Poate greșesc, dar, după
părerea mea, prea repede s-a trecut peste o chestiune care merită atenție. Este
vorba despre componența delegației RM care a plecat la Vilnius pentru ca să
participe la summit-ul Parteneriatului Estic (28-29 noiembrie). După cum au
informat mass-media, cu trimitere la un comunicat de presă al Guvernului, delegația
moldovenească a fost condusă de premierul Iurie Leancă. Prezența sa la Vilnius și parafarea de
către el a Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb, pe 29 noiembrie (a nu se
confunda cu parafarea fiecărei pagini, efectuată pe 28 noiembrie de către
ministrul de Externe Natalia Gherman) a părut disonantă pe fundalul
reprezentării tuturor statelor Parteneriatului Estic de către președinți – șefii
de stat (cu excepția Belarus-ului, preşedintele căruia, Aleksandr Lukaşenko, nu
a fost invitat la Vilnius ,
țara fiind reprezentată de un funcţionar al Ministerului de Externe de la Minsk. Belarusul
este singura ţară participantă la Parteneriatul Estic
împotriva căreia UE a aplicat sancţiuni pentru încălcarea drepturilor omului şi
persecutarea opoziţiei).
De ce președintele N. Timofti
nu a fost la summit-ul de la Vilnius ?
S-a vehiculat în spațiul public ipoteza că în virtutea regimului parlamentar
care există în RM, Prim-ministrul a fost persoana care a avut căderea (competența,
dreptul) de a conduce delegația moldovenească. Totuși, dacă ne uităm la
prevederile constituționale, apar unele semne de întrebare cu privire la
această explicație. Conform Art. 86 „Atribuțiile în domeniul politicii externe”
din Capitolul V „PREȘEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA” al Constituției RM, „(1)
Președintele Republicii Moldova poartă tratative și ia parte la negocieri,
încheie tratate internaționale în numele Republicii Moldova și le prezintă, în
modul și în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului”. Conform
Articolului 96 „Rolul” din Capitolul „GUVERNUL”, „(1) Guvernul asigură
realizarea politicii interne și externe [!] a statului și exercită conducerea
genarală a administrației publice”. În virturea prevederilor Constituției,
președintele N. Timofti a și participat, în calitate de șef de stat cu
atribuții constituționale, la summit-ul CSI de la Minsk (28.10.2013).
Cum pot fi interpretate acțiunile
coaliției guvernamentale (Executivului) din 28-29 noiembrie, la summit-ul
Parteneriatului Estic de la
Vilnius ? În RM a avut loc o lovitură de stat, prin care
președintele N. Timofti a fost înlăturat de la îndeplinirea atribuțiilor sale
constituționale? De la începutul mandatului său lui N. Timofti i s-a spus că va
face ceea ce i se va dicta: va rămâne, respectiv va pleca acolo unde îi vor
spune adevărații „șefi” – potentații statului moldovenesc? În orice caz, nu e
clar de ce guvernanții tratează într-o manieră liberă Constituția RM. De ce cel
care trebuie, conform Constituției, să asigure realizarea – punerea în practică
– a politicii externe, l-a substituit pe cel care, conform Constituției,
„poartă tratative și ia parte la negocieri” – președintele țării. Explicația cu
regimul parlamentar în RM nu prea ține: prevederile constituționale arată
altceva decât în Germania, acolo unde Primului-ministru îi revin atribuțiile de
bază în materie de politică externă. Dacă guvernarea (Executivul) vrea să
exercite atribuțiile pe care acum le are șeful statului – N. Timofti, ar trebui
să schimbe mai întâi Constituția. Altminteri, se ajunge la o compromitere a
imaginii țării: ea apare ca un stat în care Constituția este respectată în mod
aleatoriu, după dispoziția de călătorie a cuiva...
Poate că ar fi binevenită
implicarea Curții Constituționale în vederea explicării faptului – cine trebuie
să parafeze tratatele (acordurile) internaționale în numele Republicii Moldova: Primul ministru, cel care, conform Constituției, este responsabil pentru
realizarea/îndeplinirea politicii externe sau Președintele, cel care, conform
Constituției, este responsabil pentru purtarea de tratative, cel care ia parte
la negocieri, încheie tratate internaționale în numele Republicii Moldova?... Înțeleg
că cineva are interese electorale și vrea să apară în fața camerelor de filmat
ale televiziunilor, iar N. Timofti – nu, dar ar fi binevenit, totuși, un pic de
respect pentru Constituție, pentru poporul acestei țări... În 2003 a greșit
președintele V. Voronin care a parafat Memorandumul Kozak sau în 2013 a greșit
N. Timofti pentru că nu a parafat cele două Acorduri cu UE? Și dacă Premierul
și-a depășit atribuțiile, mai este valabilă respectiva parafare? Sau ambii –
atât președintele, cât și premierul, au atribuții egale în acest sens (și în
baza căror prevederi legale)? Ar fi bine să primim răspunsuri la aceste
întrebări.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
