeri?

          Pe 28 septembrie a.c., când membrii și susținătorii PDM „au votat” pentru cei care ar fi trebuit să fie incluși în lista electorală a partidului respectiv, pentru alegerile din 30 noiembrie, mă aflam la Drochia. Întâlnind un vecin (pe domnul Ion), din vorbă-n vorbă, mi-a spus că a fost la sediul PDM ca „să voteze”. M-a mirat gestul său, căci îl știam, din discuțiile noastre anterioare pe teme politice, un nemulțumit de actuala guvernare – de cele două partide ale celor doi oligarhi (oligarhie înseamnă „Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane [aceleași; iar structurile politice și economice sunt concrescute]. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ, – după DEX). Eram curios și l-am întrebat de ce s-a dus la „primaries” dacă este împotriva sistemului oligarhic care sărăcește încontinuu Republica Moldova, sute de mii de cetățeni ai căreia nu se mai regăsesc acasă (atât proletari, cât și oameni de afaceri) și se văd nevoiți să plece în străinătate pentru a supraviețui, în căutarea unui loc de muncă. Răspunsul său m-a surprins. Ceea ce mi-a răspuns poate fi rezumat astfel: „Dacă ei (actualii guvernanți) vor pierde alegerile, vor organiza un nou 7 aprilie și se poate începe un război ca în Ucraina; să rămână așa cum este, numai să fie pace”. Răspunsul său m-a uimit pentru că reieșea că, în viziunea sa, la conducerea RM se află o grupare de crimă organizată – ceva de genul rakeților de la începutul anilor ’90, care estorca bani de la oamenii de afaceri în schimbul asigurării unui „acoperiș”. Acum, după cum reieșea din cuvintele sale, gruparea de crimă organizată estorcă voturile alegătorilor, în schimbul păcii. Mi s-a părut cu totul deplasată această înțelegere.

         Dar iată că, după aceea, pe 21 octombrie, vicepreședintele PLDM Vadim Pistrinciuc, a declarat la Realitatea TV că „protestele ar putea să aibă loc în cazul, daca alegerile vor fi câştigate de către partidele antieuropene, deoarece «oamenii vor ieşi în stradă să-şi apere aspiraţiile europene»”. Miercurea trecută, pe 12 noiembrie, la TVC21, același politician și-a reiterat poziția, nuanțând-o: „Nu spun despre tot partidul. Dar personal voi ieşi în stradă, dacă alegerile vor fi câştigate de forţele antieuropene. Nu voi accepta să fie compromisă ideea europeană”. Cu regret, din declarațiile PLDM-istului Pistrinciuc reiese că el vrea ca partidul său să se afle la putere cu orice preț: dacă nu prin votul majorității cetățenilor, prin preluarea puterii cu ajutorul unor acțiuni de protest. Iar drept pretext pentru a se menține la putere chiar și în pofida voinței majorității alegătorilor, Pistrinciuc folosește expresia „integrarea europeană”. „Aceasta este ideea majorităţii populaţiei, este ideea segmentului de populaţie energic şi apt de muncă. Oamenii au văzut deja efectele integrării europene. Nu poţi să le ei oamenilor ceea ce le trebuie” – astfel și-a justificat el gestul de a ieși la proteste dacă partidul său va pierde alegerile. Are probleme de logică: alegerile se organizează pentru a se vedea care este „ideea majorității populației”. Alegerile sunt organizate de PLDM, deci este greu de presupus că vor fi falsificate de partidele din opoziție – în fond, pentru presupuse falsificări s-a protestat pe 7 aprilie 2009. De asemenea, poate nu știe sau nu vrea să știe, dar o mare parte a „segmentului de populaţie energic şi apt de muncă” a părăsit țara, în urma funcționării unui sistem de stat al căror organe de control nu sunt în serviciul agenților economici, ci își văd misiunea în a estorca de la ei, iar sistemul de justiție este incompatibil cu dreptatea din cauza corupției ce l-a cuprins ca un virus. 

          De ce PLDM-istul a făcut acele declarații cu privire la posibilitatea unor proteste, după alegeri, împotriva rezultatelor scrutinului? 1. Pentru că puterea conștientizează că alegătorii vor judeca după rezultatele guvernării, nu în stare de euforie cauzată de drogul numit „viitor european”, așa cum în trecut unii au fost victime ale drogului „viitor comunist”; iar în aceste condiții – când alegătorii nu sunt neînțelegători – există pericolul unor schimbări la nivelul conducerii statului; 2. Pentru că mentalitatea totalitară comunistă – a „revoluției” (de fapt, a loviturii de stat) după tipicul celei din 1917 din Rusia bolșevică – este încă prezentă în mințile unora, fie ei și tineri, dar formați într-un mediu care a favorizat inducerea tiparelor respective.

          Declarațiile lui Pistrinciuc au arătat: 1) că unii politicieni sunt departe de înțelegerea adevăratei democrației; 2) că unii politicieni își doresc puterea cu orice preț, indiferent de votul majorității electoratului; 3) că din cauza unor obsedați de putere nu pot fi excluse conflicte și confruntări.

          © Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

De ce guvernarea de la Chișinău dorește apropierea de UE

Cunoscutul om de afaceri Viorel Țopa, refugiat în Germania pentru ca să scape de justiția moldovenească, controlată, spune el, de V. Plahotniuc, a postat azi un text scurt pe o rețea de socializare: „Oamenii cu aspirații europene ar trebui să voteze pe 30 noiembrie "conflictul ruso-ucrainean", pentru că anume acesta și nicidecum guvernarea mafiotică și criminală anti-europeană de la Chișinău, ne-a apropiat de UE și Acordul de asociere”.   

Am o altă părere. Guvernarea „mafiotică și criminală” de la Chișinău, vorba lui V. Țopa, este ca un alcoolic sau narcoman care nu se poate lăsa de patima iubirii de argint (manifestată în delapidări – hoții – și corupție) și vrea în UE așa cum un alcoolic sau narcoman vrea într-un spital pentru dezintoxicare, pentru a primi ajutor... Merită să fie susținută și ajutată în demersul ei... Acum câteva zile premierul Iu. Leancă spunea la un post TV (de la min. 35) că Republica Moldova dorește apropierea de UE, printre altele, pentru a primi ajutor în lupta cu corupția: „Cum să obținem fără ajutor și fără presiune din Bruxelles ca încrederea oamenilor în sistemul de justiție să crească?”, sugerând că fără acel ajutor și fără acea presiune de la Bruxelles lupta cu corupția în RM este sortită eșecului.     

Aici apare însă o problemă legată de eurooptimismul unor partide de la guvernare (manifestat din plin în campania electorală), și care proiectează într-un viitor previzibil integrarea RM în UE: Uniunea respectivă nu este un spital pentru nevolnici, dependenți de vicii, robiți de patimi. Acolo intră cei normali...

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

Republica Moldova: între zimbru și Molda

O întâmplare la Drochia mi-a revelat o dilemă din viața politică a țării. O vizitasem pe mama și stăteam cu ea și cu o altă vecină pe banca din faţa blocului unde am crescut și copilărit. La un moment dat o altă vecină a ieşit din scara blocului. Copleşită de emoţii, o căţea maidaneză s-a năpustit cu bucurie – dând energic din coadă și emiţând sunete specifice – asupra vecinei care tocmai ieşea din bloc, rotindu-se ca într-un dans în jurul persoanei adorate. Vecina alături de care stăteam pe bancă a comentat: „Ea îi dă de mâncare. Cine îi dă să mănânce, acela este stăpânul ei” (al căţelei).

Este o deformare profesională, desigur, dar acea imagine m-a făcut să mă gândesc la biata noastră țară. Este regretabil că Republica Moldova este o Molda (căţeaua din legenda cu voievodul Dragoș) – hrănită de cineva, dependentă de credite din exterior. Iar cine te hrănește, acela îți este stăpân, vorba drochiencei. Fără banii din Vest (după unele surse: peste 6 mlrd. dolari datorie externă, până acum) nu s-ar renova drumuri, apeducte ş.a.. căci banii din bugetul central şi din cele locale nu ajung pentru asemenea proiecte, chiar dacă cetăţenii îşi achită impozitele, iar funcţionarii de stat se aleg cu vile, mașini luxoase, se îmbogăţesc constant. În mod normal, societatea moldovenească ar trebui să fie stăpâna politicienilor din RM. Așa e în orice stat democratic. Numai că la noi e anapoda. La noi, pentru guvernanți, cetățenii nu contează, de aceea cei mulți sărăcesc, sunt nevoiți să plece în străinătate în căutarea unui unei bucăți de pâine, a unui loc de muncă. Iar guvernanții moldoveni nu se sinchisesc: deoarece pentru ei nu societatea moldovenească e stăpâna, ci… Comisia Europeană și FMI.

Următorul scrutin electoral ar trebui să dea răspuns la întrebarea: poate Republica Moldova să se transforme dintr-o Molda, dependentă de stăpâni (care o alimentează) din exterior, într-un zimbru cu simţul propriei demnităţi?...  

        P.S. Interesant rezultatul neașteptat al partidului Cамопомощь (Auto-ajutor), care se află pe locul trei, la recentele alegeri parlamentare din Ucraina, din 26 octombrie... 

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

Ceva despre cum Republica Moldova devine o gunoiște de vechituri

          Am văzut ieri 2 rable dintre autobuzele puse recent în circulație pe ruta 23, la Ciocana. Cum am face să transmitem celor de la PL că poporul Republicii Moldova nu este o comunitate de oameni degradați, cărora să li se bage pe gât - pe banii lor și nu puțini! - vechituri: trenuri („recondiționate”) și autobuze second hand. Cum am face să le transmitem că dacă Ghimpu M. și Chirtoacă D. acceptă, de pildă, să poarte haine second hand, nu trebuie să proiecteze această degradare, lipsă de demnitate, peste poporul acestei țări, peste locuitorii capitalei acestei țări. Înțeleg că au fost aleși PL-iștii, și cei doi menționați ar putea să-mi reproșeze: Domnule Lavric, dacă nu sunt și ei - alegătorii - degradați, cum de ne-au ales? Și totuși, domni de la PL, vă rog să nu mai cumpărați pe banii noștri, inclusiv ai mei, vechituri din străinătate. Suntem prea săraci ca să ne permitem să cumpărăm lucruri ieftine. Dacă înțelegeți... 

         Pe de altă parte, dacă avem asemenea „gospodari” - veritabili Dănilă Prepeleac - propun ca parlamentul să adopte o lege prin care să interzică autorităților publice centrale și municipale cumpărarea de avioane, trenuri și autobuze second hand...

How the Turkey - European Union negotiations on accession affect the Republic of Moldova European aspiration

         

            Turkey is a special or a specific neighbor of the European Union. It expressed its European aspiration long time ego. It applied for the association as a member of the EEC (predecessor of the EU) in 1959 and became an associate member in 1963. After decades of political negotiations, Turkey applied for full membership of the EEC in 1987, became an associate member of the Western EU in 1992, reaching the customs union agreement with the EU in 1995 and has officially begun formal accession negotiations with the EU since 30 October 2005. The accession process will likely take several decades because of political and cultural disagreements persisting between the EU and Turkey.

            The „bad” example of Turkey is often used by anti European and pro Russian (pro Customs Union of the future Eurasian Union) countries from the Eastern Partnership program (of the European Neighborhood Policy), such as Ukraine and Republic of Moldova. The argument of the anti European political forces is that although Turkey has for a long time the status of associate member, there is no a clear perspective of its accession into EU. Instead, the accession into the Customs Union is simple and the benefits of accession will consist in low prices at marsh gas and the access at a big market. 

    

            The European Union authorities could explain the differences between Turkey and countries from the Eastern Partnership program, which would help the people from countries from the mentioned space to understand their perspectives relative to accession within the European Union and would help the pro European political parties to promote the European vector in elections.                                                                                                            

De ce unele sloganuri din campania electorală pentru parlamentare sunt deocheate

Este cunoscută o vorbă inspirată a genialului savant Albert Einstein: „Un intelectual rezolvă problemele. Un geniu le evită”. Republica Moldova se află în ajunul alegerilor parlamentare (30 noiembrie 2014). Cred că societatea și-ar dori, în actuala situaţie, intelectuali în cadrul viitoarei guvernări. Pentru că este nevoie de persoane creative, care să rezolve mulțimea de probleme acumulate. La modul ideal însă, întotdeauna este nevoie de genii la guvernare – de oameni inspirați de Dumnezeu, care evită probleme, prin simpla prezență la guvernare a cărora problemele nu pot să apară. Întotdeauna e nevoie de cârmaci abili.

Cu regret, acum avem la guvernare politicieni care crează probleme (fie din cauza calității morale, fie din cauza incompetenței profesionale), iar Republica Moldova se află puternic ancorată pe primul loc în clasamentul celor mai corupțe și sărace state din Europa... Cu toate acestea, actualii guvernanți, ca și cum neînțelegând că alegătorii știu că în ultimii 5 ani ţara a sărăcit iar cei de la putere s-au îmbogăţit, se avântă în campania electorală, în cursa pentru reînnoirea mandatului, crezându-i probabil pe alegători lipsiți de perspicacitate...

Atitudinea ce arată lipsa de respect a guvernanților față de alegători reiese și din sloganurile folosite. De exemplu, PDM a adoptat sloganul: „Creștem Moldova”, ca și cum cei care constituie Moldova – cetățenii țării – sunt o turmă de oi care este crescută (iar când e cazul – tunsă). Probabil, sloganul în cauză este o expresiei a mentalității paternaliste (totalitare, sovietice). Ar fi bine ca conducerea PDM să înțeleagă că politicienii sunt în serviciul societății, ei nu sunt ciobanii/păstorii care cresc societate. Un slogan mai adecvat (pentru ceea ce au vrut ei să exprime) ar fi fost: „Servim Moldova”. Cred că dacă conducerea PDM-istă va schimba sloganul respectiv, impropriu pentru un stat democratic, șansele partidului la viitorul scrutin pot să crească.

Și PLDM folosește un slogan ciudat: „Înainte spre un viitor european!” Întrucât s-au discreditat nefiind capabili să realizeze sloganul lor anterior – „Moldova fără sărăcie” – PLDM-iștii au recurs la utilizarea unei sintagme abstracte, neclare și confuze – „viitor european”. Republica Moldova se află pe continentul european, deci viitorul său nu poate fi decât european. Pe de altă parte, viitorul reiese din prezent. Dacă PLDM în 5 ani de guvernare a făcut ca societatea moldovenească să sărăcească și mai mult, să scadă puterea de cumpărare a celor mulți (guvernanții îmbogățindu-se), viitorul, cu PLDM la guvernare, nu poate fi decât continuarea acestui fenomen (sunt cunoscute acuzațiile la adresa guvernanților privind delapidări și acte de corupție, inclusiv din partea unora din cadrul PLDM – deputatul Veaceslav Ioniță)… Într-o altă ordine de idei, poate fi pusă întrebarea: PLDM-iștii au folosit un clișeu din propaganda sovietică (de genul: „Înainte spre comunism!”) pentru că au rămas cu mentalitatea comunistă, sau pentru că sunt șmecheri și cred că societatea moldovenească a păstrat mentalitatea comunistă, ce poate fi manipulată pentru obținerea voturilor, ce poate fi exploatată electoral?... Ei chiar cred că societatea moldovenească mai poate fi turmentată cu „narcoticul” pe nume „viitor” [luminos], oricare ar fi adjectivul folosit: european, american ș.a.m.d.? PLDM-iștii chiar nu înțeleg că alegătorii moldoveni, ca oameni inteligenți, rezonează la un slogan concret? Or, un slogan abstract este expresia nedorinței sau a incapacității de a face lucruri concrete și atât de necesare pentru statul moldovenesc, pentru societatea moldovenească. Cred că dacă PLDM-ul va adopta un slogan mai bun, mai concert, șansele sale în cursa electorală ar putea să crească. Dar, desigur, sloganurile concrete mai trebuie și realizate la modul concret. Unui partid incapabil, poate, nici nu îi trebuie asumarea unor asemenea responsabilități.

    Este dificil de dat un singur răspuns la întrebarea de ce cele două partide de la guvernare, PDM și PLDM, folosesc în actuala campanie sloganuri ce pot fi luate drept deocheate. Este din cauza lipsei unor profesioniști creativi, sau din cauza reminisțențelor de mentalitate sovietică, ce sunt depășite mai greu? Desigur, există un element de subiectivitate în asemenea aprecieri. Poate că unora le place să fie „crescuți” sau îndemnați spre „un viitor european” (ca și cum Moldova s-ar putea muta din Europa, ar putea avea un viitor australian, american etc). Dar e bine ca liderii de partid să pornească de la premiza că societatea moldovenească este o comunitate de persoane cu capacitate de înțelegere, inteligența cărora trebuie luată în seamă… 

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

Republica Moldova în context ideologic: ameninţări şi oportunităţi

Filosoful liberal american cu origini japoneze Francis Fukuyama (născut în 1952) a publicat în 1989, în revista „The National Interest”, articolul „Sfarşitul istoriei?”, când era mai mult decât clară căderea sistemului comunist. El şi-a dezvoltat ideile, publicând în 1992 volumul „Sfârşitul istoriei şi ultimul om”. Fukuyama a definit sfârşitul istoriei ca finalul evoluţiei ideologice a umanităţii şi universalizarea democraţiei liberale ca formă finală de guvernare. În opinia sa liberalismul a avut loc mai întâi pe planul ideilor şi al conştiinţelor şi se va concretiza în lumea reală sau materială. Aşadar, liberalismul modern este ideologia de la sfârşitul istoriei. Singurele posibile forme de guvernare de după sfârşitul istoriei, crede el, sunt cele democratice; prin urmare, atât fascismul cât şi stânga radicală sunt excluse.

Cei peste 20 de ani care au trecut de la diseminarea ideilor lui Fukuyama au arătat că viziunea sa şi pronosticul său nu au fost confirmate. Ideologia comunistă a reuşit să se conserve în China, Coreea de Nord, Cuba, Vietnam şi reprezintă o atracţie pentru alte state cum ar fi Venesuela, Nicaragua sau Nepal. Pe de altă parte, recentele evenimente din Ucraina au demonstrat că ideea nazistă (sau fascismul) este departe de fi dispărut. Mai mult, recentele evenimente din Orientul Mijlociu, din Siria şi Irak, acolo unde provoacă ravagii „Statul Islamic al Irakului şi Siriei” (SIIS), au arătat că ideologia superiorităţii religioase (islamiste) reprezintă un pericol comparabil sau poate mai mare decât pericolul nazist hitlerist.

Nu în ultimul rând, din 2000, de când a venit la putere în Federaţia Rusă preşedintele Vladimir Putin, am putut observa impunerea unei ideologii conservatoare, tradiţionaliste, la Kremlin, aceasta fiind şi ideologia actualului partid de guvernământ „Rusia Unită”. Astfel, la Moscova a avut loc înlocuirea ideologiei de stat comuniste cu una conservatoare. Faptul că Francis Fukuyama nu a reuşit să anticipeze respectiva schimbare din Rusia este cu atât mai neaşteptat cu cât el însuşi este un elev al lui Levi Strauss, iniţiatorul mişcării neoconservatoare americane. Desigur, neoconservatorismul american sau conservatorismul rus sunt compatibile cu instituţiile politice actuale, care pot fi calificate drept emanaţii ale democraţiei liberale. Totuşi, între democraţia liberală şi conservatorism poate fi făcută o distincţie, fiecare ideologie având şi trăsături specifice.

În cadrul relaţiilor internaţionale funcţionează principiul consacrat în proverbul moldovenesc: Cei ce se-aseamănă, se adună. În condiţiile contextului politic moldovenesc, în ajunul scrutinului pentru Parlament, din 30 noiembrie, nu poate fi identificat un partid de factură conservatoare, care să facă parte din aceeaşi familie ideologică cu „Edinaia Rossia” şi care să folosească canale de comunicare între cele două partide pentru a promova interesele Republicii Moldova în Federaţia Rusă. Atâta timp cât se va păstra această situaţie, nu vor exista relaţii strânse între Federaţia Rusă şi Republica Moldova, din această cauză având de suferit economia moldovenească.

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

De ce Republica Moldova este ca frunza pe apă

În articolul său ”Democracy’s third wave”, publicat în Journal of Democracy (Vol.2., No.2, Spring, 1991), care anticipa volumul ”The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century” (University of Oklahoma Press. 1991), vizionarul cercetător american în domeniul Relațiilor Internaționale Samuel P. Huntington acredita ideea că între 1974 și 1990 cel puțin 30 de state au efectuat tranziția la democrație. Savantul american explica: ”The current era of democratic transitions constitutes the third wave of democratization in the history of the modern world. The first "long" wave of democratization began in the 1820s, with the widening of the suffrage to a large proportion of the male population in the United States, and continued for almost a century until 1926, bringing into being some 29 democracies. In 1922, however, the coming to power of Mussolini in Italy marked the beginning of a first "reverse wave" that by 1942 had reduced the number of democratic states in the world to 12. The triumph of the Allies in World War II initiated a second wave of democratization that reached its zenith in 1962 with 36 countries governed democratically, only to be followed by a second reverse wave (1960-1975) that brought the number of democracies back down to 30. At what stage are we within the third wave? Early in a long wave, or near at the end of a short one? And if the third wave comes to a halt, will it be followed by a significant third reverse wave eliminating many of democracy's gains in the 1970s and 1980s?” (p. 12).  [„Actuala epocă a tranzițiilor democratice constituie al treilea val de democratizare din istoria lumii moderne. Primul val „lung“ de democratizare a început în jurul anului 1820, o dată cu extinderea dreptului de vot la nivelul unei mari părți a populației masculine din Statele Unite, și a continuat aproape un secol, pânã în 1926, dând naștere la un număr de aproximativ 29 de democrații. În 1922, totuși, venirea la putere a lui Mussolini în Italia a marcat începutul primului „val invers“, care a redus până în 1942 numărul statelor democratice la 12. Triumful Aliaților în cel de-Al Doilea Război Mondial a marcat începutul unui val secund de democratizare care a atins apogeul în 1962, când 36 de țări aveau guverne democratice. A urmat un al doilea val invers (1960-1975), care a coborât numărul democrațiilor la 30. În ce stadiu ne găsim în cadrul celui de-al treilea val? La începutul unui val lung sau la sfârșitul, sau aproape de sfârșitul unuia scurt? Iar dacă al treilea val este aproape de final, va fi el urmat de un semnificativ val invers care să elimine multe dintre câștigurile democrației din anii ’70 și ’80?”].

Recentele evenimente din Orientul Mijlociu, legate de ofensiva Statului Islamic al Irakului și Siriei (SIIS), cele legate de întărirea și manifestarea în afara granițelor Federației Ruse a regimului ce pare tot mai mult autoritar al lui V. Putin pot constitui semne ale unei schimbări majore în mediul internațional, atât în ceea ce privește sistemul internațional de securitate, cât și în ceea ce privește proliferarea democrației, deci posibile semne ale sfârșitului celui de-al III-lea val al democratizării și ale contraofensivei celui de-al treilea val revers – antidemocratic.

Teoretic s-ar putea spune că pentru o republică ex-sovietică precum este Republica Moldova expunerea la acest val revers poate însemna pierderea sistemului democratic. Numai că realitatea este alta. Cu regret, din 1991 până în prezent sistemul democratic nu a prins rădăcini în ființa statală moldovenească, iar sfârșitul tranziției nu se poate întrezări. În prezent statul moldovenesc este unul captiv, în care câteva grupări oligarhice și-au împărțit instituțiile statului pentru a-și asigura protecția și veniturile. RM nu este un stat la meritocrației, ci captiv al unor structuri care au preluat instituțiile statului pentru ca să practice corupția (delapidări, trafic de influență, primirea de „plăți” de la agenții economici – pentru ca aceștia pur și simplu să poată activa). Regimul din RM recrutează din societate cadre obediente și servile, remunerate tocmai pentru aceste „calități”. Drept concesință, RM este cel mai sărac stat din Europa, sute de mii de moldoveni au plecat sua vor să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă pentru că în RM nu există un mediu de afaceri care să contribuie la creșterea numărului locurilor de muncă și la plata unor salarii decente, sau pentru că nu au putut suporta o stare de înjosire și degradare morală impusă de organele statele de control (mai ales unii întreprinzători).

Un stat captiv ca Republica Moldova este unul slab, ca frunza pe apă (am citat o vorbă a mamei mele). Este o victimă sigură a oricărei intervenții – fie a SIIS, fie a Statului Novorossia, căci Basarabia apare încorporată în harta respectivei formațiuni pe un site de știri din regiune. Ce este de făcut în această situație, poate fi ea schimbată? Ca de obicei, răspunsul îl vor da cetățenii Republicii Moldova la alegerile parlamentare din 30 noiembrie a.c. – după cunoscuta expresie: Fiecare popor își merită conducătorii și destinul.     

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

De ce R. Moldova nu își ajută comunitățile autohtone din teritoriile istorice înstrăinate

În perioada 25-28 august la Eforie Sud, România, a avut loc școala de vară din cadrul Congresului al XXXVI-lea al Asociației Generale a Învățătorilor din România (AGIRO). Până să ajungă la Eforie Sud participanții la Congres au călătorit pe traseul Suceava – Cernăuți – Chișinău, unde s-au desfășurat conferințe cu participarea unor oficiali: ministrul Educației al României, Remus Procopie (la Suceava) și ministrul Educației al Republicii Moldova, Maia Sandu (la Chișinău). La Congres au participat pedagogi din Serbia, Transcarpatia, regiunea Cernăuți și din sudul Basarabiei – Ucraina, precum și din unele instituții de învățământ (cu predarea în grafia chirilică) din Nistrenia, și din alte școli din Republica Moldova.

Eforturile conducerii AGIRO, în persoana președintelui Viorel Dolha, sunt demne de cea mai înaltă apreciere și emoționează pe fiecare om iubitor de neam, indiferent că se identifică vlah, moldovean, voloh sau român.  Colegi care vorbesc aceiași limbă și care aparțin aceleiași culturi, din România și din câteva state limitrofe, au reușit să facă un foarte valoros schimb de opinii și să stabilească legături de prietenie care, sunt încredințat, vor dura în timp. Congresul a fost expresia dragostei membrilor AGIRO din România față de conaționalii și colegii de breaslă de același neam de peste hotare.

Așa se face că tot în aceste zile – 28-30 august – la Chișinău au avut loc zilele diasporei în Republica Moldova, la care au participat cetățeni moldoveni stabiliți cu traiul peste hotare. Reprezentanții diasporei moldovenești s-au bucurat de atenția conducerii de la Chișinău, inclusiv a premierului Iu. Leancă, care a discutat cu ei în cadrul unei întrevederi. Pe fundalul evenimentului din România, poate apărea întrebarea: de ce guvernarea de la Chișinău a abandonat comunitățile autohtone, deci pe cele care nu sunt diaspora, din teritoriile istorice moldovenești – pe conaționalii care se identifică moldoveni din sudul și din nordul Basarabiei (raionul Noua Suliță), pe conaționalii care se identifică români din nordul Bucovinei și raionul Herța? Răspunsul este evident: conaționalii noștri din teritoriile istorice înstrăinate nu sunt cetățeni ai RM (statul ucrainean nu admite dubla cetățenie), de aceea ei nu vor putea participa la alegerile din 30 noiembrie curent. Iar actualii guvernanți ne-au obișnuit cu o abordare „pragmatică”: ceea ce fac nu este pentru altcineva, ci pentru sine, pentru obținerea de dividende politice. Se pare că deoarece ei nu văd cum ajutorarea conaționalilor de peste hotare le-ar putea aduce voturi, respectivele comunități etnice nu au nici o valoare pentru vajnicii nacealnici de la Chișinău.

Și totuși, confrații noștri de peste graniță au mare nevoie și de ajutorul Republicii Moldova. O profesoară din Sudul Basarabiei m-a întrebat cum e posibil că statul moldovenesc a abandonat cele aproape 40 de școli cu predare în baza grafiei chirilice din zona nistreană? De ce AGIRO din România a fost în stare să invite reprezentanți ai acelor școli la un Congres, iar autoritățile moldovenești nu sunt capabile să le oferă nici măcar un sprijin moral? Și pedagogii din sudul Basarabiei au nevoie de sprijin. O colegă din acea regiune m-a întrebat de ce autoritățile de la Chișinău nu ar putea organiza tabere la Vadul lui Vodă, unde să poată comunica și să se poată împrieteni copii din sudul (acum ucrainean) și din restul Basarabiei, copiii să viziteze mănăstiri, să privească spectacole ale teatrelor pentru copii din Chișinău și alte orașe? De ce statul moldovenesc nu ar putea dona cărți pentru copiii de la grădinițe și din clasele primare? De ce Ministerul Educației de la Chișinău nu ar putea organiza cursuri de perfecționare pentru pedagogii din sudul Basarabiei? – în acord cu autoritățile de la Odesa, care nu au nimic împotrivă. Răspunsul e simplu și dureros: pentru că în guvernarea de la Chișinău nu există persoane capabile să se pătrundă de durerea confraților ajunși fără voia lor într-un alt stat, nu există persoane capabile de dragoste frățească, de aceea nu există nici interes pentru conaționalii din acele regiuni.

Desigur, o guvernare pentru popor și-ar asuma răspunderea și pentru conaționalii de pe teritoriile istorice moldovenești înstrăinate. În cadrul structurii Guvernului funcționează Biroul Relații Interetnice. Această instituție ar putea avea o dublă misiune: să vegheze și să sprijine relațiile interetnice ale minorităților din Republica Moldova și să vegheze și să sprijine relațiile dintre poporul Republicii Moldova și comunitățile conaționalilor autohtoni de pe teritoriile istorice moldovenești înstrăinate. Această instituție ar putea elabora o strategie și programe de sprijinire a confraților de peste graniță. Este demn de atenție, în acest sens, exemplul Ungariei. La 18 octombrie 2010 Parlamentul Ungariei a adoptat o hotărâre de instituire a programului „Fără hotare” (Határtalanul), prin care a pus bazele conceptului noii solidarităţi pan-maghiare. Programul viza organizarea de excursii subvenţionate integral de stat pentru elevi din Ungaria în regiunile locuite de maghiari în ţările vecine (sudul Slovaciei, Voivodina, Transcarpatia şi Transilvania). Este vorba de o modalitate de socializare modernă, îndreptând toată societatea maghiară spre un alt nivel al înţelegerii noţiunii de solidaritate naţională, respectiv convieţuire etnică regională. Conform statisticilor Ministerului Învăţământului din Ungaria, în 2015 se va ajunge la situaţia în care să nu mai existe elev în Ungaria care să nu fi văzut cu ochii săi ce înseamnă să trăieşti cu inimă maghiară într-un alt stat, unde limba ta maternă nu este oficială. Văzând starea deloc de invidiat în care își dezvoltă cultura și își păstrează tradițiile conaționalii din nordul Bucovinei, Herța, nordul și sudul Basarabiei, tânăra generație din RM va prețui și mai mult propriul stat, iar văzând vechile cetăți moldovenești Hotin și Cetatea Albă se va pătrunde de măreția propriei istorii.

Ce trebuie să se întâmple pentru ca la Chișinău să ajungă la guvernare forțe politice pentru popor – pentru cetățenii din țară și pentru conaționalii de peste graniță? Desigur – o trezire a societății moldovenești: a alegătorilor din RM.   

The effects of the self-proclaimed Nistrian Moldovan Republic on security of Ukraine, Moldova and Romania

The last time, after the annexation of Crimea by Russia and the escalation of the military conflict in Eastern regions of Ukraine (Lugansk and Donetsk) between Ukraine's security forces and pro-Russian rebels, geopolitical analysts attach great importance to the effects of unrecognized NMR on security in the region, namely the security of Ukraine, Moldova and Romania. President of Ukraine Petro Poroshenko said in one of his statements that he does not allow the "Transnistrization" of the Eastern Ukraine, ie the formation of an unrecognized "republic" on the Ukrainian territory. Unrecognized TMR influences Eastern Ukraine not only by example, but also by some cadres of the leadership of the republics of Donetsk and Lugans - people who fought in the war of the Nistru River in 1992 or were high officials in the Tiraspol structures (eg., V. Antiufeev, the former KGB chief in Tiraspol is currently vice-premier in Donetsk). Influence of TMR on Ukraine aims and possible challenges to destabilize the situation in the Odessa region by the Russian military from the Transnistrian region of Moldova. To reduce the possibility thereof, the Ukrainian authorities have proceeded to dig a trench along the Transnistrian segment of the Moldovan-Ukrainian border. This trench has the function of an obstacle to any attempt to invade Ukraine by 14-th Russian Army, stationed in Eastern Moldova.

The effects of NMR on security of Moldova concerns the scenario that it can trigger a new war on the Dniester, in response to the statements of officials in Chisinau (the first, of the President N. Timofti) about the need to withdraw Russian troops from the territory of Moldova and the replacement of the peacekeeping mission with civilian observers. In the event of bloodshed, Russian authorities could show that keeping Russian peacekeepers in Moldova and military contingent defending deposits of weapons of the 14th Army is still necessary.

The effects of the NMR on Romania's security are less pronounced, taking into account the fact that Romania is under the protection of NATO umbrella. The self-TMR is a tool for influencing Moldova and Ukraine. But it is clear that a military conflict, in an active phase, at NATO border, will affect Romania, that is why the Romanian state must do everything to prevent the resumption of the frozen conflict on the Dniester. 

Efectele autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene asupra securităţii Ucrainei, Republicii Moldova şi României

În ultima perioadă de timp, după anexarea de către Rusia a Crimeii și a escaladării conflictului militar în regiunile din Estul Ucrainei (Lugansk și Donețk), între structurile de forță ale Ucrainei și rebelii pro-ruși, analiștii geopolitici acordă o importanță sporită efectelor nerecunoscutei RMN asupra securității în regiune, respectiv asupra securității Ucrainei, Republicii Moldova și României. Președintele Ucrainei Petro Poroșenko a menționat în una dintre declarațiile sale că nu dorește „transnistrizarea” Estului Ucrainei, adică formarea unei „republici” nerecunoscute pe teritoriul ucrainean. Nerecunoscuta RMN influențează Estul Ucrainei nu numai prin exemplul său, ci și prin unele cadre din structurile de conducere ale republicilor din Donețk și Lugans – persoane care au luptat în războiul de pe Nistru din 1992 sau care au fost persoane cu funcții înalte în structurile de conducere de la Tiraspol (de ex., V. Antiufeev, fostul șef la KGB-ului de la Tiraspol, este în prezent vice-premier la Donețk). Influența RMN asupra Ucrainei vizează și posibile provocări în vederea destabilizării situației din regiunea Odesa, ale militarilor ruși din zona nistreană a RM. În vederea reducerii posibilității acestora, autoritățile ucrainene au procedat la săparea unui șanț pe sectorul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Acest șanț are și funcția de obstacol în fața unei eventuale încercări de invadare a Ucrainei de către armata a 14-ea rusă, staționată în Estul RM.

Efectele autoproclamatei RMN asupra securității RM vizează posibilitatea declanșării unui nou război pe Nistru, ca răspuns la declarațiile unor oficiali de la Chișinău (în primul rând ale președintelui N. Timofti şi ale ministrului de externe Natalia Gherman) privind necesitatea retragerii armatei ruse de pe teritoriul RM și a înlocuirii misiunii de pacificare cu una de observatori civili. În eventualitatea unor vărsări de sânge, autoritățile ruse ar putea arăta că menținerea pacificatorilor ruși pe teritoriul RM și a contingentului militar care asigură paza depozitelor cu armament ale Armatei a 14 este necesară și în continuare.

Efectele autoproclamatei RMN asupra securității României sunt mai puțin pronunțate, ținând cont de faptul că România se află sub protecția umbrelei NATO. Autoproclamata RMN este un instrument de influențare a RM și a Ucrainei. Dar e clar că un conflict militar, în fază activă, la frontiera NATO, va afecta și România, iată de ce statul român trebuie să facă totul pentru a preveni reizbucnirea conflictului înghețat de pe Nistru. 

Protestele împotriva mobilizării din reg. Cernăuţi – cum îşi poate ajuta conaţionalii Republica Moldova?

Recentele proteste împotriva mobilizării în structurile de forţă ale Ucrainei, ale conaţionalilor noştri din regiunea Cernăuţi – moldovenii din raionul Noua-Suliţă şi românii din raioanele Herţa, Adâncata şi Sorojineţ – au adus o dată în plus în atenţia societăţii moldoveneşti problema teritoriilor istorice moldoveneşti înstrăinate la 28 iunie 1940 de regimul sovietic. Kremlinul a împărţit teritoriile vechiului Principat al Moldovei, preluate de la România: pe o parte a fost creată RSSM, iar alte părţi au fost încorporate Ucrainei (desigur, fără ca populaţia respectivelor raioane să fie întrebată). Crimei comise împotriva conaţionalilor noştri de către autorităţile sovietice nici până astăzi nu i-a fost dat un calificativ de o instanţă juridică internaţională.

Şi iată că protestele de acum câteva zile au arătat că moldovenii/românii din regiunea Cernăuţi nu vor să moară pentru un stat în care au ajuns printr-o decizie abuzivă a autorităţilor sovietice de ocupaţie, fără să fi fost întrebaţi atât ei, cât şi confraţii lor din restul teritoriilor moldoveneşti anexate, pe care a fost constituită republica moldovenească.

Guvernanţii de la Chişinău nu au reacţionat în nici un fel la protestele din regiunea Cernăuţi, demosntrând o dată în plus că scopul lor nu are nimic în comun cu starea poporului Moldovei – atât din cadrul RM, cât şi de peste actuala frontieră politică. Priorităţile lor vizează afaceri ca cele vizând înstrăinarea unei bănci de stat, concesionarea aeroportului internaţional, angajarea de către Guvern a răspunderii pentru legi care instituie scheme de fraudare a banilor publici, de peste 1 miliard de lei (după cum a declarat deputatul V. Ioniţă), nu şi starea moldovenilor din RM şi din Ucraina.

Dacă ne-am imagina că la Chişinău ar putea să ajungă la guvernare forţe politice dedicate realizării intereselor poporului, nu intereselor proprii, personale, ce ar putea face respectivele autorităţi pentru rezolvarea problemei moldovenilor/românilor din regiunea Cernăuţi, aşa încât tinerii din respectivele localităţi să nu fie nevoiţi să moară într-un război cu care nu au nimic în comun?

Problema teritoriilor istorice moldoveneşti înstrăinate – încorporate Ucrainei – nu este una inedită. Probleme similare au mai existat şi au fost rezolvate cu desăvârşire sau parţial, prin ajustarea frontierelor sau prin schimbul de localităţi. Precedente istorice în acest sens sunt binecunoscute: în 1919 România a efectuat un schimb de localităţi cu Cehoslovacia în Maramureş, în 1924 România a efectuat un schimb de localităţi cu Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor în Banat, în 1993 Cehia a efectuat un schimb de localităţi cu Slovacia. Republica Moldova, cu o guvernare în interesul poporului şi al statului, ar putea încerca să convingă autorităţile de la Kiev că un schimb de localităţi, în urma cărora localităţile ucrainene din Transnistria să fie retrocedate Ucrainei, iar în schimbul acelora localităţile moldoveneşti din raioanele Noua Suliţă şi Reni, precum şi localităţile în care populaţia se identifică drept românească din raioanele Herţa, Adâncata şi Storojineţ să fie retrocedare statului moldovenesc, ar conduce la consolidarea statului ucrainean şi la rezolvarea problemei zonei nistrene – la dispariţia focarului de instabilitate din estul Republicii Moldova. O asemenea soluţie ar fi în interesul întregii comunităţi internaţionale.  

 Cred în această soluţie – care este în consens cu normele dreptului internaţional. Singura condiţie este ca guvernanţi nesimţiţi şi obtuzi să lase instituţiile statului moldovenesc pe mâinile unor oameni politici patrioţi, oneşti şi cu o bună pregătire profesională. Întrucât poporul Moldovei este responsabil pentru guvernarea de la Chişinău, e bine ca la următorul scrutin alegătorii să conştientizeze că votează inclusiv pentru necesara ajutorare de către Republica Moldova a conaţionalilor din regiunea Cernăuţi, care sunt văzuţi de unii drept carne de tun într-un război al orgoliilor într-o regiune aflată departe de meleagurile lor.   

© Pentru republicarea (preluarea) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).