Am privit recent pe un
post TV filmul american „Argo”, de şi cu Ben Affleck în rolul principal. Este
povestirea unui caz din 1979, când Serviciul secret amerian a scos din Ambasada
Canadei din Teheran (Iran), în timpul revoluției islamice, șase cetățeni americani,
ca și condamnați la moarte doar pentru că erau americani. Este impresionant cum
personajul principal ș.a. și-au riscat viața pentru salvarea celor șase. Este
un exemplu de patriotism, devotament, dedicație, slujire poporului din care
faci parte şi ţării tale. Dacă șase cetățeni moldoveni ar nimeri în pericol în
străinătate, guvernanților moldoveni nu le-ar păsa, nu ar întreprinde nimic
(poate nişte simple formalităţi). Chiar s-ar bucura că au mai scăpat de încă
șase, care nu îi vor mai deranja, nu se vor revolta la următoarea lovitură pe
care o vor da (căci după BEM, aeroport, urmează şi altele). Sute de mii de
cetățeni moldoveni, aflați în situații dificile – în care guvernanții ar trebui
să-i ajute (aşa cum într-un stat normal cei de la putere îşi ajută cetăţenii) –
pleacă din țară și potentaţilor nici că le pasă...
Privind situaţia din
Republica Moldova din acest
punct de vedere, rezultă că ţara are nevoie de
un guvern al salvării naţionale. Iar priorităţile (ordinea salvării) ar
fi acestea: 1. cetăţenii din ţară (cu excepţia guvernanţilor, a
funcţionarilor de stat, a celor din sistemul de justiţie care îşi permit acte
de corupţie şi a oamenilor de afaceri cărora primii le asigură protecţie [крыша]
contra comisioanelor; dar guvernanţii în RM sunt şi oameni de afaceri); 2.
sutele de mii de cetăţeni plecaţi la muncă peste hotare şi care trebuie readuşi
acasă – unde să li se creeze condiţii de muncă şi de trai ca cele din
străinătate; 3. cetăţenii şi conaţionalii din zona nistreană a Republicii Moldova,
aflată în afara jurisdicţiei statului moldovenesc, localităţile cărora trebuie
reintegrate; 4. conaţionalii din teritoriile istorice moldoveneşti înstrăinate
– ţinutul Herţa, Nordul Bucovinei, Nordul şi Sudul Basarabiei – care trebuie
ajutaţi în păstrarea idenităţii etnice, a culturii – limbii, tradiţiilor; care
trebuie ajutaţi în domeniul economic, prin oferirea de oportunităţi de a
câştiga bani în RM, inclusiv prin colaborarea cu ageţi economici din RM; 5.
conaţionalii din satele din regiunea Odesa (teritoriul fostei RASSM), din cele
şase sate moldoveneşti din regiunea Kirogograd, din satul Moldavscoe, raionul
Krîmsk, ţinutul Krasnodar ş.a. – conaţionali care pot fi repatriaţi prin
programe ca cele implementate de Germania pentru conaţionalii săi din fosta
URSS; 6. conaţionalii din alte regiuni: volohii din Transcarpatia (Ucraina),
rumânii/vlahii din Timoc (Serbia şi Bulgaria); rumerii din Istria (Croaţia),
armânii din Albania, Macedonia, Grecia ş.a.. Să nu uităm că Ştefan cel Mare,
Vasile Lupu şi alţi domnitori moldoveni şi-au ajutat coreligionarii – din
Constantinopol sau de pe muntele Atos (pe atunci conta mai mult identitatea
religioasă decât cea etnică). Astăzi nu se prea văd state (despre RM, cu
conducerea sa actuală, nici nu poate fi vorba în acest context) care să ajute
creştinii din Siria sau Egipt, unde se semnalează cazuri de exterminare alor
numai pentru că îl mărturisesc pe Hristos.
De ce s-a ajuns la
această degradare şi nesimţire a guvernanţilor Republicii Moldova , la
etapa contemporană? De ce acestora nu le pasă – nu zic de conaţionali
sau coreligionari din străinătate – dar nici măcar de proprii cetăţeni, aflaţi
în ţară? O conducere de stat constituită din persoane demne – transmite
demnitatea lor cetăţenilor ţării pe care o conduc. Iar guvernanţi lipsiţi de
simţul demnităţii, munciţi de patimi, inclusiv de cea a iubirii de argint,
transmit concetăţenilor o stare de demoralizare şi îi lipseşte de sens în ceea
ce priveşte viabilitatea propriului stat.
Sunt oameni în această țară, care ar putea – prin
patriotism, devotament, dedicație, slujire – să facă din Republica Moldova un
stat cu care să ne mândrim, dar la putere ajung nesimțiți, entități care
compromit însăși menirea de a fi a statului moldovenesc, entități care fac
moldovenii să le fie rușine de țara lor... Cred că această situaţie nu poate
dura la infinit. Poporul Moldovei trebuie să reziste, iar actuala situaţie nu
este decât separarea neghinei (care se pripăşeşte în funcţii de stat, din care
poate să jefuiască) de grâu – grâul care este poporul Republicii Moldova, cel
care prin munca, cumsecădenia şi omenia sa a făcut, face şi va face dovada
demnităţii acestui neam, care nu poate fi ştirbită de grupări aflându-se
vremelnic la guvernare şi care vor rămâne în istorie ca unele care şi-au bătut
joc de acest popor şi de acest stat cum rar cine a mai făcut-o.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org:]