Articol scris pentru Moldova.org:
La sfârșitul săptămânii trecute mass-media au informat despre inițiativa organizației non-guvernamentale „Uniunea susținătorilor independenţei Republicii Moldoveneşti Nistrene” privind obţinerea statutului juridic internaţional pentru regiunea nistreană. ONG-ul a și fost creat, la sfârșitul lunii februarie, în orașul Bender (Tighina), cu scopul promovării inițiativei respective. Autorii acesteia au făcut referire la o lege din Federaţia Rusă care obligă Duma de Stat să examineze orice problemă, dacă o petiţie este semnată de cel puţin 100 de mii de cetăţeni ruşi (este vorba de adunarea numărului respectiv de semnături ale cetățenilor ruși din zona nistreană, Ucraina și Rusia pentru recunoașterea „RMN” de către Moscova). Până aici, nimic ieșit din comun. Inițiative privind independența „RMN” au fost mai multe. Ultima – în 2006, aparținând președintelui Sovietului Suprem dela Tiraspol de atunci,
Evgheni Șevciuk, materializată în desfășurarea unui referendum pro-independență.
După cum se știe, Federația Rusă nu a recunoscut până în prezent independența
„RMN”, în pofida mai multor declarații de formare a „republicii” și de
declarare a independenței ei, sau de desfășurare a referendumurilor în favoarea
independenței.
La sfârșitul săptămânii trecute mass-media au informat despre inițiativa organizației non-guvernamentale „Uniunea susținătorilor independenţei Republicii Moldoveneşti Nistrene” privind obţinerea statutului juridic internaţional pentru regiunea nistreană. ONG-ul a și fost creat, la sfârșitul lunii februarie, în orașul Bender (Tighina), cu scopul promovării inițiativei respective. Autorii acesteia au făcut referire la o lege din Federaţia Rusă care obligă Duma de Stat să examineze orice problemă, dacă o petiţie este semnată de cel puţin 100 de mii de cetăţeni ruşi (este vorba de adunarea numărului respectiv de semnături ale cetățenilor ruși din zona nistreană, Ucraina și Rusia pentru recunoașterea „RMN” de către Moscova). Până aici, nimic ieșit din comun. Inițiative privind independența „RMN” au fost mai multe. Ultima – în 2006, aparținând președintelui Sovietului Suprem de
Ceea
ce reprezintă un element interesant în știrea despre inițiativa din Bender este
faptul că autorii pornesc de la ideea că „(…) va veni momentul când Republica
Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, Belarus vor intra în componenţa Uniunii
Europene. Atunci graniţele îşi vor pierde din însemnătate şi nu va mai exista
ură şi neînţelegere între popoare. Dar, până atunci, fiecare ţară are dreptul
la suveranitate”, susţin autorii iniţiativei, care și-au înregistrat site-ul pe
domeniul .md.
Astfel, viziunea autorilor inițiativei,
din cadrul ONG-ului din Bender, vine în contradicție cu viziunea conducerii de la Tiraspol a formațiunii
teritoriale nerecunoscute. Așa-zisa ministru de externe de la Tiraspol , Nina Ștanski, a
promovat în câteva articole științifice (ea fiind doctorandă în Relații
Internaționale la o instituție de învățământ superior din Moscova) viziunea
conform căreia, pe lângă identitățile demult cunoscute (etnică, religioasă,
ideologică ș.a), ar mai exista o identitate a opțiunii geopolitice. Din acest
punct de vedere, zona nistreană se deosebește de Republica Moldova prin
opțiunea geopolitică: în timp ce RM dorește integrarea în Uniunea Europeană,
zona nistreană dorește integrarea în Uniunea Vamală a viitoarei Uniuni
Eurasiatice. Această diferență i se pare domnișoarei Ștanski insurmontabilă.
Deși aparent inițiativa de la
Bender se înscrie în politica promovată de administrația de la Tiraspol , prin „detaliul”
privind acceptarea integrării zonei nistrene în Uniunea Europeană, chiar și
împreună cu Federația Rusă, autorii acesteia merg în contrasens cu liderii
nistreni.
În condițiile în care Federația
Rusă, într-un viitor previzibil (cu actuala conducere la Kremlin ), nu va accepta
aderarea la UE –
deoarece elita rusească se pronunță pentru o lume multipolară, în care Moscova
să constituie unul dintre polii de putere – inițiativa de la Bender este una lipsită de
realism politic. Mai mult, colectarea celor 100 de mii de semnături este una
lipsită de utilitate: dacă autoritățile Feredației Ruse doreau, ele recunoșteau
independența zonei nistrene în baza referendumurilor sau declarațiilor de
creare a „RSSMN” la 2 septembrie 1990 și a independenței „RMN” la 25 august
1991. Moscova însă, pornind de la ideea că nu îi mai poate scăpa zina
nistreană, este preocupată de păstrarea Republicii Moldova în zona sa de
influență, fâșia respectivă fiind utilizată ca un instrument în acest sens.
Este clar că dacă Federația Rusă va recunoaște independența „RMN”, Republica
Moldova va adera mai ușor la UE
și nimic nu o va mai opri să renunțe la prevederea constituțională privind
neutralitatea, respectiv să adere la
NATO.
Iată de ce, atâta timp cât zona
nistreană este un instrument geopolitic, utilizat de administrația de la Kremlin pentru menținerea
Republicii Moldova în spațiul rusesc de influență (blijnee zarubejie), independența „RMN” nu va fi recunoscută de
Federația Rusă, oricâte semnături vor aduna ONG-iștii din Bender.