Filosoful liberal american cu origini japoneze Francis Fukuyama (născut
în 1952) a publicat în 1989, în revista „The National Interest”, articolul „Sfarşitul
istoriei?”, când era mai mult decât clară căderea sistemului comunist. El şi-a
dezvoltat ideile, publicând în 1992 volumul „Sfârşitul istoriei şi ultimul om”.
Fukuyama a definit sfârşitul istoriei ca finalul evoluţiei ideologice a
umanităţii şi universalizarea democraţiei liberale ca formă finală de guvernare.
În opinia sa liberalismul a avut loc mai întâi pe planul ideilor şi al
conştiinţelor şi se va concretiza în lumea reală sau materială. Aşadar, liberalismul
modern este ideologia de la sfârşitul istoriei. Singurele posibile forme de
guvernare de după sfârşitul istoriei, crede el, sunt cele democratice; prin
urmare, atât fascismul cât şi stânga radicală sunt excluse.
Cei peste 20 de ani care au trecut de la diseminarea ideilor lui Fukuyama
au arătat că viziunea sa şi pronosticul său nu au fost confirmate. Ideologia
comunistă a reuşit să se conserve în China, Coreea de Nord, Cuba, Vietnam şi
reprezintă o atracţie pentru alte state cum ar fi Venesuela, Nicaragua sau Nepal. Pe
de altă parte, recentele evenimente din Ucraina au demonstrat că ideea nazistă (sau
fascismul) este departe de fi
dispărut. Mai mult, recentele evenimente din Orientul Mijlociu, din Siria şi
Irak, acolo unde provoacă ravagii „Statul Islamic al Irakului şi Siriei” (SIIS),
au arătat că ideologia superiorităţii religioase (islamiste) reprezintă un
pericol comparabil sau poate mai mare decât pericolul nazist hitlerist.
Nu în ultimul rând, din 2000, de când a venit la putere în Federaţia Rusă
preşedintele Vladimir Putin, am putut observa impunerea unei ideologii
conservatoare, tradiţionaliste, la
Kremlin , aceasta fiind şi ideologia actualului partid de
guvernământ „Rusia Unită”. Astfel, la Moscova a avut loc înlocuirea ideologiei de stat
comuniste cu una conservatoare. Faptul că Francis Fukuyama nu a reuşit să
anticipeze respectiva schimbare din Rusia este cu atât mai neaşteptat cu cât el
însuşi este un elev al lui Levi Strauss, iniţiatorul mişcării neoconservatoare
americane. Desigur, neoconservatorismul american sau conservatorismul rus sunt
compatibile cu instituţiile politice actuale, care pot fi calificate drept
emanaţii ale democraţiei liberale. Totuşi, între democraţia liberală şi
conservatorism poate fi făcută o distincţie, fiecare ideologie având şi trăsături
specifice.
În cadrul relaţiilor internaţionale funcţionează principiul consacrat în
proverbul moldovenesc: Cei ce se-aseamănă, se adună. În condiţiile contextului
politic moldovenesc, în ajunul scrutinului pentru Parlament, din 30 noiembrie,
nu poate fi identificat un partid de factură conservatoare, care să facă parte din
aceeaşi familie ideologică cu „Edinaia Rossia” şi care să folosească canale de
comunicare între cele două partide pentru a promova interesele Republicii
Moldova în Federaţia Rusă. Atâta timp cât se va păstra această situaţie, nu vor
exista relaţii strânse între Federaţia Rusă şi Republica Moldova, din această
cauză având de suferit economia moldovenească.
© Pentru republicarea
articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea
acordului autorului (titularului blog-ului).
