Se apropie summit-ul
Parteneriatului Estic de la
Vilnius , din 28-29 noiembrie. Acest eveniment este
semnificativ pentru faptul că este un moment al bilanțului pentru actuala
guvernare a Republicii Moldova, cel puțin din două puncte de vedere. Să nu
uităm că ultimul scrutin electoral a avut loc tot în noiembrie – chiar pe 28 –
acum trei ani: în 2010. Dacă mai luăm în calcul faptul că scrutinul din
28.11.2010 a urmat peste un an și șapte luni după scrutinul precedent, cel din
5 aprilie 2009, înțelegem că summit-ul de la Vilnius este un prilej al unei dări de samă a
actualei guvernări atât în ceea ce privește negocierile cu Bruxelles-ul, cât și
în ceea ce privește rezultatele obținute în cei patru ani și șapte luni de
exercitare a puterii executive – cu referire la starea în care se află
populația Republicii Moldova. Cu regret, se pare că guvernarea vrea să creeze, pe
neobservate, o confuzie între cele două planuri. În loc să folosească zilele
premergătoare summit-ului de la
Vilnius pentru a raporta rezultatele exercitării actului de
conducere politică în stat, Executivul accentuează doar faptul că negocierea
celor două Acorduri – de Asociere și de Liber Schimb – a fost încheiată,
respectiv că se apropie parafarea acestora la Vilnius. Dar
Acestea lipsesc, iar date
statistice arată implacabil că RM este cel mai sărac stat din Europa, că încrederea
cetățenilor în sistemul de justiție este redusă din cauza corupției și
traficului de influență, că mediul de afaceri este unul nefavorabil inițierii
și dezvoltării business-ului din cauza organelor de control care estorchează
bani de la producători, așa încât aceștia își transferă firmele peste hotare,
tot așa cum sute de mii de cetățeni moldoveni au plecat în străinătate ca să-și
câștige existența lor și a familiilor lor. Darea în concesiune a aeroportului
internațional Chișinău și preluarea (fără să achite vreun preț, deci nefiind
vorba de vreo privatizare) celor 22% din acțiunile statului la BEM de către firme rusești, în
cadrul unor procese total netransparente, au arătat care este calitatea actualei
guvernări, cea care folosește noțiunea de „integrare europeană” ca pe un înlocuitor,
prezentat în locul rezultatelor pozitive ce lipsesc, sau ca să camufleze lipsa
unor rezultate palpabile. Noțiunea de „integrare europeană” este folosită de
actuala guvernare ca un vis ce are menirea să facă lipsa rezultatelor, sau
realitatea cruntă, mai puțin dureroasă.
Concluzia cea mai importantă
pe care o poate trage societatea moldovenească în ajunul summit-ului de la Vilnius este faptul că există
o diferență certă între ideea europeană, care se exprimă în cinste, respect
pentru om, pentru muncă, pentru proprietate, dragostea de țară, sacrificiu
pentru țară și actuala guvernare (sau „clasă politică”) moldovenească.
Știm că Ștefan cel Mare a fost
rănit la un picior în bătălia de la
Chilia , din care rană i s-a tras și moartea. Și-a jertfit
viața pentru țară. Ce au jertfit/sacrificat actualii guvernanți pentru
Republica Moldova? Nimic decât au sacrificat poporul acestei țări pentru ei
(pentru interesele lor meschine, ale guvernanților). Fiecare cetățean care
a mai rămas acasă sau care a plecat la muncă peste hotare, ca să-și întrețină
familia rămasă la baștină, face un sacrificiu pentru țară. Fiecare educator,
profesor, medic, – fiecare om cinstit din RM face un sacrificiu pentru țară. Și
un om politic cinstit (factor de decizie de la guvernare) – prin cinstea sa – ipotetic
poate aduce un sacrificiu, deci folos, țării. În ajunul summit-ului de la Vilnius e bine să-i
identificăm, să ne cunoaștem eroii.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
