Săptămâna aceasta, la Centrul de Studii Europene
al FRIȘPA, USM, lectorul universitar la Departamentul de Relaţii Internaţionale
și Studii Europene al Universității din Oradea, România, doctorul în Relaţii
Internaţionale și Studii de Securitate, Dorin Dolghi, a susținut o conferință
pe tema: „Securitizarea și de-securitizarea vecinătății estice a UE”. Printre
altele, au fost abordate și aceste aspecte: Securitizarea ca „act of speech”,
Atlanticism – Eurasianism, Ucraina și Moldova ca „buffer zone” între Vest și
Rusia, dimensiuni ale securității (sectoare), amenințări la adresa securității
ș.a..
Am desprins câteva dintre
ideile expuse de conferențiarul din Oradea, pe care le consider importante în
contextul discuțiilor despre asigurarea securității Republicii Moldova, și pe
care mi-am permis să le comentez. D. Dolghi a menționat că securitatea nu mai
este în prezent un concept care vizează exclusiv capabilități militare, ci și
alte capabilități prin care un stat sau o organizație poate influența alte
state. În acest context, pe lângă dimensiunea militară a securității, mai
există un șir de alte dimensiuni: economică, energetică, umană, societală ș.a..
Astfel, se poate constata că în prezent securitatea este un concept flexibil.
Concret, securitatea reprezintă percepția unui actor, conform căreia nu există
riscuri, amenințări și vulnerabilități – directe sau indirecte – care îi pot
afecta existența, statutul, interesele, preferințele sau imaginea. Iar
percepția este formată în baza relaționării actorului cu mediul. Există riscul
formării unei percepții greșite, de aceea actorii sunt interesați într-o
informare cât mai completă și obiectivă. Comunicarea are un rol cheie în
asigurarea unei percepții realiste asupra securității.
Interesul național este strâns
legat de securitate. În state dezvoltate dezbateri interne la care participă
partide, ONG-uri, organizații ale minorităților ș.a. contribuie la
elaborarea/formularea unui interes național cât mai adecvat, document care este
supus atenției Guvernului. Cred că Republica Moldova poate fi definită ca fiind
un stat subdezvoltat și, după cum susțin tot mai mulți observatori, stat eșuat,
adică captiv al unor grupări oligarhice – tocmai datorită faptului că la noi nu
există dezbateri cu privire la interesele naționale ale țării. Acest lucru ar
putea fi explicat prin faptul că interesul național este confiscat în RM de cei
care acced la putere: din moment ce ei sunt la cârmă – ei cred că au tot
dreptul să decidă pentru societate fără a mai apela la ea. Cel mai grav este
însă faptul că un stat subdezvoltat sau eșuat (captiv) poate funcționa fără
interese naționale formulate, singurul interes al grupărilor oligarhice ajunse
la putere fiind propria îmbogățire.
D. Dolghi a dat o listă a
amenințărilor curente la adresa securității internaționale și regionale:
terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale,
eșecul statal [statul eșuat], crima organizată. Consider că Republica Moldova
se confruntă cu mai multe dintre acestea: este un stat eșuat (captiv al unor
grupări oligarhice), este parte într-un conflict regional (chiar dacă acel
conflict privind zona nistreană este înghețat), crima organizată – într-un stat
eșuat, deci captiv – este de fapt întrepătrunsă cu interesele unor factori
statali corupți. Iată de ce, în ajunul intrării într-o nouă fază a relațiilor
dintre RM și UE, statul moldovean are nevoie de o schimbare profundă: dintr-un
stat eșuat trebuie de devină un stat care s-a afirmat ca un actor demn al
relațiilor internaționale, dintr-un stat consumator de securitate trebuie să
devină un stat furnizor de securitate regională, din cel mai sărac stat din
Europa trebuie să devină un stat al bunăstării societății sale. Cum este
posibil acest lucru? Cu o conducere responsabilizată de devotamentul față de
principii morale, o conducere de patrioți care să aibă plăcerea sufletească și
intelectuală de a ajuta la consolidarea unei țări cu care toți cetățenii
moldoveni să se mândrească, în loc să se preocupe numai de propria îmbogățire,
chiar dacă o camuflează cu sintagme ca „integrare europeană”, dorind să inducă
în societate ideea că au confiscat și monopolizat acest concept…
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]