Miercuri, 3 decembrie, în timpul
şedinţei Guvernului, referindu-se la rezultatele alegerilor din 30 noiembrie, printre
altele, primul ministru Iurie Leancă a declarat: „Celor care au decis să stea acasă și
au rămas dezamăgiți pot să le spun că mesajul lor a fost
înțeles. Reformele nu mai pot fi amânate pentru că o astfel de șansă
nu vom mai avea. Ori facem reforme, ori nu mai avem șanse
la următorul scrutin”. Leancă a precizat: „O ultimă şansă ca să pornească lupta
cu corupţia – la cel mai dureros şi cel mai înalt nivel. O ultimă şansă ca să
reformeze justiţia! O ultimă şansă ca să demonstreze că instituţiile europene
nu au mizat degeaba pe forţele care au declarat că integrarea europeană este
singura cale de modernizare a Moldovei! Şi toate acestea, stimaţi cetăţeni, ca
viaţa voastră să devină mai bună, să aveţi mai puţine lipsuri, să aveţi salarii
şi pensii care să vă asigure un trai de care aveţi nevoie. Să facem astfel
încât în doi-trei ani starea de lucruri din ţară să fie absolut diferită de
situaţia în care ne aflăm acum”.
Într-adevăr, faptul că la
scrutin au participat cu 10 % mai puţini alegători decât la alegerile
parlamentare din 2010, adică nu au participat aproape 45 % din alegători (mai
exact: 44,53 %), constituie un semnal important pentru guvernanţi. L-a înţeles
oare actualul premier Iurie Leancă?
În primul rând, domnia sa ca
şi cum şi-a avertizat şeful de partid şi colegii de coaliţie că „o astfel de șansă nu
vom mai avea” – adică de a rămâne la guvernare. Pe fundalul faptului fără
precedent al excluderii cu o zi înainte de scrutin a unui concurent electoral,
pe motive confuze din punct de vedere legal, cele 45 % de alegători îl pot
întreba: care este garanţia că la
următorul scrutin guvernanţii, care controlează justiţia – pe care şi-au
împărţit-o împreună cu celelate instituţii ale statului, conform algoritmului –
nu vor scoate din cursă un partid de opoziţie, sau nu vor scoate din cursă toate
partidele de opoziţie? Iar dacă au făcut asta acum, de ce n-ar face-o şi la
următorul scrutin? În aceste condiţii expresia „ultima şansă” pare o expresie
dubioasă. Ar fi important
să ştim dacă premierul Iu. Leancă a înţeles că mulţi dintre cei 45 % nu au mers
la vot pentru că s-au simţit umiliţi, le-a fost ruşine de ceea ce s-a întâmplat
cu excluderea unui concurect electoral. Şi este vorba de alegători care nu au
intenţionat să voteze respectivul partid, dar care au simţit că după ce au
compromis în mod sistematic, în ultimii 5 ani, noţiunea „integrare europeană”,
în ajunul scrutinului din 30 noiembrie guvernanţii au dat o lovitură zdravănă
şi noţiunii de „democraţie”. Acum ca niciodată este important ca cetăţenii RM
să nu identifice cele două noţiuni (integrare
europeană şi democraţie) cu actualii
guvernanţi. Prin ceea ce au făcut, sus-puşii din RM au adus pagube mari imaginii
Republicii Moldova la capitolul „stat democratic”...
În al doilea rând, premierul
Iu. Leancă a arătat că a înţeles semnalul celor aproape 45 % ca un îndemn de a face
reforme. În ultimul timp se crează impresia că în societatea moldovenească noţiunea
reforme are o conotaţie mitică. Ce vor cei 45 %? Înclin să cred că vor să
înceteze depalidările, corupţia, schemele de jaf (de exemplu, al Băncii de
Economii, reîntoarsă, după ce a fost devalizată, în posesia statului, al
aeroportului înstrăinat în condiţii netransparente, al întregii avuţii a
poporului şi în primul rănd – a banilor publici, a bugetelor statului). Nu am
auzit de la premier că a înţeles acest mesaj şi nu am auzit promisiuni în acest
sens. Or, atâta timp cât guvernul său a adoptat decizia de „privatizare” a BEM, anulată recent de Curtea Supremă de Justiţie, se crează impresia că el se află în acel post tocmai pentru asigurarea bunei
funcţionări a schemelor...
Oricâte zeci de milioane de euro ar acorda Uniunea Europeană pentru
reforme, pentru curăţirea sistemului de stat nu este nevoie atât de reforme – de
schimbarea formelor, cât de schimbarea conţinutului – cei corupţi să fie
schimbaţi cu oameni oneşti. Or, în RM puterea şi-au adjudecat-o, la ultimul
scrutin, aceiaşi suspecţi de corupţie (conform deciziei Curţii Constituţionale),
iar „justiţia” o fac în continuare aceiaşi suspecţi (cu palate şi maşini de lux).
Tragedia celor 45 % care nu au votat este că ei văd că sistemul de stat în RM
este putred şi că nu are cine face schimbarea. Iar din nimic nu iese decât
nimic. Înţelege domnul Leancă faptul că cei 45 % nu pot fi manipulaţi cu
cuvântul „reforme”, că ei ştiu că e nevoie de oameni oneşti, pe care nu i-au
regăsit printre concureţii electorali? Deci în ajunul alegerilor cei 45 % nu au
căutat atât programe (oricât de iscusite le-au elaborat unii), cât oameni
oneşti şi competenţi. Aceştia sunt garanţia bunei funcţionări a instituţiilor
statului, în timp ce persoane lipsite de moralitate, care nu au nimic în comun
cu binele societăţii, ci numai cu buzunarul propriu, orice program vor propune –
ajunşi la putere vor degrada şi ruina acest stat. Căci dacă Omul sfinţeşte
locul, tot omul... spurcă locul, indiferent cu ce program electoral se prezintă.
Personal, cred că cele 45 % de alegători sunt cei care nu au legitimat
isprava guvernanţilor cu excluderea unui candidat în ajunul alegerilor, nu s-au
lăsat manipulaţi de isteria indusă de unele posturi TV privind „extremiştii”. Cei
45 % sunt cei pe care nu i-a lăsat conştiinţa să voteze partide guvernarea
cărora a însemnat degradare economică, devalorizarea leului, sărăcire, iar
drept consecinţă – sute de mii de lucrători (gospodari) nevoiţi să plece peste
hotare în căutarea unui loc de muncă, pentru ca să-şi întreţină copiii rămaşi
acasă. Şi tot cei 45 % sunt de fapt şansa Republicii Moldova. În ei stă puterea
ce poate naşte o forţă politică ce şi-ar putea asuma însănătoşirea, normalizarea
sistemului de stat degradat de actualii guvernanţi. Ei, cei 45 %, pot vota o
asemenea formaţiune politică. De aceea, cei 45 % sunt o forţă de temut. Şi este
de înţeles de ce premierul Leancă a simţit nevoia să li se adreseze.
© Pentru republicarea
articolului sau a unor părți din
el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).
