Vikipedia explică „sindromul
Stockholm” drept „comportamentul unei victime răpite sau captive care, în
timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Persoanele captive încep în a se
identifica cu răpitorii, ca și un mecanism defensiv, din teama de violență.
Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate,
întrucât intr-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin
definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute ca și o
amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel
răpit să fie afectat și rănit. Drept consecință, victima devine hiper-vigilență
în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi.
Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde
singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul”. Extrapolată, această
definiție ar putea să reprezinte și o explicație a preferințelor electoratului
din Republica Moldova.
Astăzi au fost date
publicității rezultatele ultimului barometru al opiniei publice (BOP), care au
fost colectate în urma unui sondaj efectuat de CBS- AXA, reprezentativ pentru
populația adultă și care are o marjă de eroare de +/-3%. Studiul a fost
realizat pe un eșantion de 1161 persoane. Conform datelor prezentate,
partidele care ar intra în Parlament în urma unui scrutin au obținut sprijin
din partea alegătorilor după cum urmează: PCRM - 34%; PLDM - 13 %; PDM - 9%; PL
- 7.5 %. În cazul subeșantionului respondenților deciși (65% din total),
rezultatele ar arăta în felul următor: PCRM 50,8% PLDM, 19,1%, PD 12,7%, PL 11,1%.
Este ciudat acest sprijin
pentru partidele care constituie actuala guvernare, după performanțele pe care
le-au realizat din 2009 până în prezent: RM este cel mai sărac stat din Europa
și sărăcirea majorității populației continuă; exodul agenților economici și al
forței de muncă din RM continuă din cauza unui mediu caracterizat de o corupție
profundă care a pătruns instituțiile sistemului de stat; aeroportul
internațional Chișinău a încăput pe mâinile unor cetățeni deținători ai unei
firme din Rusia în urma unui proces total netransparent de concesionare; 22%
din acțiunile deținute de stat la
Banca de Economii au fost preluate – fără să fie vorba despre
vreun act de privatizare, deci de vânzare a respectivului pachet – iarăși în
cadrul unui proces care nu a excelat prin transparență, de o firmă din Rusia,
ca să nu mai amintim de indicațiile date la telefon de către fostul
Prim-ministru șefului Inspectoratului Fiscal – ca și cum Fiscul și Vama nu mai
funcționează conform legislației statului, ci au fost privatizate de unul
dintre partidele Alianței pentru Integrarea Europeană, iar singura lege în
acele instituții sunt indicațiile telefonice date de „șefu” din Marea Adunare
Națională nr.1; ș.a.m.d.
Cum se explică faptul că după
o prestație concretizată în acte de jaf al resurselor statului, în urma căruia
majoritatea populației sărăcește, iar potentații își sporesc averile,
electoratul moldovenesc ar vota pentru aceleași partide aflate acum la putere,
plus pentru partidul care s-a aflat la guvernare în perioada 2001-2009, când
Republica Moldova cu succes a devansat Albania în clasamentul celor mai sărace
state din Europa și când a început de fapt exodul cetățenilor moldoveni în
străinătate, în căutarea unui loc de muncă (în cele mai dese cazuri – la
negru)? Unii ar spune: pentru că nu avem din ce alege; pentru că nu sunt alte
partide care să reprezinte opțiuni reale în care alegătorii și-ar investi
încrederea (voturile). Cred, totuși, că întotdeauna există o alegere. Între
două rele omul poate să nu aleagă nici unul. Un electorat cu conștiință de
sine, care a fost înșelat și nedreptățit de către guvernanții pe care i-a adus
la putere, ar da o lecție celor care s-au crezut șmecheri peste oameni sinceri
– care i-au votat din simplul motiv că au crezut în ceea ce respectivii au promis.
Le-ar da o lecție… nevotându-i.
Rezultatele sondajului dat
publicității astăzi arată însă că în Republica Moldova ca și cum se manifestă
„sindromul Stockholm”: victimele îi susțin pe cei care le-au capturat țara,
storcând-o de resurse în interesul lor meschin. Să fie oare vorba despre o
idilă perfectă între un grup (care mai este numit „clasă politică”) de sadiști
care și-au găsit partenerii perfecți – o populație de masochiști? În orice caz,
rezultatele BOP-ului de azi certifică vorba veche: un popor își merită
guvernanții.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
