marți, 15 octombrie 2013

Zona nistreană: lume slavă sau un spațiu etnocratic rusesc?

Duminică, 13 octombrie, la Tiraspol s-a sărbătorit ziua orașului. La mitingul prilejuit de acest eveniment, printre alții, a vorbit și șeful administrației orașului Tiraspol, Alexandr Șcerba. În discursul său el a menționat: „Avem o relație neîntreruptă cu Rusia. Prezentul și viitorul nostru sunt doar în albia lumii slave. Viitorul este integrarea în Uniunea Eurasiatică”. De menționat că nu este pentru prima oară când un oficial de la Tiraspol vorbește despre apartenența Nistreniei la „lumea slavă”. Într-un interviu acordat unui post TV de la Moscova, acum câteva luni, șeful administrației nistrene Evghenii Șevciuk declara: „Vreau să subliniez în mod deosebit că, după viziunea mea, cea mai mare parte a poporului nistrean se expune pentru ca slavii să se unească în cadrul unui proiect integraționist”.
Câteva aspecte trebuie clarificate în legătură cu declarațiile de la Tiraspol: 1. Dacă Nistrenia vrea să facă parte din „lumea slavă”, autoritățile RM trebuie să ceară urgent retrocedarea satelor moldovenești din stânga Nistrului – să ceară trecerea lor sub jurisdicția RM, adică în lumea moldovenească, cea căreia acele sate aparțin de drept; 2. Din câte se știe, în UE există o adevărată lume slavă – Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, în sfârșit Croația; cum și Ucraina se integrează actualmente în UE, nu e indicat să spui că lumea slavă nu e în UE, ci în Uniunea Eurasiatică; 3. Întrucât din Uniunea Vamală face parte Kazahstanul, intenționează să adere Armenia, iar din Uniunea Eurasiatică vor face parte, din câte se estimează, toate republicile din Asia Centrală – musulmane – Uniunea Eurasiatică de departe nu va fi „lume slavă”, ci lume „slavo-musulmană” sau „slavo-turcică”, dacă luăm în considerare excepția Tadjikistanului – stat cu un popor indo-european, ca și Armenia.
În declarațiile reprezentanților administrației de la Tiraspol se întrevăd anumite accente naționaliste sau etnocratice ruse. Chiar dacă respectivii funcționari încearcă să le ascundă utilizând noțiunea de „lume slavă”, nu cred că reușesc acest lucru. Aceste accente naționaliste/etnocratice rusești se află pe aceeași lungime de undă cu unele manifestări naționaliste din interiorul Federației Ruse, care ies la iveală cu diferite ocazii, de exemplu cu ocazia recentului incident în care un imigrant dintr-o fostă republică sovietică (transcaucaziană sau din Asia Mijlocie) a fost acuzat de omorârea unui etnic rus la Moscova.
  În fond, administrația de la Tiraspol de multă vreme a impus în zona nistreană un regim în care limba oficială – folosită în administrație și în spațiul public – este limba rusă, chiar dacă formal statutul de limbi de stat îl mai au moldoveneasca și ucraineana. Practic, legiferarea statutului de limbi de stat pentru moldovenească și ucraineană – exclusiv pe hârtie, nu și implementarea statutului respectiv în societate – nu a fost decât o manipulare menită să ascundă esența regimului etnocratic rusesc de la Tiraspol. Tot așa cum denumirea de „Republică MOLDOVENEASCĂ Nistreană” este o manipulare menită să ascundă esența etnocratică rusească a administrației structurii teritorial-administrative nerecunoscute din estul Republicii Moldova. Tot așa cum utilizarea sintagmei „lume slavă” nu este decât o manipulare menită să ascundă sintagma ce exprimă reala aspirație a administrației tiraspolene: ea vrea de fapt în lumea rusă.  
Aceste aspecte sunt cunoscute nu din 13 octombrie a.c., ci de ani în șir. Dar autorităților Republicii Moldova nu le pasă de comunitatea moldovenilor din zona nistreană, de păstrarea limbii și culturii lor, de faptul că este supusă unui continuu proces de rusificare. Maximum ce își permit funcționarii de stat de la Chișinău este abordarea în negocierile în formatul 5+2 a problemei celor șase școli cu predarea în baza grafie latine, din zona nistreană. În pofida vorbei multe pe această temă, până în prezent elevii liceului „Ștefan cel Mare” din Grigoriopol nu au sediu, fiind nevoiți să parcurgă zilnic 36 km cu autobuzul, până la Doroțcaia (dus-întors), unde își pot defășura orele de studiu în clădirea liceului din localitate, în schimbul doi. Și elevii liceului „Evrica” din Râbnița se confruntă cu problema sediului.     
În ce măsură administrația de la Tiraspol va reuși să desăvârșească mediul etnocratic rusesc în zona nistreană? În măsura în care îi va permite guvernarea de la Chișinău. Iar pentru autoritățile de la Chișinău aceasta nu este o problemă, până nu au cedat, concesionat și privatizat tot ce mai aparține statului Republica Moldova…

P.S. Ideea acestui articol a fost foarte bine exprimată de Nina Ștanski, „ministrul de Externe” de la Tiraspol, într-un interviu recent. Ea a spus: „Мы рубеж русского мира. Мы русская земля” - „Noi suntem limita lumii ruse. Noi suntem pământ rusesc” (min. 21.57).

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

Postări populare