Una dintre amenințările la adresa securității
regionale este un stat eșuat. Acesta
(un stat eșuat) este unul care nu îndeplinește misiunea de bază pentru care a
fost creat și trebuie să funcționeze un organism statal: apărarea și promovarea
intereselor unui popor. Practic, un stat eșuat este unul captiv – structurile
sau instituțiile căruia au fost capturate de unul sau câteva clanuri
oligarhice.
Republica
Moldova este un asemenea exemplu. Tot ceea ce produce bani în țară, toată munca
cetățenilor cu inițiativă economică este taxată de structurile de stat sub
formă de estorcare de mită. Cei cu demnitate își transferă afacerile în
străinătate. Cei care se lasă umiliți – plătesc unor angajați ai organelor de
control și ai structurilor de forță (organe de menținere a ordinii de drept).
Sunt multiple și cazurile când instanțele de Justiție sunt transformate în
structuri care storc bani de la cetățeni, fără să țină cont de adevăr și
dreptate în luarea deciziilor. Palatele unor judecători sunt exemple ale
transformării ocupației profesionale, în cadrul unei instituții de stat, într-o
afacere personală oneroasă. Practic, sistemul statal moldovenesc este pătruns
de o boală aflată într-un stadiu avansat, ca un cancer care generează tot mai
multe metastaze, semnele sfârșitului său – pentru observatorul atent – fiind
vizibile. Un stat este ca un vas ce trebuie să fie integru și plin cu apă, să o
reverse peste marginile gurii, pentru ca să fie funcțional. Dacă în el apar
breșe – crăpături și găuri – iar apa, care, metaforic, este bogăția sa, se
scurge prin acestea, un asemenea vas, respectiv un asemenea stat, vor fi
secătuite. Republica Moldova este un stat secătuit.
De
ce s-a ajuns la această situație dificilă? În primul rând, pentru că persoane
șmechere (tot ele lipsite de principii morale) s-au orientat, au depus eforturi
și au acces la putere, pentru a-și realiza interesele oneroase personale (sau
de clan). Moralistul francez Jean de La Bruyère (1645-1696) spunea: „Nu există pe lume
decât două chipuri de a te ridica: ori prin propria ta dibăcie, ori prin
prostia celorlalți”. Utilizând slogane ca „Moldova fără sărăcie”, promițând electoratului
ceea ce aștepta, grupări econimice au obținut puterea politică. Parafrazându-l
pe Jean de La Bruyère
aș spune: Nu există pe lume decât două chipuri de a te căpătui: ori prin munca
ta, ori prin exploatarea – prin perceperea mitei – celorlalți, care se lasă
umiliți. Sunt și din cei care mituiesc benevol persoanele care lucrează în
instituții ale statului pentru a-și realiza propriile afaceri sau pentru a
obține „dreptatea” care le convine. Este clar că un asemenea stat nu inspiră
încredere propriilor cetățeni, cei mai activi dintre ei pleacă în străinătate,
acolo unde statul este Stat, respectiv unde există respectul pentru omul care
muncește, iar respectul se manifestă prin salariile obținute și prin condițiile
de viață asigurate. Or, salariile mici ale majorității covârșitoare a
cetățenilor RM sunt expresia statului capturat și secătuit de clanurile servite
de organele de control al activității întreprinzătorilor economici, organe de
menținere a ordinii de drept, instanțe de judecată ș.a..
Multe
dintre organele de control sunt moștenite de la statul totalitar URSS. Așa cum
trebuie evacuate din centrul Chișinăului unități militare care în perioada
sovietică aveau mai degrabă misiunea de a interveni în cazul unor proteste și
revolte ale populației autohtone împotriva regimului de ocupație, la fel multe
dintre organele de control trebuie desființate. Actualmente, faptul existenței
respectivelor organe de control, ca și cum denotă percepția autorităților că
agenții economici moldoveni sunt potențiali criminali, sunt potențiali agenți
care vor să comită infracțiuni economice (fiscale ș.a.). În timp ce în statele
normale organele statului sunt chemate să ajute agenții economici, în statul
eșuat Republica Moldova respectivele organe presează – prin mita pe care o
percep – agenții să dea faliment sau să-și transfere activele peste hotare. Practic,
în RM organele statului sunt obstacolul în calea dezvoltării economice a țării.
Deși moldovenii sunt un popor credincios, un popor al lui Dumnezeu, sistemul de
stat oligarhic își recrutează în permanență
noi „cadre”, care se angajează în marea activitate de jefuire a
propriilor frați și surori. Desigur, persoanele implicate în marele jaf au
conștiința și simțirea/empatia complet atrofiate. Citim în Sfânta Scriptură: „nu puteţi
să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei 6. 24). Nu se poate sluji
poporului (fiind angajat în instituțiile statului) și banului (sau patimii de
nepotolit a iubirii de argint, care macină din interior persoanele devenite
victime ale celor ascunși).
Cred
că statul eșuat Republica Moldova își poate veni în fire, se poate redresa prin
accederea la putere a unor persoane care gândesc și acționează în baza
principiilor morale strămoșești, care prin faptele lor vor face imposibil orice
atentat la demnitatea poporului acestei țări. Acum poporul Republicii Moldova
este umilit de forțe dușmane răsărite chiar din interiorul său. Trebuie să
ajungă la putere oameni politici care să redea demnitatea poporului acestei țări.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
