Din păcate, a devenit un fapt comun: fiecare forță
politică (sau alianță de forțe politice) ajunsă la putere – a înșelat
așteptările electoratului, dezamăgindu-l crunt. În asemenea situații poate fi
observat un specific al procesului politic/electoral moldovenesc: la unele
scrutine unii alegători votează nu atât
pentru cineva, cât contra cuiva: votează pentru un partid din opoziție (fără să
aibă încredere deplină în acel partid) numai pentru ca să pedepsească alianța
care s-a aflat la guvernare. Și totuși, de ce majoritatea alegătorilor se
înșală constant sau de ce așteptările lor sunt înșelate constant de cei pe care
i-au adus la putere?
Așa
cum Mântuitorul utiliza pilde pentru a face înțelese anumite adevăruri, cred că
și în legătură cu această întrebare poate fi invocată o parabolă sau o legendă
norvegiană. Se făcea că în vechime, la poalele munților, oamenii din mai multe
localități sufereau din cauza unui balaur, care deși percepea tribut de la ei,
tot îi necăjea, cauzând pustiiri, stricăciuni și pagube. Balaurul își avea
sălașul într-o peșteră în munții din preajmă. Mai mulți cavaleri au venit să
înfrunte balaurul, pentru a ajuta oamenii din acea zonă. Dar de fiecare dată
când luptătorul intra în peștera balaurului, – dispărea fără urmă, iar balaurul
continua să facă ravagii în satele și casele oamenilor. Și iată că, o dată, a
mai venit un cavaler. El era însoțit de un învățăcel – un ucenic care îl servea
pe maestrul său. Cavalerul a asigurat oamenii de la poalele munților că îi va
scăpa de năpasta cu care se confruntau de multă vreme. S-a pregătit, i-a spus
ucenicului său să nu îl urmeze, ci să îl aștepte la poalele munților, ca să nu
se expună pericolului, și s-a pornit spre peștera dragonului. Dar ucenicul,
care ținea foarte mult la învățătorul său, nu a putut să-i îndeplinească
ordinul, ci l-a urmat pe neobservate. Intrând în peșteră, băiatul a văzut lupta
crâncenă între cavaler și balaur, care a durat ore întregi, la finalul căreia
călărețul neînfricat l-a înfrânt pe monstru. Revenindu-și după confruntare și
privind în jur, cavalerul a observat un număr mare de lăzi cu monede și
lingouri de aur, cu pietre prețioase și alte bogății. S-a apropiat de una din
lăzi, și-a băgat mânile în monedele de aur, care i se strecurau printre degete
când ridica mâinile. În acele clipe ucenicul a văzut cum mâinile cavalerului au
început să i se acopere cu solzi sudati – așa cum este acoperită pielea
reptilelor, cum i-a crescut în clipe numărate coada și cum cavalerul a căpătat
forma balaurului. Balaurul a fost învins de cavaler, dar cavalerul s-a
transformat în balaur.
Și
în societatea moldovenească este cunoscută expresia: „Puterea îl schimbă pe
om”. Câteva partide au reușit să ajungă la putere – votate de alegătorii care
s-au încrezut în ele – cu promisiuni privind eradicarea corupției (și
pedepsirea corupților), desființarea monopolurilor – din cauza cărora oamenii
sunt nevoiți să procure produse (de exemplu, medicamente) și mărfuri de câteva
ori mai scumpe decât în țările vecine. Dar
aflate la guvernare, acestea au înstrăinat singura bancă de stat (Banca
de Economii) – care a fost proprietatea poporului – fără să întrebe poporul
dacă este de acord cu respectiva înstrăinare, și care nu are nici o legătură cu
un proces de privatizare (statul nu a primit nimic pe cele 23% de acțiuni... pe
care le-a cedat); au dat în concesiune aeroportul internațional din Chișinău
(în baza unui contract cu prevederi cu totul dubioase – care nu pot fi
îndeplinite, iar aceasta înseamnă că investițiile promise de noii gestionari nu
vor fi realizate) – o întreprindere care
aducea un venit constant în bugetul de stat; ridică artificial cursul monedei
euro – ceea ce conduce la creșterea prețurilor într-o țară în care majoritatea
cetățenilor o constituie oamenii cu venituri mici. Foarte mulți s-au refugiat –
au plecat din țara în care balaurul deține puterea și își bate joc de oameni,
mulți abia așteaptă să plece...
Când electoratul Republicii
Moldova nu se va mai înșela cu privire la partidele care îi solicită și
dobândesc încrederea, dar care odată învingând balaurul – vechea putere, adică
odată preluând puterea – se transformă chiar ele în balaurul care jefuiește
poporul? Atunci când vor fi alese partide – oameni politici cu repere morale
adânc implantate în conștiință, oameni care să lupte mereu – în interiorul lor
– cu toate cele opt patimi, inclusiv cu patima iubirii de argint, oameni care să nu poată fi învinși de patima
iubirii de argint – care să nu se transforme în balaurul iubirii de argint.
Oameni care să nu fie încarnarea balaurului nesățios și care pentru a-și
satisface setea de noi bogății jefuiește un popor ce s-a încrezut în ei, care
și-au investit așteptările îi ei – acele așteptări care sunt înșelate fără milă
de noii potentați…
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]