De ce unii liceenii nu știu ce facultate să aleagă și își doresc să plece la muncă peste hotare?

Articol scris pentru Moldova.org: 

Astăzi la Universitataea de Stat din Moldova (USM) a fost ziua ușilor deschise. Zeci de tineri și tinere, de la diferite licee, au venit la Biblioteca Centrală Universitară, pentru a vedea standurile tuturor celor 14 facultăți. Astăzi am stat la standul și masa care au conținut prezentarea ofertei educaționale a Facultății de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative (FRIȘPA). La liceenii care s-au apropiat să afle informații despre studiile la FRIȘPA am remarcat, printre altele, două cazuri. În primul rând, mai mulți elevi, aflați în ultimul an de liceu, nu au fost în stare să-mi răspundă clar la întrebarea – pentru care domeniu al științelor simt predilecție: științele umaniste, științele reale sau științele naturale? E ciudat acest fapt, după 12 ani de program școlar. Un alt caz, care mi-a atras atenția, a vizat faptul că un grup de eleve, care au venit să vadă ofertele facultăților de la USM, inclusiv pe cea a FRIȘPA, m-au întrebat: „Cu diplomele de la FRIȘPA ne vom putea angaja la lucru în străinătate?”. Când le-am întrebat de ce să plece din țara lor, mi-au răspuns că nu cred că pot obține aici salarii ca cele din Occident.

De ce unii elevi din ultimul an de liceu nu știu pentru ce domeniu au înclinație – vocație? De ce unii elevi își văd viitorul – după ce vor fi absolvit facultatea acasă – într-o altă țară, în care să muncească? Le-am spus acelor tinere că Republica Moldova este parte a procesului Bologna, respectiv USM – ca instituție de învățământ acreditată – oferă diplome care sunt recunoscute în Europa. Dar ceea ce poți face în țara ta, comunicând în limba maternă, cunoscând cultura și tradițiile poporului tău, nu se compară cu ceea ce ai putea face în străinătate, aclo unde – la locuri de muncă bine plătite – sunt angajați în primul rând localnicii, iar imigranții fac munca pe care cei de acolo nu vor să o mai facă. Excepțiile confirmă regula.   

Cred că tendințele profilate azi – în ziua ușilor deschise la USM – se datorează unor cauze concrete. Lucrurile în Republica Moldova se prezintă așa: există două lumi paralele – cea reală, a copiilor (elevilor) și cea a factorilor de decizie și funcționarilor din Ministerul Educației – care dau dovadă de o gândire depășită. Aceștia din urmă au pretenția ca elevii să învețe pe de rost diferite informații – în aceasta constă programul de învățământ, iar copiii nu înțeleg de ce trebuie să facă asta când au permanent la dispoziție telefoane mobile, iphoane, tablete, lap top-uri conectate la Internet. Pentru a-și impune voința, în sesiunea precedentă de bacalaureat, funcționarii au apelat, la mascații din instituția responsabilă cu lupta cu corupția, stresând copiii...

Totul ar fi simplu: școala ar trebui să ajute copiii să-și descopere vocația, să-și dezvolte inteligența, dragostea de țară (patriotismul), pe care să nu vrea s-o părăsească și alte calități. În sesiunea de bacalaureat copilul ar trebui să arate cum își vede viitorul – în ce profesie/meserie; ar trebui să susțină examene care au legătură cu domeniul ales în viață. Astfel, examenele de bac. ar trebui să fie o sărbătoare. La noi însă, la examenele de bac., copiii trebuie să prezinte abilități de papagal: cât de bine au învățat pe de rost informații pe care nu li se permite să le acceseze, în timpul examenului, pe Internet și care, foarte posibil, nu le vor trebui în viață... Sistemul de edicație din RM este făcut așa ca elevii să piardă ani prețioși din viața lor pe antrenarea memoriei, iar după absolvirea liceului, ca „infirmi” intelectuali, să plece peste hotare, fie după o facultate absolvită, fie direct de pe băncile liceelor – la muncă pe șantiere sau la îngrijirea bătrânilor. Se pare că guvernarea este mai degrabă interesată în exportul forței de muncă, deoarece datorită remitențelor pe care moldovenii emigrați le trimit familiilor în țară, se menține această țară. Iar forța de muncă plecată, se pare, nu știe să gândească, ci să execute – căci asta a fost învățată în școală, de un sistem de educație defectuos. Reforma în învățământ ar trebui să rezolve această problemă – cum să ajute copilul să descopere ceea ce reprezintă el însuși, vocația sa, să-i dezvolte inteligența (gândirea), nu să-i impună să învețe papagalicește ceea ce vor cei din Minister. Pentru asta, cel puțin, în fruntea Ministerului ar trebui să se afle un pedagog, care să înțeleagă sarcinile urgente care țin de reformarea sistemului educațional...

Așa se face că azi dimineața, înainte de a mă deplasa la Universitate, am citit o postare, pe o rețea de socializare, a lui Viorel Dolha, învățător din Arad, președinte al Asociației Generale a Învățătorilor din România. El a postat o afirmație a lui Mihai Eminescu: „Copiii români sunt încărcați cu materii atât de multe și atât de diverse, încât... nici profesorii, nici școlarii nu se pot orienta în capetele lor. Acești copii nu învață nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu și judecata copilului n-au jucat nici un rol...”. Observația lui Eminescu este valabilă și cu privire la sistemul educațional contemporan din Republica Moldova. Iar ziua ușilor deschise la USM, azi, mi-a confirmat acest lucru.